Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

?Cuprins
Introducere 1
Capitolul 1: 2
Consideratii generale privind conceptul de „leadership” 2
1.1. Definirea conceptului de „leadership” 2
1.2. Stilul de conducere ca leadership 6
1.3. Leadership vs Management 8
1.4. Structura de autoritate si responsabilitate 12
Capitolul 2 Responsabilitatea sociala corporatista – concepte, teorii si tendinte 13
2.1 Responsabilitatea sociala a corporatiilor 13
2.2. Responsabilitatea Socialã Corporatistã in Uniunea Europenã 15
2.3 Responsabilitatea Sociala Corporatista in România 19
2.4 Factorii care influenteaza responsabilitatea sociala a companiilor 29
Studiu de caz 34
Leadership-ul si responsabilitatea sociala la o Compania ORANGE 34
3.1. Grupul ORANGE 34
3.2. ORANGE Romania 36
3.3. Misiunea si valorile ORANGE 39
3.4. Principiile ORANGE 40
3.5.Managementul Resurselor Umane 43
3.6.Leadership: 43
3.7. Responsabilitate corporativa in cadrul ORANGE Romania 46
Concluzii 56
Bibliografie 57

Alte date

Prin urmare, leadership-ul priveste modul propriu de a se considera, modul de a se raporta cu aspectele practice si modul de a relationa cu altii. Se poate spune de exemplu, ca in mod absolut cei care obtin cele mai bune note la scoala sunt emotionalii si analiticii; acest fapt nu inseamna ca sunt mai inteligenti sau cel mai bine pregatiti, doar ca sunt mai eficienti in testele ?colare, deoarece analiticii sunt meticulosi si sistematici in ceea ce prive?te studiul si emotionalii sunt mai sireti in modul de relationare.

Avand asadar prezente caracteristicile de personalitate, este posibil de exemplu sa garantam eficacitatea unei echipe de lucru, punand impreuna un efervescent, un adeziv si un avar, toate personalitati cu afinitate intre ele. Pentru acelasi motiv, este posibil sa se obtina o sinergie buna in grup, punand impreuna un delirant, cu un invizibil si un adeziv, sau un alt grup unde exista un apatic impreuna cu un efervescent si un avar.

Aceste personalitati se potrivesc impreuna fara probleme si in situatii optime, ei sunt capabili chiar sa invete unii de la altii. Leadership-ul in sine, este expresia cea mai matura a unei structuri de personalitate; sau mai bine zis este, de obicei, cea mai inalta ?i mai evoluata expresie a oricarui ideal-tip.

Dupa defini?ia a ceea ce reprezinta leadership-ul, se poate trece la descrierea formelor pe care le ia in conformitate cu Modelul Transteoretic, in functie de structura personalita?ii care o exercita.

Prin urmare, se poate afirma ca leadership-ul organizativ este cel mai formal, bazat pe control, pe functionalitate si pe responsabilitate. Liderul organizativ (analitic, avar) este cel care cu fermitate si in mod hotarat, desi cu inteleapta prudenta si diplomatie, comanda si structureaza actiunea colectiva, sim?indu-se responsabil de evenimente.

Capitolul 1:

Consideratii generale privind conceptul de „leadership”

1.1. Definirea conceptului de „leadership”

Una dintre definitiile cele mai accesibile dar si suficient de sintetice si de ilustrative ale

conducerii apartine lui Gerald A. Cole si este expusa in lucrarea „Management. Theory and

Practice”, aparuta la Editura Stiinta in anul 2007. Cole vede conducerea ca fiind un „proces

dinamic dintr-un grup, in care un individ ii determina pe ceilalti sa contribuie voluntar la

indeplinirea sarcinilor de grup intr-o situatie data” (Cole, 2007, p. 51).

