Pagina documente » Stiinte Economice » Creditul documentar. Etapele, fazele, functiile si utilizarea lui

Cuprins

lucrare-licenta-creditul-documentar.-etapele-fazele-functiile-si-utilizarea-lui
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-creditul-documentar.-etapele-fazele-functiile-si-utilizarea-lui


Extras din document

CUPRINS:
CAPITOLUL I - INTRODUCERE
Sectiunea 1. Scurt istoric
Sectiunea 2. Definitia creditului documentar
Sectiunea 3. Participantii la executarea creditului documentar
Sectiunea 4. Elementele principale ale creditului documentar
Sectiunea 5. Clauzele creditului documentar
Sectiunea 6: Modalitati de plata controlate de Banca Nationala a Rominiei
CAPITOLUL II - FUNCTIILE DE CREDITARE ALE BANCILOR IMPLICATE IN DERULAREA CREDITULUI DOCUMENTAR
Sectiunea 1. Bancile implicate - scurta prezentare
Sectiunea 2. Obligatiile si responsabilitatile bancilor
CAPITOLUL III - FAZELE CREDITULUI DOCUMENTAR
Sectiunea 1. Alegerea creditului documentar
Sectiunea 2: Genurile de credit documentar
Sectiunea 3. Operatiunile derivate din cd
Sectiunea 4. Deschiderea creditului documentar
CAPITOLUL IV - UTILIZAREA CREDITULUI DOCUMENTAR
Sectiunea 1: Principii
Sectiunea 2. Documentele prezentate de exportator
Sectiunea 3. Dispozitii finale ale acreditivului
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

Alte date

? ?CAPITOLUL I

INTRODUCERE

Sectiunea 1. Scurt istoric

Dintre modalitatile de plata practicate in mod curent in comertul international, datorita certitudinilor oferite partenerilor din contractele externe de vanzare-cumparare de marfuri cat si a sigurantei tranzactiilor derulate, ca urmare a unei implicari mai pronuntate a bancilor in circuitul documentelor si efectuarea operatiunilor propriu-zise de tehnica bancara si plati, un loc deosebit il ocupa acreditivul documentar. [1 Dumitru Mazilu, Dreptul comertului international, vol. I, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2000, p. 380.]

Regulile dupa care se desfasoara in prezent operatiunile legate de aceasta modalitate de plata (acreditivul documentar) sunt incluse in “Brosura nr.500”, elaborata si editata in 1993 de Camera Internationala de Comert din Paris (CCI) sub denumirea de “REGULI SI UZANTE UNIFORME PRIVIND UTILIZAREA ACREDITIVELOR DOCUMENTARE”. Aceste reguli, initiate cu mult timp in urma ca urmare a cerintelor impuse de dezvoltarea rapida a comertului international, mai ales dupa cel de-al doilea razboi mondial, au fost succesiv adaptate si imbunatatite in anii 1951,1962, 1975 si 1983 pentru a putea tine pasul atat cu activitatile comerciale in general, cat si cu cele ale decontarile internationale, in special.In acest sens, se considera ca ultimele reguli imbunatatite editate in “Brosura nr. 500” a CCI in anul 1993 au reusit sa materializeze mult mai bine si sa stea la baza platilor efectuate prin aceasta modalitate. Mai mult, “Grupul de Lucru” format din reprezentanti ai Comitetelor Nationale CCI si membrii ai Comisiilor Bancare pentru Practica si Tehnica Bancara din cadrul CCI, nu numai ca au avut in vedere uzantele si practica existenta referitoare la acreditiv, dar au tinut seama la redactarea noilor reguli (1993) si de evolutia acreditivului in conditia accentuarii integrarii economice mondiale. [2 Ion Turcu, Drept bancar, vol. III, Ed. Lumina lex, Bucuresti, 2000, p. 153.]

