Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

?CUPRINS
INTRODUCERE 2
CAPITOLUL 1. PRINCIPALELE ETAPE ÎN EVOLUTIA COMUNITÃTILOR SI APOI ALE UE, PORNIND DE LA PRINCIPALELE TRATATE 4
1.1. Formarea Uniunii Europene, procesul de integrare europeana 4
1.2. Extinderea integrarii europene 6
1.2.1. Tratatele Uniunii Europene 6
1.2.2. Tratatul de la Maastricht 8
CAPITOLUL 2. DIRECTII POSIBILE DE DEZVOLTARE INSTITUTIONALA A UNIUNII EUROPENE 13
2.1.Extinderea Uniunii Europene 13
2.2.Extinderea zonei Euro 18
CAPITOLUL 3. STRATEGIA EUROPA 2020 23
3.1.Dezvoltarea institutionala 27
3.2.Cresterea economica si a locurilor de munca 31
3.3.Europa 2020 33
CONCLUZII 40
BIBLIOGRAFIE 42

Alte date

Initiativele emblematice propun actiuni concrete ce vor fi implementate sinergic la nivel european si national de catre Comisie si statele membre. Acestea din urma vor implementa strategia, la nivel national si local, prin intermediul Programelor Nationale de Reforma (PNR) elaborate in stransa coordonare cu Programele de Stabilitate si Crestere pentru statele din zona Euro si Programele de Convergenta pentru statele din zona non-Euro.

În anul 2010, sub coordonarea Departamentului pentru Afaceri Europene (DAE), Romania si-a fixat deja tintele nationale corespunzatoare celor 5 obiective si a elaborat o prima versiune a PNR 2011-2013. Acest program, care va furniza directia si actiunile concrete de dezvoltare ale economiei romanesti in context european, va fi finalizat pana la inceputul lunii aprilie 2011, in urma unui larg proces de consultare publica. Lucrarea de fata, elaborata de Directia Strategii UE si Monitorizare Post-aderare a DAE, are un dublu rol: pe de-o parte, acela de a contribui ca sursa documentara in procesul de consultare si dezbatere publica in vederea definitivarii PNR 2011-2013 si , pe de alta parte, acela de a-i familiariza pe cei interesati cu rolul, prioritatile, obiectivele si tintele strategiei Europa 2020 la nivel european precum si cu implicatiile sale la nivel national.

CAPITOLUL 1. PRINCIPALELE ETAPE ÎN EVOLUTIA COMUNITÃTILOR SI APOI ALE UE, PORNIND DE LA PRINCIPALELE TRATATE

1.1. Formarea Uniunii Europene, procesul de integrare europeana

Ideea unei Europe Unite a fost sustinuta de-a lungul secolelor de imparati si intelectuali deopotriva, dar numai dupa cel de-al doilea razboi mondial statele europene au institutionalizat forme de cooperare internationala, cu competente in domenii specifice, cum ar fi: Organizatia pentru Cooperare Economica Europeana, Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord, Uniunea Europei Occidentale. Aceste organizatii au pus bazele unei solidaritati mai stranse intre statele europene, dar inca manifestau trasaturile clasice ale unei uniuni a statelor si ale cooperarii interguvernamentale. [1 Barbul?scu I. , D? la Comunitatiil? ?urop?n? la Uniun?a ?urop?ana, ?d. Tr?i, Bucur?sti, 2001]

Începutul procesului de integrare europeana, caracterizat prin trasaturi originale si specifice, care constituie baza actualei structuri a Uniunii Europene, poate fi considerat anul 1950, cand ministrul francez al afacerilor externe, Robert Schuman, a propus implicarea catorva state europene intr-un proiect de cooperare mai stransa, comparativ cu formele traditionale existente la acel moment. [2 C?zar Basno; Dardac Nicola? - Int?grar?a mon?tar-bancara ?urop?ana, ?ditura Didactica si P?dagogica, Bucur?sti, 2001

] Acest nou tip de cooperare presupunea transferul de suveranitate catre o organizatie cu puteri de constrangere asupra membrilor sai. Initiativa a constat in integrarea productiei de carbune si otel a Frantei si Germaniei, in cadrul unei organizatii deschise participarii si altor state europene, acesta a fost primul pas catre o cooperare largita: o integrare sectoriala ce ar fi putut influenta si alte sectoare economice. Aceasta era ideea declarata, insa obiectivul politic imediat il constituia alipirea Germaniei la Europa si eliminarea rivalitatilor existente intre Franta si Germania privind zonele strategice ale Ruhr-ului si Saar-ului.

