Pagina documente » Drept » Aspecte juridico-penale si criminologice privind infractiunile la regimul circulatiei rutiere

Despre lucrare

lucrare-licenta-aspecte-juridico-penale-si-criminologice-privind-infractiunile-la-regimul-circulatiei-rutiere
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-aspecte-juridico-penale-si-criminologice-privind-infractiunile-la-regimul-circulatiei-rutiere


Cuprins

CUPRINS
CAPITOLUL I - CIRCULATIA RUTIERA SI NECESITATEA APARARII JURIDICO-PENALE A SIGURANTEI ACESTEIA 2
a) Siguranta circulatiei rutiere 2
b) Consecintele primejduirii securitatii circulatiei rutiere 3
c) Mijloace de aparare a sigurantei circulatiei rutiere 3
CAPITOLUL 2 - INFRACTIUNILE CONTRA SIGURANTEI CIRCULATIEI RUTIERE - CATEGORIE SPECIFICA DE INFRACTIUNI 5
a) Concept si caracterizare 5
b) Raporturi cu alte categorii de infractiuni 6
c) Infractiunile contra sigurantei circulatiei rutiere potrivit legislatiei in vigoare 7
CAPITOLUL III - INFRACTIUNILE CONTRA SIGURANTEI CIRCULATIEI RUTIERE iN SPECIAL 12
Sectiunea I - Infractiuni constind in nerespectarea dispozitiilor legale referitoare la evidenta autovehiculelor care circula pe drumurile publice 12
1) Punerea in circulatie sau conducerea unui autovehicul neinmatriculat 12
2. Punerea in circulatie sau conducerea unui autovehicul cu numar fals de inmatriculare .........17
Sectiunea a II-a - Infractiuni constind in nerespectarea dispozitiilor legale referitoare la pregatirea si starea psihofizica a persoanelor care conduc autovehicule pe drumurile publice 20
1. Conducerea fara permis sau cu permis necorespunzator categoriei din care face parte autovehiculul 20
2) incredintarea unui autovehicul pentru a fi condus pe drumurile publice de catre o persoana care nu poseda permis sau care sufera de o boala psihica ori se afla sub influenta unor substante ori produse stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora 24
3) Conducerea cu o imbibatie alcoolica peste limita legala sau sub influenta unor substante ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora 28
Sectiunea a III-a - Infractiuni prin care se impiedica stabilirea comiterii unor infractiuni contra sigurantei circulatiei rutiere 34
1. Sustragerea de la recoltarea probelor biologice 34
2) Parasirea locului accidentului 38
Sectiunea a IV-a - Neindeplinirea atributiilor de verificare tehnica a autovehiculelor 44
Sectiunea a V-a - Aspecte comune ale infractiunilor contra sigurantei rutiere 48
1) Clasificari posibile ale infractiunilor prevazute in OUG 195/2002 49
2) Sistematizarea infractiunilor dupa modul de periclitare a sigurantei circulatiei rutiere 50
3) Aspecte comune privind obiectul, subiectii, locul si timpul comiterii infractiunilor contra sigurantei circulatiei rutiere 51
CAPITOLUL IV - ASPECTE CRIMINOLOGICE ALE INFRACTIUNILOR CONTRA SIGURANTEI RUTIERE 59
Sectiunea I - Cauzele infractiunilor contra sigurantei rutiere 59
Sectiunea a II-a - Starea si dinamica infractiunilor contra sigurantei rutiere 65
Sectiunea a III-a - Modalitati de prevenire 66
CAPITOLUL V - CONCLUZII SI PROPUNERI DE LEGE FERENDA 68
BIBLIOGRAFIE 70
CUPRINS 71

EXTRAS DIN DOCUMENT

?CAPITOLUL I – CIRCULATIA RUTIER? SI NECESITATEA AP?R?RII JURIDICO-PENALE A SIGURANTEI ACESTEIA

a) Siguranta circulatiei rutiere

Dezvoltarea societatii moderne a determinat cresterea fara precedent a importantei transportului rutier in viata economica si sociala. Cresterea importantei transportului rutier a impus, ca o cerinta obiectiva, dezvoltarea unor ramuri de productie, precum constructia de mijloace de transport rutier de diferite tipuri, constructia de sosele, poduri, care, la randul lor au impulsionat aparitia altor ramuri de productie si a unor activitati de interes social deosebit.

