Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
Introducere.....1
Capitolul 1. Probleme generale privind salariul
1.1. Conceptul de salariu
l .2. Diferentierile salariale
1.2.1.Diferentieri datorate deosebirilor fundamentale-grupuri nonconcurentiale
l .2.2. Diferentieri datorate capitalului uman
1.2.3. Diferentieri salariale in raport de sex si de rasa
1.2.4. Diferentieri datorate structurii pietei fortei de munca
1.2.5. Diferentieri salariale datorate structurii pietei bunurilor
1.3. Analiza corelatiei dintre salariul mediu si productivitatea muncii
l .4. Legislatia salariului minim
l .4. l. Contractul colectiv de munca
l .4.2. Contractul individual de munca
Capitolul 2. Salarizarea si formele de salarizare
2.1. Marimea si dinamica salariului
2.2. Contabilitatea remunerarii factorului munca
2.3. Formele de salarizare
2.4. Modalitati de salarizare
2.4. l. Salarizarea personalului societatilor comerciale si al regiilor autonome
2.4.2. Salarizarea personalului incadrat in autoritatile publice
2.4.3. Salarizarea personalului din organele autoritatilor judecatoresti
Capitolul 3. Participantii la dialogul social si managementul conflictelor de munca
3.1. Dialogul social si partenerii de dialog
3.1.1. Participarea salariatilor la dialogul social din intreprinderii
3.1.2. Dialogul social in cadrul intreprinderii si structurile acestuia
3.2. Sindicatele - factor de echilibru in cadrul raporturilor de munca
3.2.l. Sindicatele si activitatea manageriala
3.2.2. Evolutia sindicatelor
3.2.3. Organizarea si structura sindicatelor 3.2.4. Managementul relatiilor cu sindicatele
3.3. Managementul conflictelor de munca
3.3.l. Categorii de conflicte sociale
3.3.2. Modalitati de prevenire si rezolvare a conflictelor de munca
3.3.3. Greva ca forma de manifestare a conflictelor de munca
Capitolul 4. Salariul si formele de salarizare la S.C. ARGESANA S.A.
4.1. Prezentarea generala a S.C. AEGESANA S.A. -
4.2.Analiza salariului la S.C. ARGESANA S.A. -
4.3.Contabilizarea salariului la S.C ARGESANA S.A. -

Alte date

?

Introducere

În perioada de tranzitie, formarea si dezvoltarea unei noi piete a muncii intemeiata pe principiile si regulile de joc ale economiei de piata este, prin excelenta, un proces de durata, cu /multe dimensiuni: institutional-legislativ, educativ-formativ, economic, socio-cultural, cu ,/ puternice accente derivand din optiuni publice.

Piata muncii este o piata de tip deosebit, al carui obiect de tranzactie este factorul munca, un bun care intalneste un ansamblu de caracteristici biopsihologice, demografice, educativ-profesionale si comportamentale care il diferentiaza net de oricare alt bun care intra in sfera relatiilor de schimb pe celelalte piete, in economiile moderne, lucratorii isi vand serviciile de munca posesorilor de capital in cadrul pietei muncii. Deci, piata muncii reprezinta locul de intalnire si confruntare dintre purtatorii cererii de munca (detinatorii de capital in calitate de cumparatori) si ofertei de munca (exprimata prin posesorii fortei de munca in calitate de vanzatori ai unor servicii specifice). Negocierile dintre participantii la piata muncii se soldeaza prin incheierea unui contract de angajare si stabilire a unui nivel al salariului.

Orice activitate genereaza nevoia de munca, dar nu orice nevoie de munca se satisface prin piata muncii. Conditia esentiala pentru ca nevoia de munca sa fie considerata in categoria cererii de munca este salarizarea. La nivelul unei tari, cererea de munca este influentata de mai multi factori cum ar fi: marimea capitalului si eforturile de investitii; nivelul inzestrarii tehnice a muncii, volumul resurselor naturale si gradul lor de valorificare.

Satisfacerea nevoii de munca se asigura pe baza folosirii disponibilitatilor de munca

existente in societate, respectiv a cantitatii de munca ce poate fi prestata de populatia apta de munca a unei tari intr-o anumita perioada. Disponibilitatile de munca se constituie in oferta de munca.

Prin prisma echilibrarii cererii cu oferta de munca, piata muncii se defineste ca un „barometru al ocuparii intr-o anumita zona".

Piata muncii are particularitati naturale sau dobandite datorita carora se diferentiaza net de celelalte piete, imprimandu-i practic atributul de piata principala, fundamentala:

- este piata celui mai important factor de productie, cu importante caracteristici demo-socio-psihosociale si educational-formative;

- piata negociata, contractuala si, ca atare, piata cea mai imperfecta, mai putin concurentiala, in care mecanisme ale pietei libere conlucreaza cu reguli, conventii, norme

juridice, principii etice, etc.;

- o piata cu tendinte de rigidizare.

Asupra functionarii pietei muncii isi exercita influenta atat factori economici, cat si factori de natura social-institutionala. Factorii economici isi pun amprenta in special asupra cererii de munca.

