Pagina documente » Medicina » Aspecte ale evaluarii psihologice in delimitarea conditiei mentale a bolnavului cu schizofrenie

Despre lucrare

lucrare-licenta-aspecte-ale-evaluarii-psihologice-in-delimitarea-conditiei-mentale-a-bolnavului-cu-schizofrenie
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-aspecte-ale-evaluarii-psihologice-in-delimitarea-conditiei-mentale-a-bolnavului-cu-schizofrenie


Cuprins

Cuprins
1. Introducere............5
1.1. Motivatia temei alese.....6
2. Cadrul teoretic.......7
2.1. Schizofrenia, prezentare de ansamblu7
2.2. Subtipuri de schizofrenie...8
2.3. Trasaturi clinice..............9
2.3.1. Sindromul acut.......9
2.3.2. Sindromul cronic...12
2.4. Schizofrenia reziduala...15
2.4.1. Schizofrenia reziduala in perspectiva ICD-10 si DSM-IV-TR........15
2.4.2. Disfunctiile din cadrul sindromului deficitar din schizofrenia residuala..16
2.5. Problematica Eului.........26
2.5.1. Abordarea Jungiana..............26
2.5.2. Abordarea Freudiana.............28
2.5.3. Concluzie.............31
2.6. Evaluarea psihologica...33
2.6.1 Evaluarea psihologica in cadrul clinic.33
2.6.2 Instrumentul psihologic........36
2.6.3 Investigatii psihologice specifice schizofreniei...........37
3. Obiectivele si ipotezele cercetarii...........40
4. Metodologia cercetarii...........42
4.1. Justificarea testelor folosite.............42
4.2. Descrierea testelor folsite47
4.2.1. Chestionarul R.I.S.C..............47
4.2.2. Testul de atentie Toulouse-Pieron............51
4.2.3. Testul Szondi........53
4.2.4. Testul Asociativ Verbal...........57
4.3. Prezentarea subiectilor.64
4.3.1. Subiectul M.O........64
4.3.2. Subiectul A.F.........76
4.4. Probleme care apar in evaluarea pacientului cu schizofrenie.........80
4.4.1. Cadru fizic.....81
4.4.2. Cadru temporal...........82
4.4.3. Cadrul aliantei de interventie.....82
4.4.4. Cadrul deontologic......84
5. Rezultatele cercetarii............86
5.1. Prezentarea datelor........86
5.2. Interpretarea datelor.......89
6. Concluzii si implicatii............95
7. Bibliografie..........96
8. Anexe.98

EXTRAS DIN DOCUMENT

?Aspecte ale evaluarii psihologice in delimitarea conditiei mentale a bolnavului cu schizofrenie?1. Introducere

Shizofrenia este o boala foarte severa, atat dinn perspectiva pacientului, a carui calitate a vietii este afectata major, caracterizata prin pierderea independentei, a productivitatii si a stimei de sine, cat si a familiei si a intregului palier social cu care intra in legatura pacientul, tocmai datorita capacitatilor intelectuale si a afectivitatii afectate. Speranta de viata intr-o asemenea tulburare este scazuta, suicidul variind de la 20 – 25 si pana la 50 de ori mai frecvent decat la alte tipuri de tulburari psihice. Perspectiva suicidului in acest caz este sumbra deoarece circa 40% dintre cei diagnosticati cu o forma sau alta de schizofrenie incearca cel putin o data, iar un procent de 10% pana la 20% chiar reusesc.

Evolutia in zilele noastre, in termeni statistici, asupra unei asemenea boli precum schizofrenia este de: 20% recuperari, 70% recaderi si 10% afectare severa.

Datele oferite mai sus, au rolul de a sublinia gravitatea unei asfel de boli si de a oferi pacientului maximum de perspective in vederea unei recuperari si reintegrari sociale cat mai optime posibil.

Cel care poarta in cea mai mare masura responsabilitatea recuperarii unui pacient cu schizofrenie este doctorul psihiatru, cel care-i ofera tratament medicamentos in primul rand, iar apoi are un rol pretios in stabilirea aprecierilor cantitative ale tulburarilor specifice de comportament ca baza pentru planificarea si evaluarea reabilitarii sociale.

Lucrarea de fata are rolul de a evidentia si studia rolul evaluarii psihologice de catre psihologul clinician a pacientului cu schizofrenie in perspectiva sustinerii medicului psihiatru in oferirea unei cat mai adecvate baze de tratament medicamentos, dar si a unei recuperari psihoterapeutice adecvate, toate avand la un loc ca rezultat o reintegrare sociala cat mai armonioasa cu putinta.

1.1. Motivatia temei alese

Consider ca experienta clinica practica este un punct de reper de o mare valoare in experienta oricarui psiholog, mai ales al unui viitor psiholog.

În pofida unor lacune de intelegere, uneori, intre medicii psihiatri si psihologi, experienta lor poate fi singura in masura sa ajute anumiti bolnavi, a caror sansa de recuperare, altfel, ar scadea drastic.

Dar valoarea experientei clinice practice nu se rezuma doar la mediul spitalicesc ci si in practica de cabinet psihoterapeutic, indiferent de ce forma de psihoterapie este vorba.

Experienta clinica iti ofera suport atat in definirea anumitor simptoame, sindroame si tulburari cat si in taxonomizarea acestora, atunci cand vorbim de aspectul teoretic, iar sub aspect practic iti faciliteaza recunoasterea anumitor elemente la pacienti / clienti mult mai usor si cu o intelegere in deplinatatea fenomenului observat.

