Pagina documente » Limbi straine, Litere » Abordarea textului literar

Despre lucrare

lucrare-licenta-abordarea-textului-literar
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-abordarea-textului-literar


Cuprins

CUPRINS
CUViNT iNAINTE 1
1. LITERATURA SI EDUCATIE 5
1.1. TEXTUL LITERAR SI EDUCATIA INTELECTUALA 13
1.2. TEXTUL LITERAR SI EDUCATIA ESTETICA 23
2.STIINTA LITERATURII SI DIDACTICA LITERATURII 34
2.1.RAPORTUL DINTRE TEORIA LITERATURII SI DIDACTICA LITERATURII 34
2.2. TEXTUL LITERAR SI TEORIA LITERATURII 38
2.2.1. DEFINIREA TEXTULUI LITERAR 38
2.2.2. MODELE INTERPRETATIVE 48
2.3. TEXTUL LITERAR SI DIDACTICA LITERATURII 52
2.3.1. OBIECTIVELE RECEPTARII TEXTULUI LITERAR iN iNVATAMiNTUL PRIMAR 52
2.3.2. EXPLOATAREA DIDACTICA A MODELELOR TEORETICE 57
3.ETAPELE ABORDARII TEXTULUI LITERAR 75
3.1. EDUCATUL 75
3.2. EDUCATORUL 76
3.2.1. ABORDAREA TEXTULUI TOTAL 77
3.2.2. ABORDAREA TEXTULUI FRAGMENT 77
3.2.2.1. ETAPA PREMETODOLOGICA 78
3.2.2.2. ETAPA METODOLOGICA 96
CONCLUZII 109
CURRICULUM ELABORAT iN SCOALA 110
BIBLIOGRAFIE 120
INDICE DE AUTORI 126

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

- {p} -{p}

?

CUVÂNT ÎNAINTE

Aceasta modesta lucrare nu vrea sa fie decat o simpla meditatie asupra conditiei textului literar in educatia copilului si sa raspunda la intrebarea daca acum,cand invatamantul romanesc isi propune sa rezolve „probleme de compatibilizare cu repere europene” [1 Andrei Marga, Noul Curriculum National al scolilor si liceelor, in Planuri-cadru de invatamant pentru invatamantul preuniversitar, Editura Corint, Bucuresti, 1999, p. 7.] este posibil un acord intre noile orientari didactice privind receptarea mesajului literar scris in scoala si noile directii privind cercetarea fenomenului literar. Încercarea noastra este motivata mai intai de noile atitudini pedagogice care resping o cantonare prelungita in traditie, preferand sa nu retina din aceasta decat solutiile viabile, deoarece, asa cum observa inca din 1938 Constantin Narly , o organizatie scolara vie este o institutie aflata intr-o permananta stare de reforma. Apoi, aplicarea, incepand cu anul scolar 1998-1999, in clasele I-IV, a noului Plan-Cadru a condus la o efectiva compatibilizare europeana de a curricula prin centrarea curriculum-ului de limba romana pe un model comunicativ-functional ,ceea ce inseamna o fracturare a traditiei cu implicatii profunde asupra procesului de formare continua a educatorului, obligat sa renunte la multe obisnuinte din parcursurile formarii sale initiale, axate in abordarea textului literar pe modelele traditional, stilistic, psihologic si sociologic, si sa examineze cu un ochi nou profitul didactic pe care i-l pot procura modelele structuralist-lingvistic,semiotic si intertextual.

Orientarea cercetarii literare romanesti spre metode cu fundament lingvistic, in virtutea principiului ca literatura este o arta a cuvantului, apartine unui timp mai indepartat,fiind europeana la inceputurile sale prin personalitatea lui Tudor Vianu care, in paralel cu investigatiile occidentale dar in deplin acord cu acestea, impunea forta cuvantului sau autoritar in peisajul cenusiu al anilor 50 :

„Nu exista nici o alta cale pentru a patrunde in ceea ce s-a numit continutul unei opere decat limba ei. Studiul lingvistic al operei literare este deci temelia intelegerii ei stiintifice. Acei care cred ca se pot dispensa de aceasta temelie o folosesc totusi, desi intr-un mod mai putin constient. ” [2 Tudor Vianu, Problemele metaforei si alte studii de stilistica, Editura de Stat pentru Literatura si Arta, Bucuresti, 1957, p. 130.]

Recomandarea pe care esteticianul roman o facea atunci cercetatorilor era fara echivoc :

„Ca si cititorul literaturii, criticul ei trebuie sa aiba in fata textelor mai inainte de toate o atitudine lingvistica.” [3 Ibid. , p. 133.]

