Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
I. CONSIDERATII GENERALE PRIVIND DOBANDA
I.1 DEFINITII CU PRIVIRE LA DOBANDA
I.2 NIVELUL DOBANZII SI FACTORII DETERMINANTI AI ACESTUIA
I.3 STRUCTURA RATELOR DE DOBANDA
I.3.1 RATA DOBANZII LA BONURILE DE TEZAUR
I.3.2 RATA DOBANZII PE PIATA MONETARA INTERBANCARA
I.3.3 RATELE INTERNE BANCARE ALE DOBANZII
I.4 CURBELE DE RANDAMENT
I.5 DOBANDA NOMINALA, DOBANDA REALA SI INFLATIA
I.6 CALCULUL DOBANZILOR BANCARE
I.6.1 CALCULUL DOBANZILOR LA IMPRUMUTURILE PE TERMEN SCURT
I.6.1.1 CALCULAREA DOBANZII LA BONURI DE CASA SI CERTIFICATE DE DEPOZIT
I.6.1.1.1 DOBANDA SIMPLA POST - CALCULATA
I.6.1.1.2 DOBANDA SIMPLA ANTECALCULATA
I.6.1.1.3 RATA EFECTIVA A DOBANZII
I.6.1.2 CALCULAREA SUMEI DOBANZII LA DEPOZITELE BANCARE
I.6.1.3 CALCULUL SUMEI DOBANZII LA OPERATIUNILE DE INCASARI SI PLATI IN CONTUL CURENT
I.6.1.4 CALCULUL DOBANZII LA CREDITELE DE SCONT
I.6.2 CALCULAREA DOBANZII LA IMPRUMUTURILE PE TERMEN LUNG
I.7 RATA DOBANZII SI ROLUL SAU IN CADRUL TEORIILOR MONETARE
II. DOBANDA BANCARA SI IMPLICATIILE SALE
II.1 FORMELE DOBANZII BANCARE SI FUNDAMENTAREA ACESTORA
II.2 CALCULUL DOBANZII BANCARE
II.2.1 DOBANDA SIMPLA
II.2.2 DOBANDA COMPUSA
II.3 EVOLUTII SI IMPLICATII ALE RATEI DOBANZII BANCARE IN ROMANIA
III. RATA DOBANZII SI POLITICA MONETARA
III.1 RATA DOBANZII ? OBIECTIV SPECIFIC AL POLITICII MONETARE
III.2 RATA DOBANZII ? INSTRUMENT DE POLITICA MONETARA
III.3 RATA DOBANZII ? CANAL DE TRANSMISIE A POLITICII MONETARE
III.4 DOBANDA DE REFERINTA SI ROLUL SAU IN CADRUL ECONOMIEI.
III.5 CONSIDERATII PRIVIND EVOLUTIA DOBANZII LA CREDITELE DE REFINANTARE ACORDATE DE BNR

Alte date

?Capitolul I

Consideratii generale privind dobanda

1.1. Definitii cu privire la dobanda

Teoria dobanzii a constituit una din problemele cele mai discutate de filozofi, sociologi si economisti. S-au confruntat, din cele mai vechi timpuri, pe un camp de lupta si in termeni economici, dar, in fapt, ca rabufniri ale disputelor fiziologice si religioase.

Astfel, dobanda era considerata ca ceva contrar eticii, in ciuda faptului ca realitatea relatiilor economice afirma permanent prezenta acestui “accident” economic in cadrul procesului de creditare. Opozitia teologilor, profetilor si a filozofilor s-a manifestat din timpurile cele mai vechi si a durat secole. Abia la Calvin se intalneste o adevarata justificare a dobanzii si o superficiala analiza a acestui fenomen.

Cand stiinta economica a inceput a lua forma, de a se structura eliberata de diatribele filozofilor si dogmatismul teologilor, intre problemele analizate in primul rand de economistii care se afirmau, a fost acest fenomen pe care relatiile capitalismului modern il relevau constant. Din acest moment multe scoli au intentionat sa construiasca o teorie a dobanzii. ” Dobanda este in mod firesc atasata conceptului de capital si elementelor timp si risc”. [1 Elena Dobre, Moneda Credit Banci, Editura Ex Ponto, Constanta 2003, p.126]

Aceste concepte si elemente se regasesc in cele mai succinte formulari ale dobanzii.

Astfel, dobanda poate fi considerata ca o remunerare pe care capitalistul o primeste pentru folosirea capitalului propriu sau pentru capitalul imprumutat altor persoane pe o anumita perioada de timp si pentru destinatie specifica.

