Pagina documente » Stiinte Economice » Asigurarile sociale si protectia sociala. Studiu de caz (S.C. XYZ S.A., Timisoara)

Cuprins

lucrare-licenta-asigurarile-sociale-si-protectia-sociala.-studiu-de-caz-s.c.-xyz-s.a.-timisoara-
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-asigurarile-sociale-si-protectia-sociala.-studiu-de-caz-s.c.-xyz-s.a.-timisoara-


Extras din document

CUPRINS :
I. ASIGURARILE SOCIALE SI PROTECTIA SOCIALA
I.1 DEFINIREA SI CONTINUTUL ASIGURARILOR SOCIALE SI PROTECTIEI SOCIALE
I.2 TRASATURI CARACTERISTICE ALE RAPORTURILOR DE ASIGURARI SOCIALE
I.3 ASIGURARILE SOCIALE SI ASISTENTA SOCIALA
I.4 DREPTUL MUNCII SI SECURITATII SOCIALE
I.5 APARITIA SI DEZVOLTAREA ASIGURARILOR SOCIALE IN ROMANIA
I.6 ORGANIZAREA ASIGURARILOR SOCIALE DE STAT
II. CONTABILIZAREA CONTRIBUTIILOR LA ORGANISMELE DE ASIGURARI SI PROTECTIE SOCIALA
II.1 CONTRIBUTIA UNITATII LA ASIGURARI SI PROTECTIE SOCIALA
II.1.1 CONTRIBUTIA UNITATII LA ASIGURARILE SOCIALE DE STAT
II.1.2 CONTRIBUTIA UNITATII LA FONDUL DE SOMAJ
II.1.3 CONTRIBUTIA UNITATII LA ASIGURARILE SOCIALE DE SANATATE
II.2 CONTRIBUTIA PERSONALULUI LA ASIGURARILE SOCIALE
II.2.1 CONTRIBUTIA PERSONALULUI LA ASIGURARILE SOCIALE
II.2.2 CONTRIBUTIA PERSONALULUI LA ASIGURARILE SOCIALE DE SANATATE
II.2.3 CONTRIBUTIA PERSONALULUI LA FONDUL DE SOMAJ
II.3 ORGANIZAREA DOCUMENTATIEI PRIMARE SI A EVIDENTEI DREPTURILOR DE ASIGURARI SOCIALE
III. CONTABILIZAREA DREPTURILOR DE ASIGURARI SOCIALE DE STAT ACORDATE PENTRU INCAPACITATE TEMPORARA DE MUNCA PENTRU PREVENIREA SI RECUPERARE CAPACITATII DE MUNCA, MATERNITATE SI DECES
III.1 CONCEDIILE SI INDEMNIZATIILE IN CAZ DE INCAPACITATE TEMPORARA DE MUNCA
III.2 INDEMNIZATIILE ACORDATE SALARIATILOR PENTRU PREVENIREA IMBOLNAVIRILOR SI RECUPERAREA CAPACITATII DE MUNCA
III.3 CONCEDIUL SI INDEMNIZATIA DE MATERNITATE
III.4 INDEMNIZATIA IN CAZ DE DECES
III.5 INREGISTRAREA SI REFLECTAREA IN CONTABILITATE A DREPTURILOR DE ASIGURARI SOCIALE DE STAT
IV. STUDIU DE CAZ LA S.C. 1 IUNIE S.A., TIMISOARA
IV.1 PREZENTAREA FIRMEI
IV.1.1 SCURT ISTORIC
IV.1.2 OBIECTUL DE ACTIVITATE AL FIRMEI
IV.2 APLICATIE PRACTICA PRIVIND CONTABILITATEA ASIGURARILOR SOCIALE SI PROTECTIEI SOCIALE LA S.C. 1 IUNIE S.A. TIMISOARA
IV.3 ANALIZA CHELTUIELILOR CU PERSONALUL
V. CONCLUZII
VI. BIBLIOGRAFIE

Alte date

?CAPITOLUL 1. ASIGUR?RILE SOCIALE SI PROTECTIA SOCIAL?

