Pagina documente » Recente » Aspectele comunicarii intr-un grup de munca

Despre lucrare

acces premium
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.


Cuprins

CUPRINS
INTRODUCERE 1
CAPITOLUL 1: CONSIDERATII PRIVIND GRUPURILE DE MUNCA 2
1.1. Definire si clasificare 2
1.2. Etapele evolu?iei grupurilor de munca 4
1.3. Dinamica grupurilor 7
1.4. Rolurile ?n grup 9
1.5. Eficientizarea muncii in echipa 11
1.5.1. Eficacitatea grupului 12
1.5.2. Practici de munc? eficace 14
1.6. Implicarea membrilor grupurilor de munca 17
CAPITOLUL 2: COMUNICAREA IN GRUPUL DE MUNCA 19
2.1. Comunicarea organiza?ional? ?n procesul muncii 19
2.2. Tipologia comunic?rii organiza?ionale ?n procesul muncii 20
2.2.1. Comunicarea intern? 20
2.2.2. Comunicarea extern? 23
2.3. Factorii care influen?eaz? comunicarea organiza?ional? ?n procesul muncii 24
2.4. Organiza?ia comunicant? ?n procesul muncii 25
2.5. Conceptul de comunicare managerial? 28
2.6. Importanta comunic?rii manageriale in motivarea grupului de munca 32
CAPITOLUL 3: STUDIU DE CAZ - COMUNICAREA ORGANIZA?IONALA ?N CADRUL RELA?IILOR INTERPERSONALE LA S.C. ANA IMEP S.A. 38
3.1. Prezentarea general? a S.C. ANA IMEP S.A. 38
3.2. Organisme implicate ?n actul managerial la S.C. ANA IMEP S.A. 46
3.3. Rolul procesului de schimbare ?n cadrul rela?iilor interpersonale 48
3.4. Locul comunic?rii organiza?ionale ?n cadrul rela?iilor interpersonale la S.C. ANA IMEP S.A. 51
3.5. Desf?urarea rela?iilor interpersonale ?n cadrul grupurilor la S.C ANA IMEP S.A. 55
3.5.1. Condi?iile care reglementeaz? realizarea unor rela?ii interpersonale corecte la S.C. ANA IMEP S.A 55
3.5.2. Feedback-ul ca modalitate de ?mbun?t??ire a rela?iilor interpersonale 57
3.5.3. ?edin?a ca modalitate de interac?iune interpersonal? 63
CONCLUZII 69
BIBLIOGRAFIE 73
ANEXE 75

EXTRAS DIN DOCUMENT

3.5.3. Sedinta ca modalitate de interactiune interpersonala {p}

CONCLUZII {p}

BIBLIOGRAFIE {p}

ANEXE {p}

INTRODUCERE

Persoana si mediul de viata sunt in stransa relatie, iar mediul este eterogen si schimbator. În incercarea de a gasi un singur cuvant care sa caracterizeze contextul care marcheaza cel mai profund existenta, se poate spune ca din multiplele alternative pentru viata de astazi in cadrul societatii, cel mai nimerit cuvant ar fi organizatia.

Aproape tot ce se intampla unui om sau ceea ce infaptuieste de-a lungul vietii, a fost in cadrul sau prin intermediul organizatiilor. Cei mai multi dintre oameni au fost crescuti, educati, instruiti, modelati de organizatii, cu alte cuvinte pregatiti sa lucreze tot restul vietii in interiorul sau in contextul lor.

Astazi, se apreciaza ca majoritatea oamenilor isi petrec o treime din viata in cadrul organizatiilor. Organizatia, este un sistem structurat de interactiune a oamenilor in scopul realizarii unor obiective comune.

Organizatia are scopuri explicite, o delimitare precisa a normelor, pozitiilor, rolurilor sau relatiilor dintre membrii sai. Importanta este si considerarea apartenentei individului la grupul de munca. Individul nu reactioneaza neaparat numai la stimulente economice, el este totodata un produs al sentimentelor personale si al implicarilor emotionale. Omul social, omul motivat in primul rand de relatiile cu semenii sai, a creat o noua viziune asupra organizatiilor, luandu-se in calcul organizatiile sociale, adica acele sisteme in care exista nu numai structuri formale de organizare ci si retele sociale in care oamenii interactioneaza, se implica si cauta intelegere si sprijin la colegii de munca. Organizatiile devin astfel sisteme cooperatoare. Oamenii nu sunt doar simpli angajati, sau "resurse umane" care alaturi de alte resurse, contribuie la bunul mers al organizatiei. Ei sunt organizatia insasi. Comportamentul oamenilor in organizatii, este determinat in egala masura de caracteristicile lor personale, precum si de actiunile si interactiunile pe care le dezvolta. Importanta in acest sens, este crearea, animarea si apararea starii de spirit sau a moralului intr-o organizatie, aceasta presupunand insuflarea unor puncte de vedere, atitudini fundamentale sau a unei loialitati prin care se va ajunge la subordonarea interesului cooperator si binelui comun.

Climatul psihosocial este o componenta esentiala a vietii organizationale, care se manifesta in atmosfera generala a colectivului ca atitudine subiectiva a membrilor fata de problemele specifice functionarii grupului dat, avand ca determinante obiective: conditiile muncii, relatiile dintre subiecti si personalitatea fiecarui membru.

