Pagina documente » Stiinte Economice » Bilantul si contul de rezultate, surse de informare in managementul trezoreriei (S.C. XYZ S.R.L., Tim

Despre lucrare

lucrare-licenta-bilantul-si-contul-de-rezultate-surse-de-informare-in-managementul-trezoreriei-s.c.-xyz-s.r.l.-tim
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-bilantul-si-contul-de-rezultate-surse-de-informare-in-managementul-trezoreriei-s.c.-xyz-s.r.l.-tim


Cuprins

CUPRINS :
I. INTRODUCERE
II. BILANTUL SI CONTUL DE REZULTATE, SURSE DE INFORMARE IN MANAGEMENTUL TREZORERIEI
II.1 BILANTUL FINANCIAR SI BILANTUL FUNCTIONAL
II.1.1 BILANTUL FINANCIAR
II.1.2 BILANTUL FUNCTIONAL
II.2 CONTUL DE REZULTATE, EXPRESIE A PERFORMANTEI FINANCIARE
III. CONTINUTUL SI NECESITATEA ASIGURARII ECHILIBRULUI FINANCIAR
III.1 ECHILIBRUL FINANCIAR CLASIC: FOND DE RULMENT, NECESAR DE FOND DE RULMENT, TREZORERIE NETA
III.1.1 STRUCTURA ECHILIBRULUI FINANCIAR
III.1.2 ECHILIBRUL FINANCIAR IN DOCTRINA ECONOMICA
III.2 DEFINIREA SI TIPURILE FONDULUI DE RULMENT
III.3 FONDUL DE RULMENT FINANCIAR
III.4 NECESARUL DE FOND DE RULMENT
III.4.1 CONTINUTUL SI ESTIMAREA NECESARULUI DE FOND DE RULMENT
III.4.2 FACTORII CARE INFLUENTEAZA ASUPRA NECESARULUI DE FINANTARE
III.5 FONDUL DE RULMENT NORMATIV SI NECESARUL DE FOND DE RULMENT NORMATIV
IV. ECHILIBRUL FINANCIAR DINAMIC PRIN INTERMEDIUL TABLOULUI DE UTILIZARI SI RESURSE
IV.1 ELABORAREA TABLOULUI DE UTILIZARI SI DE RESURSE (TUR)
IV.2 STRUCTURA GENERALA A TABLOULUI DE UTILZARI SI RESURSE
IV.3 LIMITELE TABLOULUI DE UTILIZARI SI DE RESURSE
V. STUDIU DE CAZ S.C. TRAVEL FUN S.R.L., TIMISOARA
V.1 SOLDURILE INTERMEDIARE DE GESTIUNE
VI. CONCLUZII SI PROPUNERI
VI.1 PUNCTE TARI
VI.2 PUNCTE SLABE
VI.3 STAREA MEDIE A POTENTIALUI FINANCIAR

EXTRAS DIN DOCUMENT

?INTRODUCERE

Conceptul de echilibru in viata economică a fost interpretată diferit. În literatură se găsesc expresii ca echilibru static, echilibru stabil, echilibru instabil, echilibru optim, etc. În conditiile in care schimbarea unui element sau a altuia dă nastere tendintei de restaurare a echilibrului sau a unui proces de ajustare spre formarea unui nou echilibru, acesta este considerat echilibru stabil. Atunci insă cand nu se produc astfel de tendinte, echilibrul este instabil.

Definirea unor fenomene antagoniste, divergente ca variante ale echilibrului economic nu conving. Realizarea echilibrului static, conduce la o stare calmă, fără antagonisme, stare imposibil de realizat intr-o activitate ca cea economică.

Climatul economic in care isi desfasoară activitatea unitătile economice este cu totul diferit. Se impune totusi precizarea că aria studiilor privind unitătile economice mai are incă pete albe. Este vorba cu deosebire de problemele financiare ale acestor nuclee unde se creează noi valori de intrebuintare. Dacă se ia in considerare confluenta dintre cunoasterea fenomenelor si cercetările efectuate, se observă că pe agenda nerealizărilor se află relatia de echilibru ce ar trebui să cuprindă nivelul sarcinilor concrete ale unitătilor economice si modalitătile si chiar posibilitatile de a dispune cu eficientă de resursele necesare.

Dezvoltarea unei economii concurentiale de piată, presupune, printre altele si o actiune generală de perfectionare a organizării, conducerii si planificării economiei. Actiunea are caracter permanent, intrucat miscarea insăsi este o formă inerentă a vietii economice, iar dezvoltarea se derulează intr-un lant nesfarsit de contradictii, de interrelatii, dintre tendinta de echilibru si factorii de antiechilibru.

Forma generalizată, institutionalizată organizatoric, cu particularităti inerente de la un sistem economic la altul, cu atribute si obiective stabilite in functie de productie, inclusiv cu finalităti bine precizate, este unitatea economică. Necesitatea de a cuprinde in sfera gestiunii econimice multiplele forme organizatorice, impune utilizarea unei denumiri cu acceptiune mai largă si adecvată subiectului. Conceptul de unitate economică, presupune includerea termenului de intreprindere, invers nu este posibil, desi intreprinderea ocupă un loc central in acest sistem conceptual.

Procesul organizării, conducerii si planificării in unitătiile economice este marcat de trecerea de la economia centralizată la economia concurentială de piată. Planificarea financiară in aceste unităti acoperă campul in care se constituie, utilizează si se distribuie resursele financiare ale unitătii economice.

Prin intermediul bugetelor de activităti se stabileste un echilibru intre obiectivele fixate de unitatea economică si resursele financiare pe care aceasta le poate afecta in vederea realizării concordantei intre obiective si resurse. Bineinteles că acest echilibru este stabilit pentru sfarsit de trimestru sau an, in functie de conditiile economice, tehnice si financiare de care dispune unitatea economică.