Fiind un factor de productie, cererea de munca apare, dupa expresia lui Alfred Marshall, ca o cerere derivata. Aceasta inseamna ca volumul si structura de calificare a cererii de munca sunt determinate de cererea finala de bunuri si servicii, nivelul costurilor salariale, dar si de starea sistemului tehnologic exprimata prin nivelul productivitatii muncii si al consumurilor intermediare.

Oferta de munca este modelata simultan de factori economici (nivelul salariului, ca pret al muncii), dar si de factori cu o coloratura sociala sau institutionala, in functie de prioritatea acordata uneia sau alteia dintre grupele de factori, in literatura de specialitate exista o diversitate de pareri asupra naturii si modului de functionare a pietei muncii.

Pornind de la faptul ca munca este un factor de productie si ca, in mod normal, intr-un univers in care actioneaza fortele pietei, detinatorii acestei forme de capital tind sa-si maximizeze beneficiile, teoria capitalului uman explica functionarea pietei muncii pornind de la salariu (venit), considerat elementul cheie ce conditioneaza alegerile rationale pe care le fac detinatorii de capital uman.

Prin urmare, investitiile individuale pentru sporirea calitatii acestei forme de capital, exprimata prin nivelul calificarii, se fac in functie de randamentele scontate, deci in stransa legatura cu anticiparile privind evolutia salariului real. Se admite ipoteza randamentelor descrescande, ceea ce inseamna ca in timp efortul de sporire a calificarii devine tot mai putin recompensat de sporul salarial. De asemenea, se are in vedere si existenta unei alegeri din partea lucratorilor incepand de la un anumit nivel al venitului salarial, intre sporirea numarului de ore lucrate si sporirea timpului liber. Aceste fenomene sunt teoretizate sub forma „efectului de venit" si a „efectului de substitutie".

În Romania, piata muncii este in formare. Consolidarea noii piete a muncii este un proces relativ indelungat, dificil si in numeroase cazuri contradictoriu. Acest proces implica atat dereglementare, prin noi institutii, legi, norme juridice si reguli de functionare, cat si schimbarea mentalitatilor si comportamentelor umane ale partenerilor sociali, promovarea unui alt sistem de motivatii si valori. Ca urmare, apare nevoia diferitelor initiative, si demersuri legislativ-institutionale, educativ-formale, de alegere atenta a mecanismelor si dispozitivelor utilizate pentru schimbarea pietei muncii, in conformitate cu legile pietei libere.

Piata muncii in Romania nu dispune inca de toate reglementarile legislative menite sa evite blocajele, distorsiunile sau disfunctionalitatile si sa asigure formarea si functionarea ei normala. Acest aspect se afla in corelatie cu starea pietei monetar-financiare si a pietei bunurilor economice, deoarece nu se poate reglementa si utiliza normal mecanismul salarial, fara a functiona eficient moneda, pretul, creditul, titlurile de valoare, etc. Cu atat mai mult cu cat piata muncii este o piata derivata.

Declansarea introducerii noilor reglementari pentru crearea pietei muncii a fost obstructionata de accentuarea dezordinii in productie si munca, pe fondul declinului productiei, de diminuarea calitatii normelor de munca, de gestiunea ineficienta a costurilor, de presiunile cu caracter revendicativ ale sindicatelor.

Pe piata muncii se intalnesc trei grupuri mari de interese: ale capitalului - reprezentat prin patronat, ale factorului munca - reprezentat de sindicate si ale statului. Aparitia pe piata muncii a sindicatelor si a statului, a condus nu numai la o apropiere necesara a fortelor cererii si ofertei, dar si la imbogatirea si cresterea complexitatii muncii, in conditiile interventiei acestor noi forte, piata muncii devine rezultatul unor decizii complexe, economice, sociale si politice, care privesc atat firmele cat si ansamblul societatii. Acestea fac din piata muncii cea mai organizata si reglementata piata, in cadrul careia relatiile de concurenta sunt imperfecte, incorsetate de dominarea elementelor interventioniste, instrumentate prin sindicate si stat.

Noua piata a muncii a aparut si evolueaza ca o piata rigida, tensionata, marcata de puternice dezechilibre structurale, ocupational-profesionale si teritoriale.

Dincolo de dezechilibrele mostenite, pe piata muncii, oferta de munca depaseste in permanenta cererea de munca. Potrivit unor aprecieri destul de globale, in intreaga perioada de tranzitie, la un loc de munca disponibil revin in medie 200-300 de solicitanti. Daca la aceasta adaugam si carentele in masurarea somajului efectiv, impactul iesirii de pe piata muncii, prin descurajare a somerilor de lunga durata, cu deosebire a celor care nu mai pot beneficia de regimul de asigurare, respectiv asistenta, gradul de acoperire a ofertei de munca este sensibil diminuat.

Piata muncii este, de fapt, mai tensionata decat transpare din datele oficiale ale Ministrului Muncii si Solidaritatii Sociale si Comisiei Nationale pentru Statistica. Exista un deficit cronic global, sectorial si microeconomic al capacitatii de ocupare si aparare a securitatii venitului din munca.

Tensiunile de pe piata muncii au un caracter atotcuprinzator si privesc toate structurile si mecanismele acesteia. Acestea se interfereaza cu tensiunile institutional-legislative, avand consecinte negative pe termen mediu si lung.