Pagina documente » Stiinte Economice » Politica comerciala ca parte a politicii economice aplicata in Romania

Cuprins

lucrare-licenta-politica-comerciala-ca-parte-a-politicii-economice-aplicata-in-romania
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-politica-comerciala-ca-parte-a-politicii-economice-aplicata-in-romania


Extras din document

CUPRINS
I. INTRODUCERE
II. POLITICA COMERCIALA INTRE LIBER SCHIMB SI PROTECTIONISM
II.1 ECONOMIE POLITICA, POLITICA ECONOMICA SI POLITICA COMERCIALA DELIMITARI CONCEPTUALE
II.2 DEFINIREA POLITICII COMERCIALE SI OBIECTIVELE EI
II.3 COMERT LIBER SAU PROTECTIONISM ?
III. POLITICA COMERCIALA A ROMANIEI O ABORDARE ISTORICA
III.1 POLITICA COMERCIALA A ROMANIEI LA CUMPANA DINTRE SECOLUL XX SI XXI
III.2 CADRUL JURIDIC MULTILATERAL EXTERN AL POLITICII COMERCIALE A ROMANIEI
III.3 INSTRUMENTE SI MASURI DE POLITICA COMERCIALA PROMOVATE DE ROMANIA PE PLAN EXTERN. INCIDENTA LOR ASUPRA SCHIMBURILOR COMERCIALE EXTERNE
IV. POLITICA COMERCIALA A ROMANIEI IN CONTEXTUL INTEGRARII IN UNIUNEA EUROPEANA
IV.1 INTEGRAREA ECONOMICA INTERSTATALA
IV.2 INTERFATA DINTRE MECANISMUL POLITIC INTERN AL PROTECTIEI IN UE SI RELATIILE INTERNATIONALE
IV.3 INTEGRAREA ROMANIEI IN STRUCTURILE EUROPENE SI EFECTELE ASUPRA POLITICII COMERCIALE

Alte date

?INTRODUCERE

Politica comerciala este partea politicii economice care vizeaza sfera comertului si care cuprinde totalitatea masurilor adoptate de guvern, cu caracter juridic, administrativ, fiscal, bugetar, valutar, financiar, in scopul reglementarii activitatii de comert exterior, promovarii schimburilor comerciale cu alte state si protejarii economiei nationale fata de concurenta straina.

Din punctul de vedere al continutului, politica comerciala se deosebeste clar de notiunea de economie politica (care este o stiinta) si de cea de politica economica (care include politica comerciala).

În scopul indeplinirii obiectivului de stimulare a dezvoltarii economiei nationale la adapost de cuncurenta straina, politica comerciala vizeaza, in special, impulsionarea exporturilor, reglementarea si controlul importurilor, echilibrarea balantei comerciale si de plati si sporirea rezervei valutare.

Referitor la politica comerciala, este foarte important de precizat daca este vorba de protectionism sau liber schimb, intrucat masurile si instrumentele de politica comerciala utilizate difera mult in functie de acestea. În general, pe plan mondial, nu a existat niciodata numai liber schimb sau numai protectionism. Desi, cel mai adesea au fost subliniate avantajele pe care le are liberul schimb, perioadele de dominatie a protectionismului, sub forma politicilor restrictive si discriminatorii, au constituit aproape o regula generala. (Capitolul I)

1. POLITICA COMERCIAL? ÎNTRE LIBER SCHIMB SI PROTECTIONISM

De-a lungul timpului, politica comerciala internationala a fost caracterizata de lupta permanenta dintre protectionism si liberalism. Aceste doua laturi contradictorii ale politicii comerciale au coexistat intotdeauna, diferita fiind doar preponderenta lor de la o etapa la alta.

Pentru abordarea acestui subiect este necesara definirea conceptelor de economie politica, politica economica si politici comerciale, concepte posibil a fi confundate din perspectiva etimologica, dar foarte diferite din punctul de vedere al continutului.

1.1. ECONOMIE POLITIC?, POLITIC? ECONOMIC? SI POLITIC? COMERCIAL? – DELIMIT?RI CONCEPTUALE

Pentru prima oara, economia politica a fost definita in 1615 de Antoine de Montchretien in lucrarea “Traité d’Economie Politique” (Tratat de Economie Politica) drept “Stiinta alocarii rationale, eficiente, a resurselor limitate si cu utilizari alternative pentru satisfacerea nevoilor limitate si variate ale societatii”.

