Pagina documente » Recente » AUDITUL CONTROLULUI INTERN

Despre lucrare

acces premium
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.


Cuprins

CUPRINS
INTRODUCERE 1
CAPITOLUL 1: DELIMITARI CONCEPTUALE PRIVIND AUDITUL INTERN 2
1.1. Notiunea de audit. Clasificarea auditului 2
1.2. Notiunea de audit intern 5
1.3. Auditul intern vis-a-vis de controlul intern 6
1.4. Obiectivele si principiile auditului intern 9
CAPITOLUL 2: PLANIFICAREA MISIUNII DE AUDIT INTERN 12
2.1. Conceptul de planificare a auditului intern 12
2.2. Obiectivele planificarii auditului intern 15
2.3. Metodologia de evaluare a riscurilor in vederea planificarii auditului intern 16
2.3.1. Identificarea ?i evaluarea riscului 16
2.3.2. Analiza riscului 18
2.3.3. Controlul intern ?i gestiunea riscului 21
CAPITOLUL 3. REGLEMENTAREA SI COORDONAREA AUDITULUI INTERN IN SECTORUL PUBLIC DIN ROMANIA 25
3.1. Cadrul legislativ 25
3.2. Cadrul normativ 29
3.3. Cadrul procedural 30
CAPITOLUL 4: PREZENTAREA PRIMARIEI MUNICIPIULUI SUCEAVA 32
4.1. Scurt istoric 32
4.2. Structura organizatorica 32
4.3. Atributii 33
CAPITOLUL 5: DERULAREA MISIUNII DE AUDIT A CONTROLULUI INTERN IN CADRUL PRIMARIEI MUNICIPIULUI SUCEAVA 36
5.1. Preg?tirea misiunii de audit intern 36
5.2. Colectarea informatiilor 39
5.3. Interve?ia la fa?a locului 58
5.4. Raportul de audit 59
CONCLUZII 60
BIBLIOGRAFIE 61

EXTRAS DIN DOCUMENT

CONCLUZII {p}

BIBLIOGRAFIE {p}

INTRODUCERE

Controlul intern este unul dintre elementele centrale ale controlului financiar si se refera la controlul financiar exercitat de structuri organizatorice de control interne entitatii verificate (autoritati publice ale administratiei centrale si locale), inclusiv sistemele de aprobare a priori (ex ante)si audit intern (a posteriorisau ex post). Una din trasaturile de baza ale controlului intern este departajarea intre managementul si controlul financiar intern public (CFIP), pe de o parte, si auditul intern, pe de alta parte, ceea ce asigura atat functionarea primului, cat si independenta celui de-al doilea.

Auditul intern este o activitate organizata independent in cadrul unei institutii publice, care consta in efectuarea de verificari, inspectii si analize ale sistemului propriu de control intern (CFIP), in scopul evaluarii gradului in care acesta asigura indeplinirea obiectivelor institutiei publice si utilizarea resurselor financiare in mod eficace si eficient si pentru a comunica conducerii institutiei constatarile facute, eventualele deficiente si nereguli si a propune masuri pentru corectarea deficientelor si imbunatatirea rezultatelor

Dintre responsabilitatile auditorilor, Regulamentul mentioneaza avizarea institutiei cu privire la riscuri, prin emiterea de opinii independente cu privire la calitatea sistemelor de management si control al fondurilor si recomandari pentru imbunatatirea conditiilor de implementare a operatiunilor de management financiar. De asemenea, Regulamentul accentuaza in particular urmatoarele principale responsabilitati ale auditorului intern:

? evaluarea conformitatii si eficientei sistemelor de management internsi a nivelului de performanta al departamentelor in implementarea politicilor, programelor si actiunilor prin referire la riscurile asociate cu ele;

? evaluarea conformitatii si calitatii sistemelor de controlsi audit intern aplicabile fiecarei operatiuni de executie bugetara.

Fiecare institutie isi va stabili propriile reguli cu privire la auditorul intern astfel incat sa asigure independenta totala a auditorului in indeplinirea sarcinilorsi reponsabilitatilor sale.

CAPITOLUL 1: DELIMITARI CONCEPTUALE PRIVIND

AUDITUL INTERN

1.1. Notiunea de audit. Clasificarea auditului

Originea meseriei de auditor dateaza de foarte multa vreme, ea nefiind cunoscuta sub aceasta denumire, deoarece in marturiile timpului, istoria contabilitatii era similara cu istoria economica.

Secolul al XVIII-lea si prima parte a secolului al XIX-lea a adus modificari in ceea ce priveste categoria ordonatorilor de audit. Statele, tribunalele jurisdictionale si actionarii au luat locul vechilor clase sociale, iar auditorii erau preferati din categoria celor mai buni contabili. [1 M. Dobrot?anu, C.L. Dobrot?anu – Audit. Conc?pt? si practici. Abordar? nationala si int?rnationala, ?ditura ?conomica, Bucur?sti, 2002]

Datorita aparitiei pietelor de capital si dezvoltarii comertului international in perioada anilor 1940-1970 ordonatorii de audit isi largesc sfera in randul bancilor, patrimoniului si al institutiilor financiare. În perioada 1970-1990 obiectivele auditului se orienteaza spre atestarea auditului intern, respectarea cadrului conceptual contabil si a normelor de audit.

Etimologia cuvantului audit isi are originea in latinescul "audire" care inseamna a asculta si transmite mai departe.

În general, prin audit se intelege examinarea profesionala a unei informatii in vederea exprimarii unei opinii rezonabile si independente prin raportarea ei la un criteriu de calitate in vederea satisfacerii nevoilor unor utilizatori de informatii. [2 M.Toma - Initi?r? in auditul situatiilor financiar? al? un?i ?ntitati, ?ditura C?CCAR, Bucur?sti, 2009]

Obiectul auditului a evoluat progresiv de la o corectare specifica a fraudelor in documentele contabile pana la o apreciere globala a fidelitatii rapoartelor emise de agentii economici si o analiza critica a procedurilor si structurilor acestora.

Potrivit Standardelor Internationale de Audit, obiectivul unei misiuni de audit a situatiilor financiare este de a da posibilitatea auditorului sa exprime o opinie cu privire la situatiile financiare, respectiv, daca acestea sunt intocmite sub toate aspectele semnificative si in conformitate cu cadrul general de raportare financiara. [3 ?. Culda - ?xig?nt? al? docum?ntati?i d? audit, R?vista Auditul financiar, nr.4/2007]

Îndeplinirea acestui obiectiv in conditii de certitudine absoluta presupune o activitate foarte costisitoare.

Pentru a diminua aceste costuri exista insa posibilitatea realizarii auditurilor pe baza de teste. În acest context auditorii, prin rapoartele lor, cauta sa ofere o asigurare rezonabila, nu una absoluta, ca situatiile financiare, verificate sunt complete si intocmite in conformitate cu prevederile legilor reglementarilor aflate in vigoare.

Sa identifice si sa evalueze riscurile asupra regularitatii, proprietatii si controlului financiar din cadrul organismelor centrale guvernamentale si asupra modului de raportare a punctelor slabe catre entitati si Parlament.

Termenul „audit” este de obicei utilizat pentru a exprima lucruri foarte diferite. Exemplele includ auditul situatiilor legate de respectarea reglementarilor de mediu, auditul situatiilor privind respectarea standardelor de calitate si auditul anual independent al conturilor.

Un audit reprezinta examinarea de catre un expert independent, auditorul financiar (care poate fi o persoana fizica sau juridica) a situatiilor financiare si a inregistrarilor si registrelor pe baza carora se poate forma o opinie asupra situatiilor financiare cu scop general.

Multi autori [4 I. Opr?a, Întocmir?a si auditar?a bilantului contabil, ?ditura Int?lcr?do, D?va, 1997] au definit activitatea de audit ca fiind o exprimare profesionala asupra unei informatii cu scopul de a exprima o opinie rezonabila, responsabila si independenta in raport cu un criteriu de calitate.

De la aparitia sa si pana in prezent, auditul a fost clasificat de foarte multi specialisti in domeniu, fiecare autor incercand sa fie original prin folosirea anumitor criterii.

Astfel, am ajuns la concluzia ca o clasificare simpla dar concreta, ajuta mai mult decat folosirea unor criterii asa zise originale. De aceea, propun clasificarea auditului (Figura nr. 1.1) prin prisma a doua criterii, care sa cuprinda cele mai importante tipuri:

Figura nr. 1.1: Tipurile de audit