Pagina documente » Chimie, Biologie, Agronomie » Aspecte comparative privind tehnologia aplicata pe fazele de vegetatie la cultura graului de toamna

Despre lucrare

lucrare-licenta-aspecte-comparative-privind-tehnologia-aplicata-pe-fazele-de-vegetatie-la-cultura-graului-de-toamna
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-aspecte-comparative-privind-tehnologia-aplicata-pe-fazele-de-vegetatie-la-cultura-graului-de-toamna


Cuprins

Cuprins
Capitolul I. INTRODUCERE
1.1 Generalititi
1.2 Griul - importanti si rispindire
1.3 Griul - origine, istoric si sistematici
1.4 Scopul lucririi de diplomi
Capitolul II. OFERTA ECOLOGICi (DESCRIEREA ZONEI SI A UNITiTII)
2.1 Conditiile naturale ale zonei
2.2 Caracterizarea conditiilor naturale din cadrul fermei Veriga
2.2.1 Asezare geografici in relief
2.2.2 Geomorfologia si hidrografia zonei
2.2.3 Principalele caracteristici ale climei
2.2.4 Principalele tipuri zonale de sol si potentialul lor de fertilitate
2.2.5 Vegetatia si fauna
2.3 Descrierea unititii
Capitolul III. GRAUL - PARTICULARITiTILE ANATOMO-MORFOLOGICE
3.1 Particularititi anatomo-morfologice
3.2 Particularititi biologice
3.3 Cerinte fati de climi si sol
Capitolul IV. TEHNOLOGIA CULTIViRII GRiULUI DE TOAMNi
4.1 Amplasarea culturii
4.2 Fertilizarea
4.3 Lucririle solului
4.4 Siminta si seminatul
4.5 Lucriri de ingrijire
4.6 Recoltarea - gradarea
4.7 Productii
4.8 Eficienta productiei
Capitolul V. CONDITII SI METODA DE LUCRU
5.1 Descrierea soiului Alex
5.2 Descrierea conditiilor climatice
5.3 Conditii tehnologice pe fenofaze
5.3.1 Codificarea vegetatiei
5.3.2 Prezentarea rezultatelor
Capitolul VI. CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
Cuprins

Capitolul I. INTRODUCERE
1.1 Generalităţi
1.2 Grâul – importanţă şi răspândire
1.3 Grâul – origine, istoric şi sistematică
1.4 Scopul lucrării de diplomă
Capitolul II. OFERTA ECOLOGICĂ (DESCRIEREA ZONEI ŞI A UNITĂŢII)
2.1 Condiţiile naturale ale zonei
2.2 Caracterizarea condiţiilor naturale din cadrul fermei Veriga
2.2.1 Aşezare geografică în relief
2.2.2 Geomorfologia şi hidrografia zonei
2.2.3 Principalele caracteristici ale climei
2.2.4 Principalele tipuri zonale de sol şi potenţialul lor de fertilitate
2.2.5 Vegetaţia şi fauna
2.3 Descrierea unităţii
Capitolul III. GRAUL – PARTICULARITĂŢILE ANATOMO-MORFOLOGICE
3.1 Particularităţi anatomo-morfologice
3.2 Particularităţi biologice
3.3 Cerinţe faţă de climă şi sol
Capitolul IV. TEHNOLOGIA CULTIVĂRII GRÂULUI DE TOAMNĂ
4.1 Amplasarea culturii
4.2 Fertilizarea
4.3 Lucrările solului
4.4 Sămânţa şi semănatul
4.5 Lucrări de îngrijire
4.6 Recoltarea – gradarea
4.7 Producţii
4.8 Eficienţa producţiei
Capitolul V. CONDITII ŞI METODA DE LUCRU
5.1 Descrierea soiului Alex
5.2 Descrierea condiţiilor climatice
5.3 Condiţii tehnologice pe fenofaze
5.3.1 Codificarea vegetaţiei
5.3.2 Prezentarea rezultatelor
Capitolul VI. CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE

EXTRAS DIN DOCUMENT

?Capitolul I. Introducere

I.1 Generalitati

Tehnologia de cultivare a cerealelor este bazata pe cunoasterea exacta a fazelor de vegetatie, specialistul agronom efectuand in anul de cereale o serie de observatii sistematice, pentru a putea stabili lucrarile ce trebuie executate.

Perioada de vegetatie a graului (asupra caruia s-a realizat pentru prima data o scara de coduri – necesara datorita tratamentelor ce se impun) este impartita in doua etape, fiecare cuprinzand mai multe faze (stadii) fenologice (denumite si fenofaze), si anume:

a) etapa vegetativa, care se caracterizeaza prin formarea si dezvoltarea organelor vegetative ale plantei (frunze, frati, noduri si internoduri), si care cuprinde urmatoarele fenofaze:

? Faza de germinare – rasarire;

? Faza de inradacinare si formarea primelor frunze;

? Faza de infratire;

b) etapa generativa, care se caracterizeaza prin formarea si dezvoltarea organelor generative ale plantei (spicul cu elementele sale), si care cuprinde urmatoarele fenofaze:

? Faza de formare (alungire) a paiului;

? Faza de inspicare - inflorire – fecundare;

? Faza de formare si coacere (maturarea) boabelor;

Aceasta impartire a perioadei de vegetatie a graului nu mai este satisfacatoare in prezent nici pentru cercetare, nici pentru practica agricola. Drept urmare, avand ca model utilizarea nomenclaturii binominale dezvoltata de Karl von Linne, ce a revolutionat limbajul stiintific in domeniul stiintelor biologice prin introducerea unui sistem de referinta pentru denumirea plantelor si animalelor, care sa evite greselile de comunicare cu privire la o anumita specie, s-a creat asa-numita codificare a vegetatiei.