În sens restrans, dobanda este suma ce revine proprietarului la rambursarea sumei imprumutate sau pretul folosirii capitalului si reprezinta remunerarea riscului pe care il implica imprumutul respectiv. Unii analisti precizeaza chiar si unele aspecte legate de originea dobanzii, legile de formare si justificare a acesteia, aspecte cum ar fi:

? dobanda unui capital se produce independent de activitatea economica a capitalistului;

? dobanda este o calitate fireasca a capitalului si are o durata nedeterminata de constituire.

Dobanda reprezinta pretul serviciului facut de catre creditor debitorului, pentru a dobandi dreptul de a folosi o suma de bani in cursul unei perioade determinate.

Dobanda reprezinta o cheltuiala pentru cel care o plateste si un venit pentru cel ce o primeste. Sub aspect economic, dobanda este un pret, pretul creditului.

Marimea dobanzii se stabileste pe piata in functie de cererea si oferta de capital si tine de o serie de factori economici si politici precum si de marimea procentului inflationist.

Dobanda poate fi analizata atat din punct de vedere absolut, cat si relativ, sub forma de rata a dobanzii, calculata ca raport intre suma dobanzii pe un an si suma capitalului imprumutat.

Din punct de vedere al bancii comerciale, dobanda este principalul venit din care trebuie sa-si acopere cheltuielile, inclusiv dobanda platita deponentilor creditori si sa obtina profit.

Creditorul are prin dobanda o sursa de venituri, iar tendinta acestuia este de a o maximiza. Debitorul imprumutat percepe dobanda ca pe o povara si tinde sa o minimizeze.

Pentru bancile comerciale, dobanda este o parghie de realizare a politicii monetare ale acestora.

Guvernul, in general, considera ca dobanda este un instrument important de relansare a economiei si de realizare a programelor guvernamentale.

Întreprinzatorul analizeaza nivelul rentabilitatii financiare al capitalurilor imprumutate. Pentru acesta, capitalizarea dobanzii poate fi o varianta a activitatii productive.

Conform clasicilor, avand ca reprezenatnti pe David Ricardo, Alfred Marshall, dobanda este abordata ca fiind influentata de rata profitului ce se poate obtine prin folosirea capitalului, sau ca pret ce trebuie platit pentru folosirea capitalului, pret stabilit ca echilibru intre cererea globala de capital si stocul de capital oferit pe piata.

Dupa neoclasici (un reprezentant fiind economistul american Irving Fisher), dobanda reprezinta pretul banilor in momentul actual, exprimat in functie de un termen viitor.

Dupa marxisti, al caror obiectiv la intemeietori au fost „exproprierea expropriatorilor” si lichidarea capitalismului, dobanda apare ca forma de redistribuire a plusvalorii, forma particulara de participare a bancherilor la insusirea fara plata a plusvalorii. Aceasta doctrina sustine ideea de ilegitimitate a dobanzii si caracterul ei de abuz. Cu toate acestea, doctrina marxista a pus in evidenta laturi esentiale privind mecanismul dobanzii. Ea analizeaza limitele extreme intre care se poate situa, de principiu, nivelul dobanzii. Limita superioara a dobanzii este reprezentata de rata mijlocie a profitului. O dobanda care ar absorbi intregul profit ar elimina motivatia contractarii creditului. În ceea ce priveste nivelul minim al ratei dobanzii, el poate cobori, in functie de imprejurari, foarte mult, fara insa a compromite acoperirea cheltuielilor rationale pe care administrarea creditului le presupune inevitabil, plus un oarecare profit, ca factor stimulativ. Marxistii au explicat, de asemenea, tendinta de lunga durata de scadere a ratei dobanzii prin reducerea ratei medii a profitului in conditiile absentei inflatiei. Ei au relevat concludent teza cu privire la rolul raportului concret dintre cererea si oferta de credit pentru situarea la un nivel dat a ratei dobanzii intre cele doua limite extreme, care totusi sunt prea indepartate pentru a servi la stabilirea nivelului concret al dobanzii. [2 Vasile Turliuc, Vasile Cocris, Angela Boariu,..., Moneda si credit, Editura Economica, Bucuresti, 2005, p.153]

Keynes defineste dobanda ca fiind recompensa obtinuta ca urmare a renuntarii la lichiditate pentru o anumita perioada de timp, iar rata dobanzii poate fi un instrument de influentare a volumului de investitii si de combatere a recesiunii si somajului. Aceasta idee este respinsa de monetaristi, care o considera ineficace pe termen mediu si lung.