În acest context analizele si studiile efectuate au luat in considerare diversele surse de informatii disponibile in domeniul industriei bancare si de transport, precum si noile descoperiri si inovatii tehnologice aplicate atat in ramurile industriale cat si in comertul international.

Scopul care a stat la baza acestor analize a constat in realizarea mai curand de reguli generale, decat de reguli specifice procedurale, urmarindu-se institutionalizarea atat a unor decizii juridice internationale importante, cat si a deciziilor si opiniilor diverselor Comisii Bancare si studii de caz, din ultimii 20 de ani.

Invatand de la an la an si acumuland treptat noi cunostinte si experienta, membrii Grupului de Lucru au reusit sa prezinte un set de reguli noi, neutre si viabile, care vor facilita desfasurarea activitatii partilor participante la derularea unui acreditiv documentar. Aceste reguli contin o serie de metode de desfasurare a comertului si platilor si au la baza regula “autoreglarii prin afaceri”, care asa cum se stie a dat rezultate deosebite mai ales in sectorul privat, contribuind substantial la dezvoltarea relatiilor de afaceri pe mapamond.

Faptul ca intr-o ultima instanta, noile reguli si definitii continute in “Brosura nr. 500”, elaborata si editata in 1993 de C.C.I. au fost acceptate universal constituie o demonstratie convingatoare a capacitatii expertilor si a oamenilor de afaceri din tari cu sisteme juridice diferite de a aplica practic – in scop benefic – mecanismele complexe de desfasurare a comertului international.

De remarcat de asemeni ca noile reguli si uzante privind utilizarea acreditivelor documentare “Brosura nr. 500 “ au fost aliniate - in partile comune – celorlalte reglementari in vigoare cu privire la desfasurarea actelor internationale de comert, transport si asigurari, inclusiv a regulilor “INCOTERMS 1990”, respectandu-se astfel principiul ca orice reglementare noua trebuie sa tina seama nu numai de noile tehnologii ci si de legislatia in vigoare (actuala), atat nationala, cat si internationala.

Un alt motiv care a stat la baza revizuirii vechilor reguli si uzante uniforme privind acreditivul documentar “Publicatia nr. 500” l-a constituit faptul ca statistica urmarita de C.C.I. a relevat ca aproximativ 50 % din documentele prezentate pentru un acreditiv sunt respinse de organele bancare datorita unor neconcordante reale sau aparente (mai ales).

Ori o asemenea situatie a diminuat in general eficacitatea acreditivului si a condus la unele impacte financiare nedorite asupra celor implicati, ca de exemplu: cresterea costurilor, reducerea marjelor de profit ale importatorilor, exportatorilor si bancilor, cresterea numarului litigiilor etc. Multe din neajunsurile semnalate au fost corectate prin adaptarea noilor reguli si uzante “Brosura nr. 500” elaborata si editata in 1993 in sensul ca acestea au urmarit in special:

- sa simplifice vechile reguli si uzante uniforme;

- sa includa practicile bancare internationale si sa faciliteze si standardizeze practicile in evolutie;

- sa sporeasca integritatea si siguranta acreditivului prin intermediul prezumtiei de irevocabilitate si clasificare a obligatiilor principale, nu numai pentru banca emitenta, dar si pentru cea confirmatoare;

- sa rezolve problemele referitoare la conditiile nondocumentare;

- sa enumere in detaliu elementele necesare pentru acceptarea fiecarui tip de document de transport.

În martie 2001, ICC (Camera de Comert International de la Paris) a gazduit o discutie asupra rolului creditului documentar. Este analizat textul prof. Ronald J. Mann [3 Profesor de Drept, la Universitatea din Michigan, SUA.] care a studiat peste 500 de tranzactii realizate de banci din Statele Unite.