Prin codificarea vegetatiei, perioada de vegetatie la o anumita planta de cultura este impartita in mai multe faze (stadii) de vegetatie, numerotate intr-un sistem numeric sau alfabetic, in vederea unei identificari corecte a aceastora, alcatuindu-se asa-numitele scari de coduri.

În prezent exista mai multe scari de coduri ce permit codificarea vegetatiei graului, si anume:

? scara Jonard, aceasta fiind prima scara de coduri ce a fost utilizata pentru codificarea vegetatiei la grau;

? scara Feekes este cel mai des citata in literatura de specialitate, ea codifica vegetatia graului incepand de la rasarire si detaliaza etapele premergatoare infloritului, infloritul si formarea boabelor. Scara Feekes a fost modificata de E.G. Large, in 1964 si de K.U. Heylond, in 1975;

? scara Keller-Baggiolirei – codifica vegetatia graului intr-un sistem alfabetic de la A (rasarire) la W (supracoacere);

? scara Zadoks, Chang si Konzak, utilizeaza un sistem decimal pentru codificarea vegetatiei la grau, fiind scara cea mai precisa.

Dat fiind faptul ca fazele de vegetatie la cerealele paioase sunt asemanatoare ca structura si functionare a plantei, fiind diferite numai cantitativ (numar de frati, numar de frunze) si ca timp (data de aparitie, durata) prezentarea de la grau, cereala paioasa cu cea mai mare pondere si importanta atat in tara noastra cat si pe plan mondial, este valabila si pentru celelalte cereale paioase.

Codificarea vegetatiei permite o identificare precisa si corecta a fiecarui stadiu (faza) de vegetatie.

Ca urmare, recomandarile privind epoca de executare a unor masuri tehnologice (aplicarea ingrasamintelor, a tratamentelor de combatere a buruienilor, bolilor, etc.) se face prin precizarea codurilor de vegetatie corespunzatoare diferitelor scari de coduri.

De asemenea, folosind scarile de coduri se poate recomanda schema de masuri tehnologice, respectiv interventiile ce trebuie executate la o planta in anumite conditii de cultura, ajungandu-se chiar pana la alcatuirea unor tehnologii cadru.

Nerespectarea epocii de aplicare duce la situatia in care masura tehnologica aplicata nu are efectul scontat sau se poate ajunge la situatia in care poate fi afectata si planta de cultura.

I.2 Graul – importanta si raspandire

I.2.1 Importanta

Din timpuri stravechi, graul a fost folosit mai mult decat oricare alta planta in alimentatia oamenilor si a ramas nedespartit de omul civilizat de-a lungul intregii lui istorii. Reprezentand baza alimentatiei pentru majoritatea oamenilor de pe glob, el a facut posibila alaturi de orez, dezvoltarea primelor civilizatii, carora le-a fost suportul principal.

Apoi, in etapele de ascensiune a omului spre civilizatii mai inaintate si spre o cultura mai inalta, consumul de grau a inregistrat o crestere continua.

În prezent, graul este cultura care detine ponderea in lume, atat ca suprafata cultivata, cat si in ceea ce priveste productia totala de boabe obtinuta anual.

Este cea mai importanta planta cultivata careia i se acorda cea mai mare atentie peste tot in lume, datorita:

- continutului ridicat al boabelor in hidrati de carbon si substante proteice si raportului intre aceste substante corespunzator cerintelor organismului uman.

- posibilitatilor nelimitate de a mecaniza cultura, fapt ce determina obtinerea unor productii foarte ieftine;

- posibilitatii pastrarii boabelor timp indelungat si transportarii lor la distante mari fara sa se altereze;

- posibilitatii de cultivare in cele mai diferite climate (subtropical, mediteranean, oceanic, continental de stepa, etc.) si la altitudini pana la 4000m (in Peru), asigurand productii satisfacatoare pretutindeni unde se cultiva.

În afara de intrebuintarea principala – prepararea fainii – graul se mai utilizeaza in multiple feluri in hrana oamenilor. Pastele fainoase (macaroane, spaghetti, lasagne, fidea, taitei, etc.) se consuma din ce in ce mai mult si incep sa ocupe un loc de importanta mereu crescanda nu numai in Europa si America dar chiar si in alimentatia zilnica a popoarelor asiatice substituindu-se orezului traditional.

Boabele de grau constituie materie prima pentru diferite industrii (alcool, amidon, dextrina, glucoza) si importanta sursa de schimburi comerciale.

Taratele ce se obtin dupa macinatul boabelor de grau reprezinta un nutret concentrat din cele mai importante, ele fiind bogate in proteine, hidrati de carbon si substante minerale.

Boabele de grau se intrebuinteaza si in hrana animalelor reprezentand, in comparatie cu boabele de borumb, mai multe avantaje intre care se retin:

- un continut mai ridicat in substante proteice;

- valoare nutritiva mai ridicata a proteinelor;

- productie comparativa cu a porumbului (soiuri cu capacitate de productie de peste 10 t/ha);

- un cost de productie mult mai scazut.

Paiele de grau se utilizeaza la fabricarea celulozei, in hrana animalelor si ca asternut in grajduri.

Graul are o deosebita importanta fitotehnica din urmatoarele consideratii:

- constituie o planta premergatoare excelenta pentru culturile de primavara, rapita si plante furajere de toamna;