1.1 DEFINIREA SI CONTINUTUL ASIGUR?RILOR SOCIALE

SI PROTECTIEI SOCIALE

Asigurarile sociale reprezinta un sistem de ocrotire, de protectie si de ajutorare acetatenilor activi, a pensionarilor si a membrilor lor de familie care consta in acordarea de catre stat sau anumite organizatii de indemnizatii, ajutoare, pensii, trimiteri la odihna, tratament balnear si alte gratuitati in perioada in care se gasesc temporar sau definitiv in incapacitate de munca sau in alte cazuri cand ajutorarea este necesara [1 Bistriceanu D. Gh. – Lexicon de protectie sociala, asigurari si reasigurari, Bucuresti, Editura Karat, 1997, pagina 137.].

Necesitatea organizarii ocrotirii muncitorilor a aparut sub diferite forme o data cu dezvoltarea factorilor de productie; instituirea si dezvoltarea asigurarilor sociale au fost determinate de crearea si dezvoltarea industriei care a generat formarea clasei muncitoare. Anterior anului 1989, in tara noastra au functionat in paralel sase sisteme de asigurari sociale de stat: ale agricultorilor, mestesugarilor, artistilor plastici, scriitorilor, muzicologilor si compozitorilor, cultelor si avocatilor. Daca s-ar fi luat in considerare si fondurile suplimentare, ca si reglementarile diferentiate ale fiecarui cult religios acest numar s-ar fi dublat. O situatie asemanatoare, respectiv cu mai multe sisteme de asigurari sociale s-a inregistrat si in alte tari( in special tari latine) cum ar fi: Grecia, Italia si Franta spre deosebire de altele de exemplu SUA si Marea Britanie, unde exista doar un singur regim public de asigurari sociale sau Japonia si Germania, unde principala deosebire se face intre regimurile angajatilor si cele ale lucratorilor pe cont propriu.

Experienta in tarile industrializate din vest arata ca existenta mai multor fonduri de asigurari sociale constituie o piedica pentru restructurarea intregului sistem, dar opinia unanima este ca pretutindeni poate fi observata o evolutie spre o armonizare sau chiar o unificare a diferitelor regimuri de pensii. La fel s-a intamplat si in Romania, unde dupa Revolutia din decembrie 1989, o serie de sisteme independente de asigurari sociale au fost integrate asigurarilor sociale de stat. Asa s-a intamplat si cu sistemele de asigurari sociale ale personalului Bisericii Ortodoxe Romane, ale cooperatiei mestesugaresti, artistilor plastici, scriitorilor, compozitorilor si muzicologilor.

Aceasta tendinta de unificare a sistemelor de asigurari sociale isi are explicatia in precaritatea fondurilor aflate la dispozitia sistemelor independente, fapt ce a condus la transpunerea acestei decizii in plan legislativ.

Prin urmare se poate spune ca practic, doar sistemul de asigurare al agricultorilor si al avocatilor continua sa functioneze independent dar in privinta asigurarilor sociale ale agricultorilor trebuie precizat ca administrarea fondurilor se face tot de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale ca si in cazul asigurarilor sociale de stat.

De asemenea trebuie evidentiat faptul ca drepturile de asigurarile sociale ale militarilor de cariera din Ministerul Apararii Nationale si Ministerului de Interne nu se realizeaza in cadrul sistemului de asigurari sociale de stat, ci sunt stabilite printr-o lege speciala si suportate de bugetul de stat.

Pe de alta parte sistemul asigurarilor sociale de stat ofera intr-o anumita masura protectie sociala unor persoane care nu au calitatea de salariati, si anume: militari in termen, invalizi, orfani si vaduve de razboi, veterani de razboi, detinuti politici, eroi martiri ai revolutiei din decembrie 1989, urmasi ai acestora si raniti in revolutie.

Protectia sociala a fortei de munca , parte a politicii sociale active a statului, privind, utilizarea rationala si protectia fortei de munca prin sustinerea cu mijloace eficiente a proceselor de ocupare si mobilitate a persoanelor apte de munca, simultan cu sprijinirea functionarii normale a agentilor economici si a institutiilor.