Siguranta circulatiei rutiere este o conditie sine qua non a realizarii functiei economico-sociale a transportului rutier. Realizarea corespunzatoare a importantelor sarcini de ordin economic si social care revin transportului rutier implica, ca o conditie hotaratoare, existenta unui regim de maxima siguranta a circulatiei pe drumurile publice. Numai in asemenea conditii transportul rutier poate fi eficient din punct de vedere economic si social, poate sa-si aduca o contributie sporita la progresul unei tari.

Necesitatea asigurarii securitatii circulatiei rutiere decurge nu numai din insemnatatea functiei pe care o realizeaza transportul rutier, dar si din natura specifica a mijloacelor tehnice pe care le implica aceasta activitate.

Autovehiculele care circula pe drumurile publice dispun de o forta de distrugere remarcabila, care, amplificata de viteza pe care o au, poate produce mari si importante prejudicii (pierderi de vieti omenesti, distrugeri de bunuri, etc).

În egala masura, un anumit regim de siguranta a circulatiei este impus si de necesitatea folosirii eficiente si in bune conditii a soselelor precum si a celorlalte amenajari care se afla pe drumurile publice.

b) Consecintele primejduirii securitatii circulatiei rutiere

Numarul crescand al vehiculelor, ca si intensificarea ritmului circulatiei pe drumurile publice pot sa genereze si unele urmari nedorite, si anume cresterea numarului de accidente de circulatie, uneori cu grave consecinte, atat asupra persoanelor cat si asupra bunurilor materiale.

Acest fenomen a luat proportii ingrijoratoare in toate tarile lumii si manifesta in continuare o vadita tendinta de amplificare.

An de an apar noi tipuri de masini cu performante din ce in ce mai bune si cu viteze ce tind catre 300-400 km/h. sporirea continua a vitezei de circulatie conduce la aparitia tot mai frecventa a accidentului de circulatie. În prezent, accidentul de circulatie este principala cauza a decesului pentru grupa tanara a populatiei. În asemenea conditii autovehiculul devine un adevarat pericol social.

c) Mijloace de aparare a sigurantei circulatiei rutiere

Rezultatele obtinute se datoreaza in buna masura si eforturilor depuse in ultimii ani in vederea perfectionarii continue a mijloacelor tehnico-materiale, organizatorice, politico-educative si juridice de aparare a securitatii circulatiei rutiere.

În cadrul mijloacelor tehnico-materiale s-a actionat in vederea construirii de noi drumuri, perfect utilate si rezistente la un trafic intens de circulatie. De asemenea, s-a procedat la refacerea si transformarea vechilor drumuri, in masura in care acestea nu mai corespundeau noilor cerinte ale circulatiei rutiere. S-au perfectionat neincetat mijloacele de semnalizare rutiera, spre a inlesni circulatia fara primejdie a autovehiculelor. O mare importanta a capatat constructia de autovehicule, dotate cu mijloace adecvate circulatiei in orice conditii si cu maximum de siguranta.

În legatura cu mijloacele juridice, trebuie subliniat faptul ca circulatia pe drumurile publice nu ar putea fi desprinsa ca orice activitate sociala complexa, de existenta unei reglementari juridice, a unor urme care sa disciplineze conduita celor care participa la realizarea acestei activitati.

Necesitatea elaborarii unei legislatii rutiere corespunzatoare exigentelor actuale a fost impusa de necesitatea si complexitatea traficului rutier, in continua crestere, de imperativul unei desfasurari normale si eficiente a circulatiei pe drumurile publice, de necesitatea de a se preveni producerea accidentelor de circulatie. Existenta formala a unor reguli de circulatie rutiera, ca si cunoasterea teoretica a acestora nu sunt indestulatoare; mai este necesar ca ele sa fie riguros respectate, ca participantii la traficul rutier sa-si adapteze conduita la litera si spiritul normelor stabilite.

Orice abatere sau incalcare a acestor reguli creeaza o stare de pericol, de nesiguranta pentru toti participantii la traficul rutier, favorizeaza aparitia accidentelor de circulatie si a urmarilor, uneori deosebit de grave, pe care, acestea le implica.