Dintre aceste tranzactii doar 27% erau conforme, celelalte prezentau numeroase deficiente – toate aceste deficiente erau legate de relatiile bune intre banca si clienti. Totusi, de ce sunt utilizate in continuare scrisorile de credit? Prof. Mann are patru motive:

a. Scrisoarea de credit are o buna reputatie in relatiile comerciale.

b. Oamenii de afaceri au incredere in banci – acestea au obligatia de a verifica siguranta pe care o ofera creditorul.

c. Bancile nu renunta – aproape niciodata – sa verifice bonitatea clientului lor.

d. Bancile salveaza clientul prin acordarea de credite.

Sectiunea 2. Definitia creditului documentar

Credeitul documentar este actul prin care banca se angajeaza pentru clientul care i-a acordat mandatul in acest sens, sa plateasca beneficiarului o suma determinata, intr-o moneda convenita, daca acesta dinurma prezinta, in termenul stabilit, documentele prescrise. [4 Ion Turcu, Drept bancar, Ed. Lumina lex, Bucuresti,vol.III, 1999, p. 167.]

“Regulile si uzantele uniforme privind acreditivele documentare, revizuite in anul 1993, Publicatia Camerei Internationale de Comert Nr. 500 se vor aplica la toate acreditivele documentare (inclusiv scrisorilor de credit stand-by in masura in care pot fi aplicabile), atunci cand sunt incorporate in textul acreditivului.

Acestea sunt obligatorii pentru toate partile implicate, cu exceptia cazului cand s-a convenit altfel in mod expres in acreditiv.” (Articolul 1 – Publicatia nr. 500)

In baza dispozitiilor Publicatiei nr.500, expresiile acreditiv(e) documentar(e) si scrisoare de credit stand-by inseamna orice aranjament oricum ar fi numit sau descris prin care o banca (numita banca emitenta) actionand la cererea si conform instructiunilor unui client (ordonatorul acreditivului) sau in propriul sau interes:

a) urmeaza sa faca o plata catre sau la ordinul unui tert (Beneficiarul) sau urmeaza sa accepte sau sa plateasca efecte de comert (trate) trase de Beneficiar, sau

b) autorizeaza o alta banca sa efectueze o asemenea plata, orice accepta si plateste asemenea efecte de comert (trata), sau

c) autorizeaza o alta banca sa negocieze contradocumentul stipulat cu conditia ca termenii si conditiile acreditivului sa fie respectate.

In sensul acelorasi dispozitii, sucursalele unei banci in alte tari sunt considerate alta banca.

Sectiunea 3. Participantii la executarea creditului documentar

Din definitia data acreditivului reiese ca partile - persoane juridice - implicate in utilizarea acestui document, ca modalitate de plata, sunt urmatoarele: [5 Dumitru Mazilu, op. cit., p. 382.]

a. ORDONATORUL – este persoana juridica, in calitate de cumparator, care in baza contractului incheiat cu vanzatorul, are obligatia de a garanta plata pentru furnitura si /sau serviciile care urmeaza sa le primeasca, la termenul de livrare prevazut in contract.

Aceasta obligatie consta in a cere bancii sa deschida acreditivul in conditiile strict stabilite cu vanzatorul in contract.

b) BANCA EMITENTA – este institutia bancara la care ordonatorul are cont deschis in moneda nationala si/sau in valuta si care, in baza instructiunilor primite de la clientul sau (ordonatorul), va deschide acreditivul. Banca emitenta are obligatia de a verifica daca instructiunile primite de la ordonator sunt in conformitate cu legislatia bancara si financiara a statului in care isi au sediul, atat ordonatorul cat si beneficiarul acreditivului.

In cazul in care anumite instructiuni sau chiar in totalitatea lor, nu corespund reglementarilor legale, banca emitenta are obligatia de a comunica ordonatorului care sunt modificarile pe care trebuie sa le intreprinda si sa ii ceara acordul pentru acestea. Mai mult, banca emitenta poate sa ii ceara ordonatorului sa ia legatura cu vanzatorul (beneficiarul viitorului acreditiv) pentru ca si acesta sa opereze modificarile ce se impun in conditia de plata a contractului.