În 1951, negocierile desfasuarate intre sase tari, Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg si Olanda, au condus la semnarea Tratatului de la Paris, prin care se infiinta Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului. [3 Bidil?an Vidu - Uniun?a ?urop?ana: institutii, politici, activitat?, ?ditura Agroprint, Timisoara, 2000]

O alta initiativa sectoriala este reprezentata de crearea unei Comunitati Europene de Aparare, initiativa care a esuat insa, datorita faptului ca Tratatul aferent semnat in 1952, nu a fost niciodata ratificat de catre Parlamentul Frantei.

O relansare in forta a „initativei europene” a avut loc in anul 1955, in cadrul conferintei de la Messina, la care ministrii afacerilor externe ai Comunitatii Europeane a Carbunelui si Otelului au cazut de acord asupra infiintarii unei uniuni economice bazata pe o piata comuna si asupra crearii unei organizatii pentru energia atomica. O comisie de experti condusa de Paul Henry Spaak, ministrul belgian al afacerilor externe, a elaborat doua proiecte ce au condus la semnarea, in 1957, a celor doua Tratate de la Roma prin care se infiinta Comunitatea Economica Europeana si tratatul Comunitatii Europene pentru Energie Atomica.

Obiectivul imediat al Tratatului de la Roma, semnat la 25 martie 1957 si intrat in vigoare la 1 ianuarie 1958, era reprezentat de crearea unei „piete comune” si de abordarea progresiva a politicilor economice ale statelor membre, ca mijloace de realizare a unei extinderi continue si echilibrate, a unei cresteri accelerate a standardelor de viata si a unor relatii mai stranse intre statele membre. [4 Barbul?scu I. , Uniun?a ?urop?ana d? la ?conomic la politic, , ?d. Tritonic, Bucur?sti, 2005;]

Crearea unei piete comune nu inseamna numai eliminarea tuturor barierelor existente in calea liberei circulatii a bunurilor si stabilirea unei taxe vamale unice, piata comuna inseamna si liberalizarea altor sectoare, cum ar fi libera circulatie a persoanelor, serviciilor si capitalului si stabilirea unor politici comune in domenii strategice, agricultura, comert, transport si concurenta pentru crearea unor conditii omogene in vederea cresterii performantei activitatilor economice. Astfel, in 1968, Comunitatea Economica Europeana avea deja incheiata uniunea vamala si avea o piata agricola comuna.

Începand cu 1950, gradul de integrare europeana a crescut progresiv, atat din punct de vedere geografic, prin aderari successive, cat si din punctul de vedere al dezvoltarii de politici si structuri institutionale comune. Astfel, pornind de la o comunitate economica cu sase membri, in momentul de fata s-a ajuns la o uniune politica a 27 de tari, cu negocieri in plina desfasurare pentru admiterea de noi membri si care va avea in curand o noua Constitutie.

1.2. Extinderea integrarii europene [5 Balaban Constantin Gh?orgh? - Politica ?urop?ana d? v?cinatat? - Not? d? curs, ?ditura Univ?rsitara, 2009]

Extinderea integrarii europene inseamna extinderea geografica, sau integrarea pe orizontala si consta in aderarea de noi membri la Comunitatea Economica Europeana. Sub acest aspect, procesul de integrare s-a desfasurat in cinci valuri succesive de aderare, etapele intregrarii geografice fiind indicate mai jos:

- Membri fondatori: 1957 – Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg si Olanda;

- Prima extindere: 1973 - Danemarca, Irlanda, Marea Britanie;

- A doua extindere: 1981 – Grecia;

- A treia extindere: 1986 – Portugalia, Spania;

- A patra extindere: 1996 – Austria, Finlanda, Suedia;

- A cincea extindere: 2004 – Cipru, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia, Ungaria.

- A sasea extindere: La 1 ianuarie 2007 Bulgaria si Romania au aderat si ele.