Protectia sociala a fortei de munca se realizeaza pe mai multe cai, dintre care se mentioneaza: perfectionarea si adaptarea permanenta a legislatiei specifica fortei de munca la conditiile concrete ale reformei economice din tara noastra; acordarea ajutorului de somaj, a alocatiei de sprijin, a ajutorului de integrare profesionala pentru tinerii absolventi de scoli si de facultati, ca si pentru tinerii lasati la vatra care nu au lucrat inainte de incorporare; utilizarea unei parti din fondul de somaj pentru acordarea unor credite avantajoase pentru infiintarea si dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii, cu conditia ca acestia sa angajeze cel putin 50% din forta de munca din randul somerilor; majorarea alocatiei de sprijin de la 40% la 60% din salariul minim brut pe tara, impozitat; acordarea asistentei medicale gratuite salariatilor, pensionarilor, somerilor si membrilor de familie aflati in intretinerea acestora; elaborarea de catre agentii economici a programelor proprii de activitate prin care sa anticipeze activitatilor viitoare; introducerea si extinderea managementului factorului uman care sa prevada evolutia numarului de personal, a meseriilor si a cerintelor de calificare, asigurandu-se gestiunea previzionala a ocuparii si calificarii fortei de munca; delimitarea intre stat si agentii economici a activitatilor de ocupare si adaptare profesionala.

În acest sens are loc si o diversificare si descentralizare a atributiilor agentilor economici, asociatiilor profesionale, institutiilor specializate neguvernamentale si sindicatelor; protectia sociala a personalului specializat din industria de aparare nationala; promovarea legislatiei privind formarea profesionala; incurajarea si sprijinirea programelor de lucru flexibile sau fractionate pentru femei prin realizarea cadrului legislativ care sa asigure protectia fortei de munca feminine si stimularea agentilor economici in aplicarea acestor programe; gestionarea rationala a fondului de somaj si de control al utilizarii acestui fond; aplicarea unui program de recrutare a personalului, cu prioritate din randul somerilor, pentru pregatirea si plasarea acestora in activitati de constructii de locuinte.

Pentru realizarea acestor obiective, Romania si-a extins cooperarea cu mai multe institutii, organisme internationale sau prin acorduri bilaterale cu diferite tari(Germania, Franta si altele).

1.2 TR?S?TURI CARACTERISTICE ALE RAPORTURILOR

DE ASIGUR?RI SOCIALE

O prima trasatura caracteristica a raporturilor de asigurari sociale este aceea ca raportul juridic de asigurari ia nastere in temeiul legii si are ca obiect asigurarea materiala a persoanelor pentru anumite evenimente, anumite riscuri sociale cum ar fi: batranetea, boala, accidentul, handicapul si somajul. La survenirea acestor riscuri sociale data fiind imposibilitatea celor in cauza de a presta munca este necesara o asistenta din partea societatii.

Datorita acestei trasaturi specifice raportul juridic de asigurari sociale se deosebeste de raportul juridic de munca care are un alt continut si implica pentru parti drepturi si obligatii reciproce mai numeroase, o anumita conduita subordonata principiilor disciplinei, ale ridicarii permanente a calificarii profesionale etc. Raportul juridic de asigurari sociale nu se realizeaza in principiu, sub prisma conduitei persoanei beneficiare de ajutoare sau pensii si din acest punct de vedere, de regula, culpa persoanei nu este de natura sa excluda ori sa ingusteze dreptul la asigurare materiala.

O a doua trasatura este aceea ca asigurarile sociale depasesc cadrul unui contract bipartit. Asa cum insasi denumirea lor o arata, ele au un caracter social, deoarece in conditiile si in cadrul organizatoric instituit de lege, sarcina asigurarii materiale este preluata de colectivitate. În alti termeni, asigurarea materiala este o forma a protectiei(securitatii) sociale, comandata de necesitatile obiective ale existentei societatii: populatia activa isi asuma sarcina intretinerii celor inapti de munca.

O a treia trasatura specifica a raporturilor de asigurari sociale este data de partile sau subiectele acestora care in acest caz sunt persoana fizica(asiguratul) pe de o parte, iar pe de alta parte, organizatia de asigurari, de regula statul prin organismele competente in cadrul asigurarilor sociale de stat.