Tuturor celor care incalca normele de circulatie rutiera le incumba o raspundere juridica pentru faptele lor.

În cadrul mijloacelor juridice de aparare a sigurantei circulatiei rutiere, mijloacele de drept penal ocupa un rol important dar nu exclusiv; alaturi de acestea, exista mijloace de drept civil, de drept administrativ, de dreptul muncii, care servesc si ele acelorasi scopuri, si anume prevenirea si combaterea cu ajutorul dreptului a incalcarii disciplinei rutiere.

CAPITOLUL 2 – INFRACTIUNILE CONTRA SIGURANTEI CIRCULATIEI RUTIERE – CATEGORIE SPECIFIC? DE INFRACTIUNI

a) Concept si caracterizare

Infractiunile contra sigurantei circulatiei reprezinta ansamblul faptelor penale prin a caror incriminare si sanctionare se ocroteste, in principal, acea valoare sociala care este securitatea circulatiei pe drumurile publice. Aceasta categorie de infractiuni s-a constituit ca un grup aparte in sistemul infractiunilor ca urmare a amplificarii si diversificarii incalcarilor produse in cadrul circulatiei rutiere, a cresterii gradului de pericol al acestor incalcari, a necesitatii unei interventii mai eficiente a legiuitorului in acest domeniu spre a asigura ocrotirea in mod corespunzator a valorii sociale puse in pericol.

Respectarea cu restrictie a regulilor de circulatie pe drumurile publice previne o circulatie haotica, anarhica a vehiculelor, impiedicand crearea acelor conditii susceptibile sa amplifice pericolul intrisec pe care-l prezinta circulatie unui vehicul pe drumurile publice.

În literatura de specialitate s-a subliniat, de drept cuvant, ca majoritatea infractiunilor la regimul rutier, reprezinta o specie aparte de infractiuni de pericol (formale) [1 v. Georgeta Marcov, infractiuni savarsite in cadrul circulatiei rutiere, in R.R.D., nr. 2/1968, p. 32; Corneliu Turianu, Cornelia Turianu, Legislatie rutiera comentata si adnotata, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1996] si anume aceea a infractiunilor obstacol.

Pericolul generat de savarsirea lor consta in crearea conditiilor favorabile savarsirii unor infractiuni sau cel putin a unui accident de circulatie, ori in aceea ca impiedica identificarea faptuitorului si cercetarea imprejurarilor concrete de savarsire a unor infractiuni in cadrul circulatiei rutiere.

Pentru existenta infractiunilor la regimul rutier nu este necesara producerea unei leziuni, a unui rezultat sub forma unei modificari fizice a realitatii inconjuratoare; pericolul social ce le este caracteristic rezulta din simplul fapt al neobservarii normelor legale care reglementeaza circulatie pe drumurile publice.

Asemenea infractiuni constituie adevarate “infractiuni obstacol, sanctionarea lor fiind destinata sa previna producerea unor, consecinte grave, cum ar fi, de pilda, coliziunea unor autovehicule si avarierea sau distrugerea lor, ranirea mai mult sau mai putin grava a unor persoane, sau chiar pierderea de vieti omenesti, fapte care pot constitui infractiuni prevazute si pedepsite de Codul penal.

b) Raporturi cu alte categorii de infractiuni

În cadrul circulatiei rutiere se pot produce nu numai incalcari ale regulilor de circulatie pe drumurile publice, dar, odata cu acestea, si alte incalcari de lege.

Vehiculele (mai ales autovehiculele) care circula pe sosele, strazi, drumuri constituie o sursa importanta de pericole pentru cetateni si drumuri publice. Ele pot determina, ca urmare tot a nerespectarii regulilor de circulatie, pierderi de vieti omenesti ori vatamari corporale, fapte care se gasesc incriminate distinct in Codul penal.

Raspunderea penala a faptuitorului in aceste cazuri va fi atrasa atat de prevederile legii speciale, cat si de prevederile Codului penal.