Daca atitudinea lingvistica trebuie sa caracterizeze prima etapa a contactului cititorului avizat cu textul literar inseamna ca si din punct de vedere ontogenetic se poate distinge o asemenea etapa ce nu poate fi plasata decat in primii ani ai scolaritatii. Tocmai de aceea curriculum-ul de limba romana pentru invatamantul primar face urmatoarea recomandare :

„Studierea textului literar trebuie sa aiba in vedere citirea corecta, fluenta si expresiva a acestuia, explicarea cuvintelor si rezolvarea problemelor de vocabular.” [4 Curriculum National, Editura Corint, Bucuresti, 1998, p. 37.]

Citirea corecta, fluenta si expresiva nu se poate realiza in afara intelegerii textului, iar un educator, ca sa poata dirija invatarea astfel incat elevii sa discute textul narativ, de exemplu, „in functie de urmatorii parametrii : cine, cand, unde ” [5 Ibid. , p. 49.] , asa cum cere programa, e nevoie ca el sa fie initiat in teoriile enuntarii pentru a detecta corect rostul determinantilor spatio-temporali si al opozitiei eul empiric / eul narativ in intelegerea textului si pentru a nu asimila notiuni noi unor concepte mai vechi si insuficiente.

Alte obiective precum :

„sa asocieze forma grafica a cuvantului cu sensul acestuia ;

sa desprinda semnificatia globala a unui text dat ” [6 Ibid. , p.29.]

„sa sesizeze semnificatia cuvintelor in functie de un context dat ; ” [7 Ibid. , p. 41.]

„sa identifice secventele descriptive,” [8 Ibid. , p. 49.]

presupun, din partea educatorului cunoasterea teoriilor semnului lingvistic si implicatiile lor in studierea textului, a modului in care sunt definite opoziiile sens / semnificatie, denotatie / conotatie, fraza / enunt, fraza / text etc. ,a cercetarilor legate de trasaturile inerente si contextuale ale claselor de cuvinte, a unor concluzii impuse de naratologia contemporana etc.

Nu e necesar sa facem, in clasa apel la metalimbajul vehiculat de noile orientari in cercetarea literara, lucru imposibil de altfel, ci sa conducem discutiile elevilor asupra textului, pe cat posibil, in acord cu datele profitabile din punct de vedere didactic, oferite de noile orientari. Ar fi inutil, de pilda, sa vorbim elevilor despre distinctia intre eul narativ si eul empiric al autorului, dar suntem obligati sa corectam tendinta elevilor, cand abordam Amintirile, de a pune semnul egalitatii intre Ion Creanga si personajul sau, Nica.

Noi socotim ca activitatea educatorului, inainte de a ajunge la studierea textului literar in clasa, se repartizeaza in doua etape distincte : o etapa premetodologica, dedicata cercetarii textului prin mai multe metode impuse de teorie si o etapa metodologica in care textul este introdus intr-un model diactic pentru a se proiecta lectia conform conditiilor concrete ale clasei. Ultimul capitol al lucrarii de fata ilustreaza aceasta teza, dupa ce, in capitolele anterioare, am incercat sa sintetizam idei legate de raporturile dintre literatura si educatie si de raporturile dintre stiinta literaturii si didactica literaturii.

Pe de alta parte, e greu sa negam ca aceasta lucrare n-ar avea si o motivatie subiectiva. Întotdeauna am resimtit atractia pe care o exercita textul literar ca pe o provocare irezistibila si intotdeauna am considerat ca aceasta atractie nu poate fi neglijata in educatie, in imbogatirea trairii sufletesti si sensibilizarea educatului, dincolo de importanta practica a insusirii tehnicilor de lectura si a rafinarii registrelor de exprimare orala si scrisa. Întrucat moralul se cuprinde implicit in estetic, asa cum observa si Eugeniu Sperantia, textul literar nu poate fi despartit de formarea omului complet, a omului de caracter :

„Pricinuind variatiile sensibilitatii, impresionand, inflacarand, zguduind, cum poate oare poezia sa fie uitata, neglijata, cand e vorba de mijloacele de formare a caracterului ?” [9 Eugeniu Sperantia, Initiere in poetica, Editura Albatros, Bucuresti, 1972, p. 172.]

În sfarsit, nu putem incheia aceste randuri inainte de a-i multumi doamnei profesoare Elena Popescu pentru sugestiile si sfaturile domniei sale care ne-au calauzit in realizarea acestei lucrari.