O definitie ce privilegiaza omul ca entitate psihosociala o ofera Mielu Zlate:

“A conduce inseamna, printre altele, a munci cu oamenii, a te raporta permanent la viata, interesele ,nazuintele, doleantele si aspiratiile lor, fie individuale, fie de grup.Într-un fel, am putea spune ca material prima a conducerii sunt oamenii, deoarece numai prin intermediul si cu ajutorul lor pot fi manevrate mijloacele tehnice”. [1 Mielu Zlate - “Leadership si management” , Editura Trei , 2007, p.25]

Din multitudinea de definitii, apar ca elemente comune caracterul procesual al leadershipului si faptul ca el implica existenta unui grup asupra caruia se exercita fie o influienta formala de catre manager, fie o influienta informala din partea unui lider informal, in ambele cazuri aceasta influienta fiind transmisa printr-o forma de comunicare, cu scopul de a influienta grupul in indeplinirea unor obiective sau atingerea unor scopuri.

Leadershipul este un proces de schimbare mai amplu. inseamna ”a face lucrurile si a rezolva problemele prin oameni, a atinge obiective sau a indeplini sarcini de munca cu ajutorul unei echipe sau al unui grup. Leadershipul este definit ca un proces de mobilizare, incurajare antrenare a indivizilor, astfel incat acestia sa contribuie cu ce este mai bun in realizarea obiectivelor dorite”. Indivizii care sunt capabili sa indeplineasca cele trei cerinte se numesc lideri.

In acest sens, s-a cristalizat in timp ideia ca o serie de capacitati specifice leadershipului sunt innascute, neputand fi formate. [2 Prodan A. – “Managementul de success”, Editura Polirom, 1999, pag. 84

] In acelasi timp, o serie de analisti sustin teza behaviorista, conform careia calitatile unui manager eficient tin de domeniul antrenarii, al formarii in timp. Capacitatea de a conduce se poate educa, stilurile de manager avand o anumita elasticitate si mobilitate care le permite conducatorilor sa-si modifice comportamentul in functie de diversi factori, cum ar fi caracteristicile persoanelor din subordine sau natura situatiei concrete care trebuie administrata.

In literatura de specialitate apar numeroase descrieri ale comportamentului unui adevarat lider. [3 Russu, C., Nicolecu, O.,Conduca torul in procesul conducerii moderne, Ed. Poilitica,Bucuresti,1980.] Caracteristicile vizate sunt de natura foarte eterogena si complexa, de la aptitudini profesionale, tehnice, pana la calitatile morale sau practici utilizate in relatie cu familia sau prietenii. Un exemplu in acest sens il constituie principiile exprimate de Stephen Covey [], care defineste leadershipul prin intermediul urmatoarelor conditii:

-a tine seama de toate persoanele implicate;

-a avea succes in mediul familial;

-a asculta ambele parti inainte de a judeca;

-a nu face compromisuri in materie de onestitate;

-a nu se teme de greseli- doar de lipsa raspunsurilor creative si corecte la acestea;

-a asculta de doua ori, a vorbi o data;

-a planui azi lucrul pentru a doua zi;

-a intretine o atitudine pozitiva;

-a lua apararea celor absenti;

-a pastra simtul umorului;

-a fi sincer, dar ferm; a cere sfatul altora;

Leadershipul trebuie definit in termeni specifici dinamicii de grup, personalitatii, comportamentului, puterii de convingere, interactiunii cu colaboratorii, si mai ales rolul jucat in organizatie.

Se poate spune ca leadershipul este un proces complex, prin care se realizeaza ghidarea, orientarea si antrenarea unui grup, intr-o anumita directie care sa duca la indeplinirea obiectivelor pe termen lung.

Din perspectica lui Bass [5 Jossez-Bass, Personality and work: reconsidering the role of personality in organizations, San-Francisco, 2003, p.197.], liderul este centrul schimbarilor si activitatii intr-un grup, intruchipand vointa grupului. []

Alte definitii vad liderul din perspective ale personalitatii, astfel leadershipul este vazut ca o combinatie de caracteristici speciale pe care le detine un individ si care ii permit sa impuna celorlalti indeplinirea sarcinilor.