Adoptarea unei noi Constitutii este cauzata, in mare parte, de dimensiunea acestui proces de extindere si de transformarile pe care le impune atat la nivel institutional, cat si decizional.

Procesul de adancire a intregrarii europene sau integrarea pe verticala a demarat in anii 1950 si are in vedere urmatoarele aspecte:

a) cresterea progresiva a obiectivelor comune, pe care statele membre decid sa le realizeze impreuna, prin extinderea ariilor politicilor comune;

b) intarirea caracterului supranational al Comunitatii, prin utilizarea extensiva a sistemului de vot majoritar, in locul celui bazat pe unanimitate existent la nivelul Consiliului, prin care sunt reprezentate interesele nationale ale fiecarui stat membru, precum si prin intarirea rolului Parlamentului European, unde sunt direct reprezentati cetatenii europeni.

1.2.1. Tratatele Uniunii Europene [6 Barbul?scu I. , Uniun?a ?urop?ana d? la ?conomic la politic, , ?d. Tritonic, Bucur?sti, 2005]

Tratatul Comunitatii Economice Europeane a fost amendat de cateva ori si suplimentat prin Tratatul Uniunii Europene, pana la consolidarea sa finala intr-o Constitutie. În materialul de mai jos sunt prezentate tratatele prin care a fost amendat Tratatul Uniunii Europene: [7 Balaban Constantin Gh?orgh? - Politica ?urop?ana d? v?cinatat? - Not? d? curs, ?ditura Univ?rsitara, 2009]

Aceasta abordare are in vedere dezvoltarea graduala a procesului de integrare, centrata pe tratarea acelor aspecte asupra carora se poate ajunge la un acord si pe amanarea acelor chestiuni care nu sunt inca in stadiul la care pot constitui obiectul unei decizii. [8 Barbul?scu I. , Politiciil? ?xtind?rii, ?d. Tritonic, Bucur?sti, 2007]

Dupa Tratatul de la Roma, procesul de adancire a integrarii a fost cuprins in Actul Unic European, semnat la 17 februarie 1986 si ratificat la 1 iulie 1987.

În urma unui preambul ce exprima intentia statelor membre de a transforma Comunitatea mai tarziu, prin Tratatul de la Maastricht, au fost introduse urmatoarele inovatii: []

- institutionalizarea formala a Consiliului European format din sefii de stat sau de guvern si de presedintele Comisiei Europene, ca principalul organism responsabil pentru stabilirea directiilor de dezvoltare ale Comunitatii;

- introducerea sistemului de vot al majoritatii calificate in cadrul Consiliului, pentru adoptarea acelor decizii care au in vedere finalizarea pietei interne, politica sociala, coeziunea economica si sociala si politicii cercetarii;

- intarirea rolului Parlamentului European, prin introducerea procedurilor legislative de cooperare si a necesitatii acordului Parlamentului European pentru deciziile privind aderarea de noi state membre si acordurile de asociere;

- infiintarea Tribunalului Primei Instante, alaturi de Curtea Europeana de Justitie;

- cresterea numarului politicilor comune, prin adaugarea politicilor de mediu, cercetare stiintifica, coeziune economica si sociala;

- stabilirea unei date pentru definitivarea pietei interne notiunea de „piata interna” fiind mai puternica decat cea de „piata comuna”, implicand nu numai realizarea celor patru libertati (libera circulatie a bunurilor, libera circulatie a serviciilor, libera circulatie a persoanelor, libera circulatie a capitalului) ci si implementarea a noi politici si a coeziunii economice si sociale.

Schimbarea peisajului politic european dupa caderea regimurilor comuniste din Europa Centrala si de Est a condus la un proces de regandire a structurii Comunitatii Europene, in directia crearii unei uniuni politice si a uniunii economice si monetare. Baza legala a noii Uniuni Europene este reprezentata de Tratatul de la Maastricht, semnat la 7 februarie 1992 si ratificat la 1 noiembrie 1993. [10 Avram C?zar, Radu Roxana, Gaicu Laura - Uniun?a ?urop?ana. Tr?cut si pr?z?nt, ?ditura Univ?rsitaria, Craiova, 2006]