Am ales sa abordez tema „Aspectele comunicarii intr-un grup de munca” deoarece consider ca este foarte importanta comunicarea in cadrul grupurilor de munca in vederea realizarii obiectivelor unei intreprinderi.

Cu scopul de a evidentia acest lucru am ales sa analizez importanta comunicarii in cadrul firmei S.C. ANA IMEP S.A.

Lucrarea de fata este strucurata pe 3 capitole si anume:

Primul capitol „Consideratiile privind grupurile de munca” prezinta notiuni privind grupurile de munca.

Cel de-al doilea capitol, denumit „Comunicarea in cadrul grupului de munca” evidentiaza tipologia si factorii care care influenteaza comunicarea organizationala in procesul muncii.

Un alt subpunct important al acestui capitol il reprezinta importanta comunicarii manageriale in motivarea grupului de munca.

Ultimul capitol al lucrarii prezinta studiul de caz al lucrarii si anume Comunicarea organizationala in cadrul relatiilor interpersonale la S.C. ANA IMEP S.A.

In final sunt prezentate concluziile, bibliografia si anexele aferente lucrarii.

CAPITOLUL 1: CONSIDERATII PRIVIND GRUPURILE DE MUNCA

1.1. Definire si clasificare

Traditia "gandirii grupale" s-a dezvoltat in Europa rationalista si s-a emancipat in epoca luminilor. Aparitia statelor nationale a stimulat acest tip de entitate sociala si culturala, inducand popoarelor sentimentul de apartenenta la o arie spirituala circumscrisa prin arta, religie, filozofie sau cutume. Cercetarile lui Wilhelm Wundt asupra psihologiei poporului (Volkerpsychologie) [1 Wilh?ml Wundt - fondatorul primului laborator d? psihologi? ?xp?rim?ntala] sau cele ale lui Gustave Le Bon asupra psihologiei multimii [2 Gustav? L? Bon - sociolog franc?z. Lucrar?a sa c?a mai cunoscuta ?st? "Psychologi? d?s Foul?s" (1896) (Psihologia multimilor) car? analiz?aza probl?m?l? incontti?ntului col?ctiv si al comportarii multimilor.] au intarit interesul pentru comportamentele colective. Teoria grupului ramane indatorata observatiilor lui Hippolyte Adolphe Taine [3 Hippolyt? Adolph? Tain? - filozof si istoric franc?z.] asupra fortei irationale si violente ce o exprima multimile, contributiilor lui Gabriel Tarde [4 Gabri?l Tard? - sociolog franc?z si criminalist. ] asupra imitatiei, lui Charles Fourier [5 Charl?s Fouri?r - filosof socialist d? t?ndinta utopista si ?conomist.] pentru inventarea mitului falansterului (o societate utopica a grupului ideal) sau lui Emile Durkheim8, promotorul ideii de solidaritate si a ipotezei constiintei colective.

În general, notiunea de grup este legata de ideea realizarii unei sarcini sau de cea a unui interactiuni sociale. Astfel, cele mai multe clasificari ale grupurilor tin cont de aceasta distinctie.

Fiecare organizatie si chiar societatea in ansamblul ei se sprijina pe grupuri. Deciziile pe care le ia liderul sunt deseori rezultatul unor indelungi discutii in cadrul echipei de conducere sau sunt discutate, aprobate sau validate de echipa de comitete ale actionarilor, de echipe ministeriale etc.. În acelasi timp, in pofida acestei influente de ne-contestat, chiar daca grupurile ocupa un loc important in viata fiecaruia, rareori avem timpul sa observam ce se intampla in cadrul unui grup. Care sunt comportamentele membrilor unui grup? Cum reactioneaza un grup la deciziile liderului/managerului? Cum se repartizeaza rolurile in cadrul acestuia? De ce anumite grupuri sunt mult mai eficace decat altele? În ce maniera sunt rezolvate conflictele in grup etc.?

Conceptul de leadership este intim legat de cel de grup. Asa cum am vazut, stilul de conducere nu se poate exercita decat prin raportare la un context anume, la o situatie. Elementul definitoriu al situatiei este reprezentat de grup, de ansamblul de indivizi care formeaza colectivul unui departament, al unei sectii, al unei echipe de lucru.

La baza lidershipului se afla spiritul de echipa - starea ce reflecta dorinta oamenilor de a gandi, simti si de a se comporta in vederea realizarii unui scop comun.

În teorie, orice membru al organizatiei publice poate sa exercite o influenta asupra celorlalti. În practica insa, unii sunt in pozitii mai bune decat altii si de aceea devin lideri.

Pot sa apara si liderii informali, care nu au autoritate formala si trebuie sa se bazeze pe simpatia sau aprecierea profesionala de care se bucura spre a exercita o anumita influenta.

Spiritul de echipa este rezultatul integrarii urmatoarelor procese:

- construirea increderii intre persoanele implicate;

- stabilirea unei misiuni si a unor scopuri clare la care adera persoanele;

- derularea unor procese decizionale participative;

- motivare puternica, individuala si de grup, pentru a contribui la realizarea telurilor comune. [6 Andronic?anu A., Manag?m?nt Public, ?ditura ?conomica, Bucur?sti, 1999.]