Bugetul este un plan exprimat cantitativ in termeni monetari. Sarcinile ce se stabilesc prin buget sunt repartizate celor responsabili cu executia sa.

In adoptarea bugetului prezintă importantă si este esentială negocierea intre managerii centrelor de responsabilitate si superiorii lor.

Produsul acestor negocieri se concretizează intr-un principiu ce stă la baza elaborării bugetelor si anume, principiul echilibrului potrivit căruia firma trebiue să se găsească intr-o stare de proportionalitate privind necesitătile de acoperit si resursele capabile să finanteze aceste nevoi.

Asigurarea si repartizarea resurselor pe diferite compartimente si etape ale procesului activitătii unitătii, este – de asemenea – o artibutie a planificării si conducerii efective a activitătii financiare. În consecintă se impune cunoasterea amănuntită a anatomiei si fiziologiei unitătii economice pentru a orienta resursele in directia utilizării lor eficiente.

În conducerea operativă a activitătii financiare au loc două categorii principale de mutatii:

a) cele care produc in procesul de aprovizionare, productie si desfacere.

Aprovizionarea si desfacerea leagă mai intim unitatea economică de conditiile concrete ale pietei interne si uneori si de relatiile cu piata externă, intrucat de calitatea valorilor de intrebuintare pe care le primeste si de calitatea celor ce le livrează, depinde eficienta utilizării capitalului;

b) cele ce se produc in valoarea si circuitul resuselor ca urmare a proceselor

amintite. Obiectivele principale de cunoastere sunt: resursele disponibile, structurarea acestora intr-o fază sau alta, nivelul total valoric, viteza de rotatie in comparatie cu cel din perioada anterioară, etc.

Reluarea interrelatiilor dintre cele două categorii de mutatii, se face prin

intermediul preturilor. Preturile sunt sinteza a două functiuni ce actionează in derivă: puterea de cumpărare a monedei si costurile de productie.

Dereglare continuă a stării de echilibru la nivelul unitătilor se bazează pe

cunoasterea factorilor de antiechilibru.

Deci, pentru a asigura in mod continuu, echilibrul financiar al unitătii economice se impune cunoasterea si analiza cuplului de relatii ce pot genera contradictii – fenomen ce ricosează si se observă cu deosebire – la nivelul activitătii financiare.

La nivelul unitătilor economice, actiunea de reglare poate fi făcută in conditii optime, pe baza bugetării intregii activităti. Cunoasterea fenomenului financiar, după datele inscrise in bugetul trezoreriei este imperios necesară, fenomenul financiar fiind autonom din punct de vedere metodologic, organizatoric si decizional. Dar, fenomenul financiar ne rezultă automat din derularea procesului de aprovizionare, productie si desfacere.

În actiunile de reglare ale elementelor de antiechilibru la nivelul unitătilor economice trebiue să se tină seama de următoarele:

- cererea formulată de piata natională si internatională;

- conditiile concrete si ambianta socio-economică in care isi desfăsoară

activitatea unitatea economică ;

Numai in aceste conditii mesajele generale si specifice cu caracter financiar,

ce alertează factorii de decizie, vor impune hotărari cu continut economic si tehnic, dar cu consecinte pozitive sub aspectul utilizării eficiente a resurselor financiare.

Aceste probleme se cer analizate de pe platforma echilibrului financiar, adică la nivelul realizării tuturor indicatorilor privind utilizarea cat mai eficientă a fondurilor paralel cu obtinerea de rezultate financiare optime. Conducerea operativă a activitătii financiare urmăreste zi de zi reglarea factorilor pentru a converge in directia optimizării.

Sesizarea factorilor cu influente pozitive sau negative in reglarea financiară, aduce un plus de continut economic, deciziilor.

Este de mentionat că o serie de fenomene vin din afara unitătii si au importantă in relatia echilibru si antiechilibru financiar. În acest sens trebuie urmărit:

a) in ce măsură utilizarea resurselor la nivel macroeconomic influentează

utilizarea acestora la unitatea economică. De retinut metodele si usurinta cu care se acordă veniturile bugetare, creditele bancare;

b) in ce măsură preturile produselor sau tarifele se abat cat mai putin de la

valoare pentru a vedea dacă unitatea răspunde comandei sociale;

c) in ce măsură produsele respective au audientă pe piata internă si externă

(calitatea acestora) si ce conditii sunt stabilite pentru decontarea lor;

În privinta aceasta, echilibrul financiar al unitătii este influentat de factorii de

echilibru si antiechilibru de la nivelul macroeconomic.

Factorii din sistem, deci din cadrul unitătii economice, care influentează indeosebi situatia financiară, sunt:

a) dereglările in aprovizionare, productie si desfacere ce produc mutatii de

resurse neprevăzute in bugetul trezoreriei;

b) modul de organizare si derulare a muncii cu referire specială la activitatea

financiară si la răspunderea conducerii in utilizarea resurselor.

În consecintă la nivelul unitătilor economice, procesul deciziilor financiare este un proces de reglare a fenomenelor de antiechilibru pentru a se crea conditiile de miscare spre echilibru. Acest proces decizional are o frecventă mai mare decat in alte sectoare, petnru că zilnic se produc mutatii de valori care determină o pozitie sau alta a fondurilor cu repercursiuni asupra echilibrului stabilit prin bugetul trezoreriei. Decizia nu este altceva decat metoda de reglare a antiechilibrului spre echilibru.

Microeconomia este de fapt baza economiei, locul unde se crează plusvaloarea, bunăstarea si prosperitatea.

Ea, microeconomia cuprinde societăti comerciale din diferite sectoare de exploatare, de la extragere la prelucrare, transformare, la distributie si comercializare.