Este posibil ca autovehiculul sa fie folosit ca instrument, deosebit de periculos, prin dimensiunile si acceleratia care i se poate imprima, pentru a produce unele urmari de o mare gravitate: moartea sau vatamarea unei persoane, distrugerea unor bunuri etc. În aceste cazuri nu se vor mai aplica concomitent prevederile legii speciale si ale Codului penal ci numai dispozitiile Codului penal, deoarece, prin ipoteza, faptuitorul n-a incalcat nici o regula de circulatie, ci a folosit autovehiculul, in materialitatea lui, pentru a provoca anumite urmari fizice, anumite modificari ale realitatii exterioare, specifice unor infractiuni (omor, vatamare corporala, distrugere etc.).

Dar autovehiculul poate constitui si obiectul material al unor infractiuni. Astfel, ar putea constitui obiect material al infractiunii de abuz de incredere (de exemplu, cand o persoana foloseste, peste termenul stabilit si dupa ce i s-a cerut si a refuzat restituirea autovehiculului pe care proprietarul acestuia i l-a incredintat) ori al infractiunii de inselaciune (de exemplu, in cazul vanzarii aceleiasi masini la mai multi cumparatori).

De asemenea, autovehiculul ar putea constitui obiect material al unei infractiuni de serviciu. Plenul Tribunalului Suprem a statuat prin decizia de indrumare nr. 1/1968 ca avarierea sau distrugerea din culpa, de catre functionar, cu ocazia conducerii pe drumurile publice, in cadrul unei sarcini de serviciu, a autovehiculului care i-a fost incredintat in scopul conducerii constituie infractiunea de neglijenta in serviciu [2 În R.R.D. nr. 5/1968, p. 116]. Tot astfel prin decizia de indrumare nr. 10/1968 Plenul Tribunalului Suprem a statuat ca conducatorul auto, facand parte din personalul unei unitati publice, daca foloseste autovehiculul in mod abuziv – fara autorizatia necesara in interes personal etc – savarseste infractiunea de abuz in serviciu, atunci cand fapta sa intruneste si celelalte elemente constitutive ale acestei infractiuni; in cazul in care, cu prilejul folosirii abuzive a autovehiculului, inculpatul provoaca din culpa o paguba avutului public sau privat, ori o tulburare a bunului mers al unitatii, el savarseste si infractiunea de neglijenta in serviciu, daca sunt intrunite si celelalte elemente constitutive ale acestei infractiuni [3 În R.R.D. nr. 12/1968, p. 136].

c) Infractiunile contra sigurantei circulatiei rutiere potrivit legislatiei in vigoare

corespunzator dezvoltarii si modernizarii in ritm rapid a parcului national de autovehicule si intensificarii traficului rutier, circulatia pe drumurile publice a primit o noua reglementare prin OUG nr. 195/2002 si prin HG pentru aprobarea regulamentului nr. 85/2003 de aplicare a OUG 195/2002.

Aceste acte normative prevad o gama variata de dispozitii cu finalitate preventiva si educativa, reglementand conduita tuturor persoanelor care folosesc drumurile publice si in principal a conducatorilor de vehicule.

Pentru cazurile de incalcare a normelor de circulatie au fost prevazute mijloace adecvate de constrangere, penale si administrative [4 v. D. Cosovanu, Gh. Dinita, Mijloace de convingere si de constrangere prevazute de legislatia rutiera, in R.R.D. nr. 9/1967, p. 11].

Unele infractiuni au fost preluate din vechea legislatie, altele au fost modificate in ce priveste anumite aspecte; de asemenea au fost introduse si unele infractiuni noi.

Infractiunile contra sigurantei circulatiei rutiere sunt prevazute in capitolul VI din OUG 195/2002:

1. punerea in circulatie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori remorci neinmatriculate sau a unui tramvai neinregistrat (art. 77 alin. 1);

2. punerea in circulatie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu numar fals de inmatriculare ori tractarea unei remorci cu numar fals de inmatriculare (art. 77 alin. 2);

3. conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul care nu are drept de circulatie in Romania sau a unui autovehicul al carui certificat de inmatriculare a fost retinut pentru defectiuni tehnice grave la sistemul de directie ori franare si ale carui placute cu numerele de inmatriculare au fost retrase (art. 77 alin. 3);

4. conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau a unui tramvai, de catre o persoana al carei permis de conducere este necorespunzator categoriei din care face parte vehiculul respectiv ori acesta i-a fost retras sau anulat ori caruia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendata (art. 78 alin. 2)