O alta trasatura a raporturilor de asigurari sociale este determinata de continutul lor care in principal este alcatuit din dreptul asiguratului la primirea indemnizatiei de asigurari sociale si obligatia corelativa a institutiei de asigurari de a o plati si din obligatia asiguratului de a plati contributia de asigurari sociale corelativa cu dreptul institutiei de asigurare de a pretinde plata contributiei.

Caracteristica esentiala a raporturilor de asigurari sociale este aceea ca prin intermediul lor se nasc o serie importanta de prestatii diferite ce reprezinta venituri de inlocuire in principal a salariului sau a altor forme de venituri profesionale.

1.3 ASIGUR?RILE SOCIALE SI ASISTENTA SOCIAL?

În literatura juridica de specialitate din tara noastra se afirma ideea ca asigurarile sociale si asistenta sociala, fac parte dintr-o institutie mai ampla, aceea de securitate (protectie) sociala.

Unii autori considera protectia sociala ca reprezentand ansamblul actiunilor intreprinse de societate pentru prevenirea, diminuarea sau inlaturarea consecintelor unor evenimente considerate ca riscuri sociale asupra nivelului de trai al populatiei.

Primele forme de protectie sociala au aparut la inceputul secolului al XX- lea si s-au referit la masuri de asigurari sociale, la care de-a lungul timpului s-au adaugat si elemente de asistenta sociala, ambele capatand denumirea de securitate sociala. Acest termen a fost utilizat pentru prima oara in SUA odata cu adoptarea Legii securitatii sociale din 1935 care cuprindea reglementarile cu privire la prevenirea riscului pentru batranete, moarte, handicap, somaj.

În Dictionarul de sociologie [2 Vlasceanu Lazar, Zamfir Catalin – Dictionar de Sociologie, Bucuresti, Editura Babel, 1993, pagina 536. ] se explica faptul ca prin securitate sociala se intelege un sistem de legi, institutii si activitati destinate asistarii persoanelor afectate de anumite riscuri la care este expusa in principiu intreaga populatie: somaj, saracie, accidente de munca, boli profesionale sau de alta natura, invaliditate, maternitate, vaduvie, batranete etc., prin care se aloca resurse in aceste scopuri cu titluri prevazute de lege si nu ca ajutor filantropic.

Se mai mentioneaza ca esecul pietei libere de a asigura resurse economice corespunzatoare pentru intreaga colectivitate a facut necesar ca in toate tarile dezvoltate sa apara un sistem de protectie sociala care sa asigure sprijinul si ocrotirea indivizilor in toate situatiile in care ei nu mai dispun de resurse materiale si nu mai sunt capabili sa-si obtina prin eforturi proprii mijloacele necesare unui trai decent, normal. Aceste situatii pot fi foarte diferite . Ele se refera la batranete, boala, accident, handicap, somaj, moartea membrilor activi economici din familie etc. Pentru a asigura o protectie sociala in toate aceste situatii de risc pentru persoane sau grupuri in nevoie sunt utilizate in principal doua modalitati de sprijin: sistemul asigurarilor sociale si sistemul asistentei sociale.

În multe tari, pana la cel de-al doilea razboi mondial, s-au adoptat masuri importante privind securitatea sociala , insa in ultimii 50 de ani, sistemele de securitate sociala au cunoscut importante evolutii.

Evolutia protectiei sociala, ca domenii de actiune, prestatii acordate, mecanisme de functionare, numar si structura de beneficiari, eficienta a interventiei a avut loc in stransa legatura cu conditiile istorice, economice si sociale din fiecare tara, astfel incat, in prezent, actiunile de protectie sociala vizeaza prevenirea, diminuarea sau inlaturarea consecintelor nu numai a riscurilor sociale, determinate de boala, batranete, somaj, reducerea sau absenta veniturilor, ci si din lipsa locuintei, analfabetism, incultura, degradarea ecologica a mediului, delicventa etc. Un rol deosebit revine protectiei sociale in procesul reproductiei fortei de munca. Masurile de protectie sociala se acorda persoanelor sau grupurilor vulnerabile numai atatea timp cat nu infraneaza sau blocheaza motivatia muncii.