Leadershipul a mai fost definit si in termenii relatiei de putere care exista intre lider si adepti, astfel liderul are puterea si o foloseste pentru a impune schimbarea celorlalti. Unii cercetatori vad leadershipul ca un proces transformational, care motiveaza adeptii sa obtina rezultate mai bune decat se asteapta de la ei, in timp ce alti cercetatori vad leadershipul din perspectiva deprinderilor si pun accent pe capacitatile care fac posibil un leadership eficient.

În concluzie, cateva concepte pot fi identificate cand discutam despre acest fenomen:

-leadershipul este un proces ;

-leadershipul implica influienta ;

-leadershipul se formeaza intr-un grup;

-leadershipul implica atingerea unui tel ;

Autorul a explicat intr-un articol recent publicat ca „Leadershipul implica o arta mai degraba decat stiinta pura [...] Leadership are astfel diferite fete si liderii tind sa aibe personalitati si ideologii separate si distincte, precum si foarte multe stiluri“ [7 Lucian Cernusca, Kumar Dima, Role of Administrators, Manager and Leadership in Shaping an Organization. În: „Scientific and Technical Bulletin“, Series: Economic Sciences and Sociology, University „Aurel Vlaicu“ of Arad, Anul XII, Nr. 12-13, 2009, pp. 5-13].

Punctul esential de pornire in cunoasterea adeptilor este de a avea cunostinte solide despre natura umana, cum ar fi emotiile, motivarea si nevoile. Este la fel de important de inteles ca adeptii sunt cei care hotarasc daca un lider este de success. Daca nu au incredere in liderul lor sau nu cred in el, adeptii nu vor fi inspirati. Liderul foloseste comunicarea pentru a conduce. Cea mai mare parte a comunicarii este nonverbala. Un lider trebuie sa isi foloseasca judecata pentru a decide cea mai buna actiune in functie de situatia data.

Abraham Maslow [8 Abraham Maslow, The journal of social psychology, 1940, 255-270]a crezut ca nevoile umane pot fi aranjate in ordine ierarhica. Conform teoriei sale exista doua grupuri mari de nevoi umane: nevoi de baza si meta nevoi. Nevoile de baza sunt fiziologice (mancare,apa,somn) si psihologice (dragoste, apreciere). Meta nevoile (nevoile complexe) includ nevoia de justitie, bunatate, ordine etc.

Maslow a spus ca oamenii vor si sunt mereu in cautarea diferitelor scopuri. Astfel o nevoie plasata mai sus pe scara nevoilor va deveni motiv de comportament atata timp cat nevoile situate sub ea sunt indeplinite. Oamenii vor mereu sa ajunga mai sus in timp ce anumiti factori din afara sferei lor de control ii trag in jos. Daca un lider cunoaste unde se afla un angajat pe scara nevoilor, il va ajuta sa inteleaga cum poate fi motivat cu succes. Scopul liderului este, deci, sa ajute oamenii sa obtina deprinderile si cunostintele de care au nevoie pentru a urca permanent pe scara ierarhica.

În acelasi timp leadershipul trebuie considerat si ca un proces social de schimb in care liderul “ofera” ceva celor ce il urmeaza si “primeste” altceva in schimb de la ei.

Se considera ca,din acest punct de vedere, leadershipul este reprezentat de personalitatea, motivatiile, competentele si legitimitatea sau recunoasterea de catre grup a acestuia.

Cei care il urmeaza, adica grupul formal si/sau informal, aduc aportul personalitatii, motivatiilor, competentelor si asteptarilor lor la realizarea obiectivelor acestora. [9 House, R.J., Culture, Leadership, and Organizations: The GLOBE Study of 62 Societies, SAGE Publications, Thousand Oaks, 2007]