Tema si subiectul ales de mine pentru lucrarea de licenta vizeza tocmai aceasta experienta clinica practica, pe care am reusit sa o acumulez intr-o perioada de doi ani petrecuti la spitalul clinic universitar „Alex. Obreja”, sectia III clinic si care m-a ajutat sa vad intr-o perspectiva mult mai realista viitoarea mea profesie si de care eu ma simt foarte atasat.

2.1. Schizofrenia, prezentare de ansamblu.

Tulburarile de tip schizofren sunt caracterizate in general de distorsiuni fundamentale si caracteristici de gandire si perceptie si de un afect tocit sau neconcordant cu situatiile date. O consiinta clara si un bun nivel al capacitatii intelectuale sunt deobicei mentinute in pofida unor deficite cognitive ce pot surveni o data cu trecerea mai indelungata a timpului. În tulburare sunt implicate functiile bazale ce ofera unei persoane normale sentimentul de individualitate, unicitate si sens in viata. Cele mai intime ganduri, sentimente si actiuni sunt deseori simtite ca fiind cunoscute sau impartasite celorlalti din jur, astfel evoluand deliruri ce explica fenomenul, rezultand in forte naturale sau supranaturale ce actioneaza asupra gandurilor si actiunilor individului, ce deseori iau o forma bizara. Individul se poate considera ca fiind centrul tuturor lucrurilor care se intampla vizandu-l in mod deosebit. Halucinatiile, in special cele auditive, comenteaza comportamentul si gandurile individului. Perceptia este in mod frecvent denaturata: fie culorile si sunetele dau dovada de intensitate mult mai mare sau pur si simplu sunt denaturate calitativ, fie anumite aspecte total irelevante sau comune preiau o semnificatie foarte importanta comparativ cu intregul context in care apar. Astfel, situatii banale preiau semnificatii deosebite si sunt considerate a avea un inteles deobicei sinistru care ii este adresat in mod exclusiv individului. O caracteristica in tulburarea de gandire la schizofrenici sunt tocmai aceste elemente irelevante si periferice ale unui intreg concept care de altfel sunt inhibate la o activitate dirijata normala si care sunt scoase in evidenta si folosite in locul celor relevante si apropiate de situatie. Astfel gandirea ia un aspect vag, eliptic si obscur iar limbajul devine uneori incomprehensibil. Pauzele si interpolarile in cursul gandirii sunt frecvente iar gandurile, ideile sunt considerate a fi extrase din mintea individului de catre o agentie straina. Dispozitia afectiva este caracterizata ca fiind superficiala, capricioasa si neconcordanta. Ambivalenta si tulburarea vointei pot lua forma inertiei, negativismului si a stupoarei. Catatonia poate fi prezenta. Debutul poate fi acut cu serioase tulburari de comportament sau poate fi insidios cu aparitia graduala a ideilor si a comportamentelor bizare.

2.2. Subtipuri de schizofrenie.

În „Tratatul de psihiatrie OXFORD” se ofera urmatoarea clasificare a subtipurilor de schizofrenie.

Varietatea simptomelor si evolutiei schizofreniei au condus la mai multe tentative de a defini subgrupuri ale acesteia. Aceasta sectiune cuprinde numai subgrupurile traditionale ale schizofreniei: hebefrenica, catatonica, paranoida si simpla.

Pacientii cu schizofrenie hebefrenica apar adesea stupizi, natangi, ridicoli si puerili in comportamentul lor. Simtomele afective si tulburarile de gandire sunt pregnante. Ideile delirante sunt frecvente si nu foarte bine organizate. Halucinatiile sunt de asemenea frecvente si neelaborate. Schizofrenia catatonica se caracterizeaza prin simptome motorii si prin modificari ale activitatii variind intre excitatie si stupor. Halucinatiile, ideile delirante si simptomele afective apar si ele, dar de obicei mai putin evident. În schizofrenia paranoida tabloul clinic este dominat de idei delirante paranoide bine organizate. Procesele de gandire si dispozitia sunt relativ crutate, iar pacientul poate parea normal pana ce convingerile sale anormale ies la iveala. Schizofrenia simpla se caracterizeaza prin dezvoltarea insidioasa a unui comportament bizar, izolare sociala si scaderea performantelor in munca. Cata vreme simptomele schizofrenice evidente sunt absente, schizofrenia simpla este dificil de identificat cu certitudine, iar ICD10 recomanda ca diagnosticul sa fie "pus cu zgarcenie, daca nu deloc".

Cu posibila exceptie a schizofreniei paranoide, aceste "subgrupuri" sunt de valabilitate indoielnica. Unii pacienti prezinta la un moment dat simptome dintr-un grup, apoi dintr-altul. Exista unele indicii genetice pentru a separa cazurile cu tablou paranoid (vezi Kendler si Davis 1981), dar nu indeajuns pentru a recomanda sa procedeze astfel in practica clinica zilnica. Simptomele catatonice sunt mult mai putin intalnite azi decat acum 50 de ani, probabil datorita imbunatatirii mediului social in care sunt tratati si ingrijiti pacientii. Sunt posibile si alte explicatii; de exemplu ca anumite sindroame organice sa fi fost incluse in unele din primele serii de cazuri studiate (vezi Mahendra 1981).

Cele patru subgrupuri descrise mai sus nu pot fi net deosebite in practica clinica intr-un studiu pilot international asupra schizofrenici (1PSS-OMS 1973), negasindu-se nici un argument in favoarea lor. [1 Gelder, Gath, Mayou, Tratat de Psihiatrie OXFORD, editia a II-a, pg. 227-228 editat de Asociatia Psihiatrilor Liberi din Romania si Geneva Initiative on Psychiatry, 1994

]