Conceptul de economie politica poate fi definit in doua sensuri: de lipsa si de bunastare materiala. Un exemplu de definire in primul sens este cea data de Lord Robbins care spune ca ”Economia politica este stiinta care studiaza comportamentul uman ca o relatie intre obiective (scop final) si mijloacele limitate care au utilizari alternative”. Pentru cel de-al doilea sens, economia politica este definita de Alfred Marshall astfel: “Economia politica examineaza acea parte a actiunii individuale si sociale care este cel mai strans conectata cu obtinerea si cu utilizarea necesitatilor materiale ale bunastarii”. [1, 2) Fota C., Maciuca M., Hamzescu Rosu I., Politici comerciale, Editura Arta Grafica, Bucuresti, 1993, pagina 18 ])

Definirea economiei politice in primul sens, cel de lipsa, se refera la aspectul de limitare a intregii activitati umane si la posibilitatea de alegere. Aceasta definitie indica esenta economicului, insa exclude obiectivul de bunastare, adica studiul conditiilor economice in cadrul carora bunastarea economica a unei societati poate fi maximizata. Definitia data in conditii de bunastare aduce o completare, insa prezinta la randul ei lipsuri, respectiv exclude arbitrar multe tipuri de activitati ce pot avea aspecte economice.2)

Economia politica mai poate fi definita ca si stiinta care incearca sa construiasca legile economice general valabile pe baza analizei relatiei dintre diferite fenomene ale vietii sociale.

Economia politica reprezinta trunchiul de baza al intregii stiinte economice. Ea se constituie intr-un ansamblu de cunostinte veridice despre realitatea economica, o reflectare universalizata, generalizata, a acestei realitati. Ea studiaza economia in complexitatea si interferentele ei dinamice, extinzand criteriul rationalitatii si eficientei economice asupra socialului in totalitatea sa.

Spre deosebire de economia politica care este o stiinta, politica economica cuprinde ansamblul masurilor, metodelor sau mijloacelor prin care un guvern incearca sa influenteze sau sa reglementeze situatia economica a unei natiuni la un moment dat, precum si obiectivele urmarite prin acestea. Aceste obiective depind de grupul de persoane in beneficiul carora este promovata politica economica, respectiv un singur conducator autocrat sau toti membrii societatii.

În general, in tarile democratice, politica economica este orientata spre realizarea urmatoarelor obiective:

1) Primul obiectiv este mentinerea unui grad cat mai ridicat si stabil de ocupare a fortei de munca, adica mentinerea sub control a somajului. În acest sens, guvernele utilizeaza politici monetare si fiscale pentru mentinerea unui nivel cat mai ridicat al cererii si pentru evitarea perioadelor de recesiune.

2) Al doilea obiectiv este impulsionarea cresterii economice si asigurarea unui nivel de trai decent pentru populatie. Acest obiectiv a dat nastere la anumite controverse intre economisti cu privire la partea pe care guvernele trebuie sa si-o asume pentru a asigura cresterea. Statul poate sa asigure acele bunuri sau servicii care sunt produse in sectorul public (energie electrica, cai de tranport), sa manipuleze politica de impozite in scopul acumularii de capital, investitii si productie in sectorul privat si sa asigure un dialog cu patronatul si sindicatele pentru o corelare voluntara de interese.

3) Al treilea obiectiv este mentinerea sub control a inflatiei, intrucat aceasta erodeaza standardul de viata, valoarea economiilor si poate chiar reduce dorinta de a economisi. Inflatia mai are si alte efecte cum ar fi redistribuirea veniturilor, in mod arbitrar, de la acele grupuri care traiesc pe baza unor salarii fixe, in favoarea altor grupuri.

4) Al patrulea obiectiv este reprezentat de stabilitatea balantei de plati, care poate fi asigurata printr-o politica adecvata de promovare a exporturilor si prin utilizarea eficienta a capitalului extern sub forma de credite si investitii. Serviciul datoriei externe nu trebuie sa depaseasca un anumit prag critic in raport cu volumul incasarilor din export, deci el trebuie astfel gestionat incat banii atrasi din exterior sa produca in tara un profit mai mare decat dobanda platita pentru utilizarea lor.