Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
Argument....1
Introducere.....3
CAP. I.- Consideratii teoretice
I.1. Dezvoltarea psihica... ......... ...........6
I.2. Factorii dezvoltarii psihice......8
I.3. Etapele ciclului de viata familiala........17
I.4. Familia -cadru si factor al dezvoltarii psihice a copilului .........20
I.5. Familia- mediu socio-economic si afectiv al
dezvoltarii copilului........24
CAP. II. Rolul familiei ca factor socio-afectiv in diferitele
stadii de dezvoltare ale copilului
II.1. Sugarul si familia...........31
II.2. Caracterizarea psihologica a varstelor......35
II.3. Rolul familiei in crestera si dezvoltarea prescolarului si scolarului45
CAP.III. Cauze si consecinte ale dezorganizarii familiei
asupra dezvoltarii psihice a copilului
III.1. Familia ca sistem...........55
III.2. Dezorganizarea familiei si consecintele asupra
dezvoltarii copilului...........58
III.3. Dificultati de exercitare a rolurilor social-educative
in familiile (mono)parentale............62
III.4. Separarea parintilor echivaleaza cu condamnarea
educativa a copiilor ?...........65
III.5. Sentimentalizarea raporturilor intrafamiliale
in societatile moderne.......67
CAP.1V. Situatii concrete- studiu de caz
Concluzie............ .....72
Anexe : proiecte de activitati didactice..............73
Bibliografie.80

Alte date

?{p}

?

ARGUMENT

“ Niciodata nu mi s-a parut prea scump platit adevarul, sentimentul evidentului, rezonabilului, echilibrului, comunica celui care il poseda o mandrie ce nu comporta nici o ezitare, nici un regret. E un pact pe care indata ce se trezeste spiritul il incheie cu sine, cu ceea ce banuieste ca inseamna tarie, onoare, misterioasa durata. Caci omul se simte vesnic si traieste potrivit acestei fictiuni, cu toate ca mai tarziu, opresat si obosit nu se va mai simti vesnic “.

Intr-o zi binecuvantata de cer si stele, Dumnezeu va aseaza in brate o minune fragila, priviti-o bine mama si tata caci de la voi minunea aceasta va invata sa devina om si prima lume o va descoperi prin voi.!

Cu totii avem amintiri, amintiri legate de copilarie.

Crestem, ne maturizam, la randul nostrum devenim, cei mai multi dintre noi parinti. In cartile pe care le-am citit si in viata pe care am trait-o am intalnit atatea aprecieri, exemple, cugetari legate de acest miracol care este copilul.

Mi-am ales o meserie in care copii ocupa primul loc. Am intalnit si intalnesc mereu copii si aud afirmatii de genul ,, minunat, rau crescut, cel mai bun, nu e nici unul ca al meu, nu-i pot refuza nimic, e mic saracul, nu stie “.

Am inceput sa studiez mai atent si oamenii din jurul meu, fosti copii si ei. Unii plini de calitati, meritand cu prisosinta increderea si aprecierea semenilor, altii adevarate dezastre. Cum este posibil ? Psihologia spune ca dezvoltarea psihica are trei factori ereditari : ereditatea, educatia, mediul. Care dintre acesti factori predomina ? Care este contributia mediului familial ? Datoram ceva familiei in care am crescut daca raspunsul este afirmativ, cat ?

Putem noi ca societate sa actionam asupra familiei pentru ca viitorul sa ne fie mai bun ? Nu sunt prima care isi pune aceasta intrebare, dar voi incerca in lucrarea de fata sa raspund macar in parte acestor intrebari. Fac acest lucru pentru ca doresc sa fiu pentru copii pa care ii voi cunoaste model, punct de referinta, om care sa le merite increderea si dragostea.

INTRODUCERE

,, Casuta lui de- atunci era un leagan alb; palmele mamei erau singura ulita prin care putea pasi, ochii mamei singurele ferestre prin care putea privi. Pe atunci stia doar sa scanceasca….

A trect vreme pana cand, cu mainile si cu picioarele, a prins sa mearga de- busilea prin molateca imparatie a covorului.

Copilaria, iscoditoare ca un copil in fata usii care ascunde pomul da Craciun se inalta in trupul lui in varful picioarelor : crestea.

Putea urni un scaunel inhanandu-si toata puterea lui prin brate : era intaiul avant. Putea urcandu-se pe scaunel sa-si moaie degetul in gavanosul cu dulceata de pe masuta, ca apoi, dupa ce si l-a supt, el sa-l intinda si mamei : era intaia darnicie.

Putea pasi singurel in iarba moale si umeda - era intaia pribegie.

Chipul mamei bland si surazator veghea asupra lui clipa de clipa. Mainile ei alunecau lin in mangaieri nesfarsite. De Craciun, ea il aducea din cer, la poarta casei pe darnicul Mos Craciun. De Paste, ea ii canta cu glas tanguitor de clopot – basmul crestin al deniilor, cu blandul Fat Frumos – Iisus si cu Dumnezeu. In ochii ei de apa, copilul pretui cerul : jucaria lui de mai tarziu.

Ii radeau ochii, ii radeau buzele, ii zburda inima in piept ca un buratic pe iarba. Privea primavara…. Stia ca aceasta este o Duminica a pamantului si ca florile pomilor sunt dragalase ca surasul unui copilas din leagan ; cazute de pe crengi ele tot rad. “ ( Ionel Teodoreanu )

Nimeni nu poate sti dinainte ce poate deveni un copil, care va fi supletea membrelor sale, ce spectacole ii vor bucura ochii, daca va fi rapid sau lent, daca se va trezi devreme pentru a infrunta lumea sau daca se va simti in forma la ora la care matinalii merg la culcare. Nimeni nu poate prevedea in ce fel va functiona spiritul si psihicul sau, daca experienta sa va fi imbogatita cel mai mult de vedere, de auz, de pipait sau de miscare. Dar stiind ca ignoram si ca suntem capabili de a prezice ceea ce il asteapta, noi, parintii, putem sa pregatim un mediu in sanul caruia acest copil, chiar daca necunoscut inca, va putea sa creasca in toata securitatea si sa se descopere pe sine insusi pe masura ce descopera lumea inconjuratoare.

Caci parintii, familia, sunt cei care ii dau viata, prin ochii carora copilul vede infinitul ; el nu traieste intr-un univers aparte, ci imparte acelasi univers cu parintii lui, unde acelasi sistem de norme morala si psihice reglementeaza in egala masura conduitele adultilor si ale copiilor, unde el are dreptul sa isi exprime vointa liber si este capabil de rationalitate.

Astazi, in masura in care intelegem mai bine procesul care asigura dezvoltarea si transmiterea culturii si a sentimentelor, ne dam seama ca trasatura cea mai umana a omului nu este capacitatea de a invata, pe care o impartaseste cu multe alte specii, ci capacitatea de a-i invata pe altii si de a acumula cunostintele pe care altii ni le-au transmis.

Trebuie sa fim capabili noi insine sa modificam comportamentul nostru adult, asa incat sa abandonam educatia postfigurativa si sa descoperim caile prefigurative si de a invata caile care sa mentina viitorul deschis.