Principalele tendinte inregistrate in ultimele patru decenii sunt:

- universalizarea protectiei sociale, atat in privinta beneficiarilor, cat si a riscurilor asigurate;

- aplicarea masurilor de protectie sociala pentru corectarea inechitatilor sociale;

- dezvoltarea unor sisteme de ajustare a prestatiilor acordate la fluctuatiile economiei(cresterea sau descresterea economica, inflatia etc.).

Exista si in tara noastra forme de protectie sociala in cadrul sistemului de asigurari sociale si ale asistentei sociale. Constitutia din 1991 foloseste si consacra conceptul de protectie sociala si in temeiul ei, se produce reconsiderarea intregului sistem de protectie sociala.

În principal, sistemul asigurarilor sociale se intemeiaza pe ideea de protectie sociala a persoanelor care se asigura pentru riscuri sociale determinate si promoveaza ideea indemnizarii asiguratului. Asadar nasterea dreptului la asigurari sociale este conditionata de plata cotizatiilor. Rata contributiilor la asigurarile sociale este stabilita de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale care administreaza si gestioneaza bugetul. Din bugetul asigurarilor sociale sunt finantate pensiile, indemnizatiile si ajutoarele diverse.

Spre deosebire de asigurarile sociale care au o sfera de cuprindere mai mica datorita calitatii de asigurat si care la randul sau este conditionata de o anumita conditie juridica, salariat etc., asistenta sociala are o arie de cuprindere mult mai extinsa, derivata din notiunea de nevoie, ce este considerata mai ampla decat cea de risc. În aceste conditii asistenta sociala are o vocatie universala, pentru ca, nevoia, odata dovedita, va permite accesul tuturor categoriilor de populatie defavorizate, adica celor aflati in situatii dificile din punct de vedere material.

Finantarea asistentei sociale cade in cea mai mare parte in grija statului care aloca anual o suma din bugetul de stat in acest scop. Asistenta sociala este finantata in principiul solidaritatii nationale, iar din sumele alocate se platesc diverse ajutoare si alocatii de intretinere pentru minorii aflati in plasament familial, precum si prestatii in natura(masa la cantina de ajutor social, intretinere in scoli speciale, crese, maternitati, centre de primire minori, camine de batrani, camine de spital etc.).

Între asigurarile sociale si asistenta sociala exista si alte deosebiri cum ar fi spre exemplu, aspecte legate de structurile organizatorice in baza carora functioneaza acestea. Astfel daca asistenta sociala este organizata ca un serviciu public ce functioneaza pe baza utilizarii resurselor financiare ale statului, fiind incadrata cu functionari publici; nu acelasi lucru este valabil si pentru asigurarile sociale. În cazul acestora este vorba de o diversitate de formule organizatorice constand in coexistenta sistemelor de asigurari sociale publice cu cele private, iar drepturile de asigurari sociale sunt partial diferite sub aspectul conditiilor de acordare si riscurilor acoperite in cadrul sistemului inauntrul carora se realizeaza.

Prin urmare putem spune ca puntea de legatura intre asigurarile sociale si asistenta sociala este data de institutia securitatii(protectiei) sociale care si in tara noastra incepand cu anul 1990 a fost supusa unor transformari importante astfel incat sa ofere toate prestatiile care sa acopere toate riscurile sociale prevazute de Conventia nr. 102 a O.T.M.

1.4 DREPTUL MUNCII SI SECURIT?TII SOCIALE

Odata cu trecerea tarii noastre la economia de piata si din cauza complexitatii fenomenelor economice si sociale supuse reglementarii juridice, normele care le disciplineaza nu mai pot fi subsumate perfect in limitele unei anumite ramuri juridice. Interdisciplinaritatea reglementarilor juridice, conduce, prin urmare, la schimbari si in delimitarea, ori chiar in structura disciplinelor juridice. Simptomatic, in aceasta privinta, este si situatia dreptului muncii, in cadrul caruia se ridica din nou si din ce in ce mai des, problema delimitarii de celelalte ramuri inrudite sau apropiate, mai ales in urma constituirii de noi zone mixte, de interferenta a acestei ramuri a dreptului cu alte ramuri de drept. Din acest punct de vedere, mentionam ca este vorba de intrepatrunderea normelor dreptului securitatii(protectiei) sociale cu cele ale dreptului muncii, din care de fapt s-a desprins.