Astfel, diversitatea de interese si complexitatea implicatiilor dobanzii au condus la aparitia mai multor teorii referitoare la dobanda: [3 Cezar Basno, Nicolae Dardac, Constantin Floricel, Moneda Credit Banci, EDP, Bucuresti 2001, p. 192]

1 – teoria productivitatii si a utilizarii capitalului, care porneste de la capacitatea productiva sau “forta productiva” a capitalului;

2 – teorii privind costul formarii capitalului suportat de detinatorii datorita renuntarii utilizarii prezente a bunurilor si profitului;

3 – teoriile raritatii capitalului;

4 – teoria riscului pierderii totale sau partiale a capitalului imprumutat.

5 – teoria dobanzii ca impozit al profitului;

6 – teoria lui Irwing Fisher care leaga rolul dobanzii reale de productivitatea marginala a capitalului;

7 – teoria lui Wicksell care leaga rata dobanzii de cererea si oferta de capital si productivitatea marginala a capitalului;

8 – teoria lui Keynes sau a preferintei pentru lichiditate pusa in evidenta de cererea de moneda din motiv speculative.

„O contributie importanta la analiza dobanzii si a semnificatiei economice a acesteia au avut-o si reprezentantii Scolii austriece, dintre care Bohm-Baerek se remarca prin lucrarea „Dobanda si Capitalul: un parcurs critic al teoriri economice”. Ideea de baza sustinuta de acesta poate fi formulata astfel: „dobanda este o calitate fireasca a capitalului, se formeaza fara epuizarea capitalului initial, si se produce independent de activitatea personala a capitalului avand o durata eterna de constituire”. [4 Nicolae Dardac, Teodora Barbu, Moneda, Banci si politici monetare, EDP, Bucuresti 2005, p. 172]

Importata dobanzii, oricare ar fi teoria monetara care incearca sa o explice, se manifesta diferit in unele functii economice caracteristice economiei de piata moderne. Fara ea, nu ar fi posibil a se asigura o echilibrare monetara a pietei.

„Evolutia dobanzii decurgand din cerintele spontane ale dezvoltarii economice, sau derivata prin politicile monetare si de credit, are un rol deosebit in orienatarea si uneori dirijarea tendintelor economice in ansamblu si indiferitele sale sfere. Optimizarea ei in functie de potentialul ei si de cerintele reale ale economiei reprezinta o chestiune majora in economia de piata contemporana.” [5 Cezar Basno, Nicolae Dardac, Constantin Floricel, Moneda Credit Banci, EDP, Bucuresti 2001, p.166]

1.2. Nivelul dobanzii si factorii determinanti ai acestuia

Nivelul dobanzii este determinat de o multitudine de factori si poate fi controlat administrativ sau poate fi subventionat de guvern sau Banca Centrala.

Ca element al contractului de credit , nivelul dobanzii este acceptat, in fiecare caz in parte, de creditor si debitor ca urmare a unei negocieri de durata sau mai operative.

Fiecare dintre parti doreste sa aiba, in contextul acceptarii solutiei, anumite orientari care sa motiveze si sa justifice decizia adoptata. Se pune astfel problema factorilor de acceptabilitate generala care sunt luati in considerare in procesul negocierii, si anume:

? Rata profitului – este esentiala atat pentru investitor, cat si pentru utilizatorul de capital. Întreprinzatorul, cand isi propune sa mobilzeze un capital suplimentar, trebuie sa evalueze realist rentabilitatea activitatii sale, respectiv, dimensiunile profitului, deoarece din profit se remunereaza creditul adica se suporta dobanda. Pe de alta parte, detinatorii de capitaluri trebuie sa aprecieze gradul real de productivitate a capitalului atunci cand formuleaza pretentii cu privire la dobanzi, astfel incat intreprinzatorul sa poata continua activitatea si sa poata fructifica si in viitor capitalul oferit.

? Lichiditatea - independent de orice conditii, creditorii vor prefera acea forma de imprumut care sa le asigure rambursarea cat mai rapida, deci prefera sa investeasca, dar pe termen scurt. Nivelul dobanzii este cu atat mai mare cu cat lichiditatea este mai mica, adica termenul de rambursare este mai indepartat.

Stabilirea nivelului dobanzii este expresia compromisului intre creditorii care doresc o cat mai mare lichiditate si utilizatorii de capital interesati in a plati cat mai putin pentru acesta.

? Riscul nerambursarii este un alt factor ce determina nivelul dobanzii. Rambursarea la termen este o conditie a perpetuarii raporturilor de credit si a sistemului de credit. Rambursarea este o cerinta generala care poate fi asigurata daca in cazurile particulare se iau masurile necesare de evitare si acoperire a acestui risc.

Aceste cerinte, in general acceptate, conduc la separarea elementelor de structura a dobanzii in: