Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS:
CAPITOLUL 1. Auditul financiar contabil si importanta sa in viata economico- financiara
1.1 Evolutia auditului financiar contabil ca practica economica
1.2 Rolul auditului financiar contabil
1.3 Obiectivele auditului financiar contabil
1.4 Tipologia juridica a auditului financiar contabil
1.5 Auditul legal si auditul contractual
CAPITOLUL 2. Principiile generale ale auditorilor financiari
2.1 Codul de etica aplicat tuturor auditorilor financiari
2.2 Codul de etica aplicat auditorilor financiari profesionisti de practica publica
CAPITOLUL 3. Etapele auditului financiar contabil
3.1. Angajamentul de audit si contractarea lucrarilor
3.2. Orientarea si planificarea activitatii de audit
3.3. Aprecierea controlului intern
3.4. Controlul conturilor
3.5. Controlul bilantului contabil
3.6. Sintetizarea concluziilor in raportul de audit
3.6.1. Evenimente posterioare inchiderii exercitiului
3.6.2. Documentarea lucrarilor de audit
3.6.3. Raportul de audit
CAPITOLUL 4. Auditul situatiilor financiare la societatea ARPECHIM S.A. Pitesti
4.1. Bazele organizarii sistemului informational contabil la S.N.P. PETROM S.A.- Sucursala ARPECHIM Pitesti
4.2. Raport de audit privind situatiile financiare pe anul 2010 - forma lunga
4.3. Raport de audit privind situatiile financiare pe anul 2010- forma scurta
CAPITOLUL 5. Concluzii si propuneri privind perfectionarea activitatii de audit din Romania

Alte date

?

Auditul financiar contabil in Romania

Societatea romaneasca parcurge o perioada de profunde prefaceri generate de trecerea de la un sistem centralizat la unul democratic, care preocupa atat economistii, oamenii de actiune- politicieni si guvernanti, cat si pe oamenii de stiinta, punand in centrul intrebarilor, si implicit al raspunsurilor, problematica economica.

Trecerea Romaniei la o economie de piata, al carui fundament il constituie proprietatea privata si al carui mecanism presupune coroborarea si imbinarea organica a legilor pietei cu actiunea statului, se dovedeste a fi un proces complex, dificil si de durata.

Aceasta economie nu este lipsita de inechitati si abuzuri, unele dintre acestea de mare gravitate. In acelasi timp, este clar faptul ca intreprinderea particulara, moderna si spiritul intreprinzator, cuplate cu democratia politica, ofera cea mai buna perspectiva de pastrare a libertatii, precum si cele mai accesibile cai de dezvoltare economica.

In societatea contemporana, economia de piata, ca forma de organizare a vietii economice, in care raportul dintre cerere si oferta determina principiile de prioritate in organizarea productiei si realizarea bunurilor, are ca actor principal agentul economic- firma. Obiectivele urmarite de acesta vizeaza, in esenta, obtinerea de profit, dar si supravietuirea, dezvoltarea, si chiar perenitatea sa.

Toate activitatile firmei se desfasoara intr-un mediu social specific, constituit din salariati, furnizori, creditori, clienti, sistemul bancar, institutiile financiare etc.Acestea, la randul lor, exista in mediul general social al economiei de piata, ce cuprinde cadrul economic, cadrul juridic, influentele guvernamentale, internationale, factorii social- culturali, factorii demografici s.a.

In aceste conditii, pentru a produce profit, agentul economic- firma trebuie sa posede o inalta capacitate de adaptare la cerintele si legitatile pietei, ale concurentei loiale.

O conditie esentiala a desfasurarii normale a activitatii este informatia operativa si reala cu privire la patrimoniu, activitatea economica si comerciala desfasurata si rezultatele acesteia- profit sau pierdere.

In conditii de legalitate si libera initiativa, cunoasterea de catre factorii interesati a acestor obiective este o cerinta esentiala a conducerii pe baza criteriilor de profit. Informatia de calitate, reala si operativa a situatiei economice si financiare, precum si a evolutiei acesteia, previne riscurile, deficientele, si in general ineficienta, asigurand libera initiativa economica in conditii concurentiale.

Cunoasterea este necesara, in primul rand, conducerii firmei si personalului acesteia. In al doilea rand, se stie ca orice agent economic are nevoie de un grad ridicat de incredere si certitudine din partea tertilor- agenti economici, parteneri de afaceri. Aceasta cunoastere se realizeaza cu ajutorul documentelor primare si al evidentei tehnico- operative si contabile, furnizate de sistemul contabil.

Asigurarea corectitudinii, exactitatii si realitatii acestor informatii constituie o problema de mare raspundere a auditului financiar contabil. Aceasta activitate „reprezinta in prezent varful piramidal al profesiei contabile” [1 “Contabilitate si gestiune fiscala”- Stoian Ana Ed Margaritar Bucuresti 2001]

Sistemul contabil este un ansamblu de formulare, proceduri si mijloace materiale utilizate pentru prelucrarea datelor referitoare la operatiunile unui agent economic. Sistemul contabil produce o informare asupra operatiilor agentului economic, alcatuita din documentele si rapoartele acestuia. In acelasi timp, el apreciaza eficienta operatiilor respective pentru diferitele grupuri interesate- actionari, creditori, autoritati publice.

Aceste documente si rapoarte constituie un mijloc de comunicare intre cei ce au nevoie de informatii economice.

Auditul financiar contabil este controlul de atestare sau certificare a documentelor si evidentelor, a sistemului contabil. Pentru auditori, imbunatatirea continua a sistemului contabil aduce un real ajutor clientilor acestora si permite reducerea lucrarilor de audit, in conditiile unei eficiente si calitati sporite.

Auditul financiar contabil :

? Este o examinare independenta, o expresie de opinie a bilantului contabil al unui agent economic, efectuata de un auditor delegat, in conformitate cu orice obligatie statutara relevanta (The Auditing Commitee- U.K.) ;

? Reprezinta un aport de credibilitate asupra informatiilor contabile publicate de agentul economic. Pentru persoane externe agentului economic, avizul sau opinia unui profesionist contabil independent asupra documentelor financiare constituie cea mai buna indicatie asupra gradului de incredere, pe care poate sa il acorde acestor documente. Avizul presupune o examinare completa a documentelor financiar- contabile si a actelor justificative, cu scopul de a arata daca acestea prezinta corect sau nu situatia financiara a agentului economic si rezultatul operatiunilor privind perioada specificata.

? Este o trecere in revista, o conversatie, o audiere inainte de a se ajunge la o evaluare sau o apreciere, o revedere critica pentru evaluarea unei situatii financiar- contabile determinate. Sub denumirea de audit se desemneaza activitatea generala de revizie, principiile si metodele utilizate, controlul practic conform acestor principii si metode.

? Constituie o cercetare sau metodologie aplicata in mod coerent de catre profesionisti, utilizand un ansamblu de tehnici de informare si evaluare, in scopul de a produce o judecata motivata si independenta cu referinta la normele de evaluare, in vederea aprecierii fiabilitatii si eficientei sistemelor si procedurilor unui agent economic.

Desi in tara noastra nu este considerata obligatorie, activitatea de audit este esentiala pentru succesul unei afaceri, pentru protejarea actionarilor si angajatilor unei firme.

Exista deja un acord general cu privire la responsabilitatea sociala a agentului economic, cu privire la aprecierea activitatii sale, care, chiar prin prisma interesului propriu, trebuie facuta prin raportarea performantelor sale la gradul de satisfacere a nevoilor consumatorului. Aceasta este reflectarea constientizarii faptului ca grija fata de ’nevoile’ reale ale clientului trebuie sa fie prioritara celei privind profitul.

Informatiile, de care este asaltat astazi agentul economic, schimbarile revolutiei care s-au petrecut in transmiterea, depozitarea si prelucrarea informatiilor, posibilitatea utilizarii unor metode si tehnici de conducere si control, de neconceput inainte, toate arata, o data in plus, ca sistemul de informatii poate facilita, dar si frustra indeplinirea obiectivului agentului economic.

In aceste conditii, cand nevoia de inovatie in toate domeniile este vitala, un agent economic modern, mai sofisticat si mai pretentios, mai responsabil si mai interesat de adaptare la viitorul incert- sistemul de audit trebuie sa fie dezvolte si aliniat la normele europene si internationale.

Capitolul I

Auditul financiar- contabil si importanta sa in viata economico- financiara

1.1 . Evolutia auditului financiar- contabil ca practica economica

In societatea moderna de astazi, complexitatea sporita a fenomenelor economico-sociale si a consecintelor acestora, face necesara aparitia unor activitati de consultanta realizate de specialisti de inalta calificare. “Acesti specialisti cu o pregatire teoretica superioara, o experienta practica relevanta si care sunt recunoscuti in domeniul lor ca persoane de mare autoritate si competenta poarta denumirea de experti”. [1 “Intocmirea si auditarea bilantului contabil” – Oprean I. Ed. Intelcredo Craiova 1997]

Activitatea, prin care expertii, pe baza cunostintelor teoretice si practice si in functie de scopul urmarit, cerceteaza si clarifica anumite fapte, este desemnata prin termenul de expertiza. In functie de domeniul cercetat si de cunostintele necesare efectuarii lor, expertizele sunt tehnice, bancare, contabile, psihologice, medicale etc.

Termenul de audit a fost introdus de catre cabinetele anglo- saxone de expertiza contabila, in urma cu patru decenii. Cu toate ca obiectivele si conceptele, care conduc in prezent auditul, erau aproape necunoscute la inceputul secolului al XX-lea, auditul de un tip sau altul a patruns in istoria inregistrata a comertului si finantelor guvernamentale.

Etimologia cuvantului audit provine din verbul latin “audire”, al carui sens de a asculta a fost transformat de catre practica anglo- saxona incepand cu anii’60, semnificand astazi in sens strict revizia, adica examinarea profesionala, verificarea, realizate asupra unei informatii de catre expertii competenti, in vederea exprimarii unei opinii responsabile si independente prin raportarea la un standard de calitate.

Intelesul originar al termenului auditor a fost “ the one who hears” (“acela care aude”) si era potrivit perioadei, in care inregistrarile contabilitatii guvernamentale erau aprobate doar dupa o lectura publica, cu voce tare, a conturilor.

Activitatea de audit dateaza inca de la inceputurile istoriei economice, odata cu aparitia primelor structuri statale, limitandu-se mult timp doar la controlul de exactitate si conformitate cu informatia contabila. Este o functie a societatii organizate, de-a lungul intregii istorii a lumii. De fapt, inceputurile auditului, ca si ale contabilitatii de altfel, sunt localizate inapoi in timp in Egiptul si China Imperiala.

Istoricii cred ca tinerea inregistrarior exista si cu 4000 de ani inainte de Christos, cand civilizatiile antice din noul Orient au inceput sa organizeze guverne si sa desfasoare activitati economice. De la inceput, guvernele erau preocupate de contabilizarea incasarilor si platilor, precum si de colectarea taxelor. O parte integrala a acestei preocupari a fost si stabilirea controalelor, inclusiv auditurile realizate in scopul reducerii erorilor si a fraudei din partea oficialilor incompetenti si necinstiti.

Cateva forme “moderne “ de control intern sunt descrise in Biblie, unde este acoperita perioada de timp dintre anii 1800 i.e.n. si 94 e.n.. Aici este explicata logica instituirii controlului – daca angajatii au posibilitatea de a fura, ei pot profita de aceasta, logica prezenta si astazi in scepticismul asteptat din partea auditorilor. In mod distinct, Biblia vorbeste despre pastrarea duala a activelor, nevoia de a avea angajati competenti si cinstiti, accesul restrictionat si separarea responsabilitatilor.

Sistemul contabil din timpul dinastiei Zhao(1122- 256 i.e.n.) in China, a inclus un proces bugetar elaborat si auditari ale tuturor departamentelor guvernamentale.

In secolul al XV-lea i.e.n., in Atena, Adunarea populara controla incasarile si platile privind fondurile publice. Sistemul finantelor publice includea auditorii guvernamentali, care examinau inregistrarile tuturor patronilor la expirarea termenelor. In sectorul privat, managerii proprietatilor conduceau auditurile conturilor.

Finantele publice in Republica Romana erau controlate de Senat si conturile publice erau examinate de un grup de auditori supravegheati de un trezorier. Romanii au mentinut separarea responsabilitatilor intre oficialii care autorizau taxele si cheltuielile si cei care se ocupau cu incasarile si platile. La fel ca si grecii, ei au realizat un sistem elaborat de contol si contracontrol.

Cele mai vechi referinte si inregistrari contabile existente in tarile vorbitoare de limba engleza, sunt cele din “vistieriile” Angliei si Scotiei, care dateaza din anul 1130. Exista referinte ale auditorilor si auditului in secolul al XIII-lea, atat in Anglia si Italia, cat si intr-o lucrare franceza despre managementul proprietatilor, prin care se recomanda un audit anual al conturilor.

In Londra, auditul a fost introdus inainte de anul 1200, iar la inceputul secolului al XIV-lea, auditorii erau printre oficialii alesi. Incepand din acea perioada, proprietatile private de pamant, conturile municipalitatilor si ale breaslelor mestesugaresti erau auditate cu regularitate. Auditurile timpurii din Marea Britanie erau de doua tipuri. Auditurile oraselor erau prezentate public oficialilor si cetatenilor si constau in ascultarea de catre auditor a conturilor citite de trezorier. In mod similar, auditurile breaslelor erau ascultate de catre membrii acestora.

La mijlocul secolului alXVI-lea, auditorii oraselor adnotau adesea conturile cu fraze de genul “audiate de auditorii semnatari". Raportarea facuta de auditori poate fi localizata la aceasta faza preliminara de “certificat de audit”.

Al doilea tip de audit, cel al breaslelor, implica o examinare detaliata a conturilor de incasari si plati, tinute de functionarii financiari ai mosiilor, urmata de o “declaratie de audit”, care era de fapt o prezentare orala a raportului in fata proprietarului mosiei si a consiliului. Fiind un membru al consiliului mosieresc, auditorul din acea vreme poate fi considerat precursorul auditorului intern modern de astazi.

Schimbarile economice aparute intre anii 1600- 1800, cresterea oraselor, aparitia fabricilor in locul manufacturilor, dezvoltarea comertului, au dus la aparitia unor preocupari contabile noi. Acestea erau concentrate pe detinerea proprietatii si calcularea profitului si pierderii, in sens economic.

Auditul a inceput sa evolueze de la un proces de ascultare la unul de examinare apropiata a inregistrarilor, fiind realizat ca urmare a cererii proprietarilor de intreprinderi, in scopul de a verifica corectitudinea pastrarii lucrarilor contabile, a contabilizarii activelor, precum si modul de planificare a folosirii resurselor disponibile.

La sfarsitul secolului al XVI-lea, in Scotia a fost promulgata prima lege prin care se introducea notiunea moderna de auditor independent in Occident si se interzicea anumitor oficiali de a exercita aceasta functie.