1. LITERATUR? SI EDUCATIE

Desi, in piramida trebuintelor fundamentale care regleaza motivatia, nevoile estetice ale omului sunt trecute de psihologi, abia pe locul al saptelea, conform legii lui A.H. Maslow care postula in 1954 ca „o trebuinta nu apare ca motivatie decat atunci cand trebuintele mai puternice, de nivel inferior, sunt in prealabil satisfacute” [1 Ursula Schiopu , Coordonator, Dictionar de psihologie, Editura Babel, Bucuresti, 1997, p. 706.], filosofii,sociologii, pedagogii, creatorii de arta si chiar economistii par a contrazice aceasta idee. Victor Tircovnicu, de pilda, socoteste ca „atitudinea estetica fata de lumea inconjuratore face parte integranta din esenta umana”, deoarece „omul a resimtit si resimte nevoia de frumos atat de imperios, cum resimte nevoia satisfacerii trebuintelor biologice, nevoia insusirii cunostiintelor si tehnicilor de munca, a insusirii normelor si deprinderilor de comportare”. [2 Victor Tircovnicu, Pedagogia Generala, Editura Facla, Timisoara, 1975, p.403.]

Bazat pe informatii arheologice si studiile comparative asupra comunitatilor primitive, parintele economiei politice moderne franceze Charles Gide, plaseaza in taxonomia sa nevoia de podoaba pe locul al patrulea, dupa nevoia de locuinta si inaintea celei de imbracaminte, iar Théophile Gautier o socoteste ca facand parte din categoria primelor nevoi prin care omul s-a detasat de animale. „Nici un caine, spunea el, n-a avut ideea sa-si puna cercei, iar papuasii inepti, care mananca huma si rame, si-i fac din cochilii si boabe colorate”. [3 Apud Charles Gide , Principes d’économie politique, Libraire de la Société du Requeil Général des Lois et des Arrêts, Paris, 1903, p.p. 41-42. ]

Dar, oricat ar parea de paradoxal pentru noi, cei care ne lasam furati de toate orgoliile nesabuite ale modernismului, tulburatoarea chestiune a „jocului secund” si a importantei sale in facerea omului fusese deja pusa de cel mai contestat filosof al tuturor timpurilor, Platon, despre care omul cult al secolului XX se incapataneaza sa creada, in mod „regretabil”, cum spune Constantin Noica in Cuvantul prevenitor al Republicii, ca el ar fi cerut autoritar la culme, alungarea poetului din cetate. Daca examinam insa cu un ochi mai atent Republica, vom constata ca celebrul ganditor grec, pe de o parte, nu-i refuza accesul in societate poetului adevarat, ci poetului-servitor, iubitor de averi materiale si cuibarit in sanul ocrotitor al tiranilor care mimeaza dreptatea, iar, pe de alta parte, el cere scolii sa-si inchida portile in fata textelor literare care comunica pasiuni corporale dezlantuite, necenzurate de ratiune, pentru ca, in opinia sa, acestea pot picura in sufletul copilului, atunci cand „i se plamadeste si i se asaza caracterul”, substanta nevazuta dar ucigatoare a raului care rupe echilibrul pneuma / soma.

Pentru Platon, rolul „dorintelor nenecesare” in formarea omului este capital, caci „lipsa de stiinta a tatalui in ceea ce priveste cresterea”, pretuirea excesiva a „dorintelor lucrative” si dispretul fata de „dorintele nenecesare iscate in vederea jocului si podoabei” [4 Platon, Opere, V, Editie ingrijita de Constantin Noica si Petru Cretia, Cuvant prevenitor de Constantin Noica, Traducere, interpretare, lamuriri preliminare si anexa de Andrei Cornea, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1986, p. 382] fac din sufletul copilului o „cetatuie goala de invataturi si de ocupatii frumoase, ca si de idei adevarate, care sunt cei mai buni paznici si pazitori pentru gandurile oamenilor celor iubiti de zei” [5 Ibid, p. 369]

Încrederea lui Platon in forta educativa a artei in general si a literaturii in particular era atat de mare, incat, spre deosebire de romani care vor intelege mintea sanatoasa drept rezultat al trupului sanatos, el socotea ca prioritara in actul de formare a tanarului nu este gimnastica (a carei importanta nu o neaga, dar nici nu o exagereaza), ci arta Muzelor pentru ca, spunea el, „un suflet bun poate produce prin puterea sa un trup cat se poate de bun”. [6 Ibid.,p. 180.]

Exemplul lui Platon nu este insa singular, el fiind expresia cea mai profunda a epocii sale. În interpretarea data de Eschil stravechiului mit prometeic, viata oamenilor apare la inceputuri ca o dureroasa pedeapsa, „o patima”, deoarece mintea acestora „goala plutea peste goluri”, ei „privind, nu vedeau, si auzind, nu stiau sa asculte” pana in momentul in care Prometeu ii va face sa vada armoniile lumii inconjuratoare, dandu-le

… „intelepciunea de-a sti

cum sa compuna cuvintelor litera