Pagina documente » Stiinte Economice » Bugetele locale. Instrumente de realizare si consolidare a autonomiei administratiei publice locale

Despre lucrare

lucrare-licenta-bugetele-locale.-instrumente-de-realizare-si-consolidare-a-autonomiei-administratiei-publice-locale
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-bugetele-locale.-instrumente-de-realizare-si-consolidare-a-autonomiei-administratiei-publice-locale


Cuprins

CUPRINS
SCURT ISTORIC ....3


INTRODUCERE .....4


CAPITOLUL I.
ADMINISTRATIA PUBLICA LOCALA SI
DESCENTRALIZAREA ADMINISTRATIVA
PE BAZA PRINCIPIULUI AUTONOMIEI LOCALE........7

1.1. Conceptul de administratie publica ..........7
1.2. Administratia publica in Rominia:
structura si comparatii cu alte tari ...........12
1.3. Necesitatea si posibilitatea descentralizarii
administratiei publice locale ..17
1.4. Atributiile administratiei publice locale
in ceea ce priveste finantele locale .........21
1.5. Economia locala si importanta ei in cadrul sectorului public local ...23


CAPITOLUL II
BUGETELE LOCALE - SURSA PRINCIPALA
DE FINANTARE A UNITATILOR PUBLICE LOCALE...27

2.1. Bugetul local in Rominia - concept si structura .........27
2.2. Prevederile normative privind functionarea bugetelor locale .........29
2.3. Sfera actiunii bugetelor locale 36
2.4. Raportul dintre bugetul central si bugetul local ..........38
2.5. Locul, importanta, rolul bugetului consolidat public ....40


CAPITOLUL III
ROLUL BUGETELOR LOCALE iN
CRESTEREA AUTONOMIEI ADMINISTRATIEI
PUBLICE LOCALE iN ROMiNIA ............45

3.1. Sistemul veniturilor bugetelor locale .......45
3.2. Sistemul cheltuielilor bugetelor locale .....52
3.3. intocmirea si executia bugetului local; noua abordare
conform legii finantelor publice locale......63
3.4. Autonomia administrativa in orientarea activitatii
economice si valorificarea la maxim a resurselor locale 76

CONCLUZII SI PROPUNERI ..85

BIBLIOGRAFIE ....88

ANEXE

EXTRAS DIN DOCUMENT

?SCURT ISTORIC

Administratia se regaseste pretutindeni in toata complexitatea vietii sociale, constituind una dintre cele mai utile activitati umane.

Legea de organizare administrativa din 1864 precizeaza ca unitatile administrativ-teritoriale sunt comunele si judetele, comunele fiind impartite in comune urbane si comune rurale. Un moment crucial pentru evolutia administratiei publice locale il constituie aparitia Legii pentru infiintarea consiliilor judetene precum si a Legii comunale care statueaza, pentru prima oara in istoria Tarilor Romane, judetul si comuna ca persoane juridice. Adoptarea constitutiei din 1866 constituie un moment important si este punctul de plecare al institutionalizarii structurilor moderne ale administratiei publice locale in Romania.

Constitutia din 1923 proclama aceleasi principii pentru organizarea administratiei locale ca si Constitutia de la 1866, insa acestea sunt mai clar exprimate si mai bine precizate. În spiritul Constitutiei din 1923, apar reglementari suplimentare pentru administratia publica locala, respectiv Legile din 1925, 1929, 1936, care consolideaza judetul ca unitate teritoriala de baza a colectivitatilor locale, dotata cu personalitate juridica, si in acelasi timp, ca zona teritoriala pentru serviciile descentralizate ale unor ministere.

Constitutia din 1938 poarta amprenta perioadei istorice pe care o traversa tara noastra si consecintele ei asupra administratiei publice locale stau sub semnul limitarii autonomiei locale. Astfel, potrivit Legii din 1938 ,,comuna este administrata de consiliul comunal si de primar”, consiliul comunal fiind format din membri alesi si membri de drept, avand mai mult un rol consultativ.

Mai tarziu, constitutia din 1965 si celelalte reglementari ce decurgeau din aceasta prevedeau ca organele locale ale puterii de stat, consiliile populare, erau alese prin vot universal, iar organele locale ale administratiei de stat, comitete sau birouri executive ale Consiliilor populare alese de acestea erau raspunzatoare in fata comitetelor sau birourilor executive superioare si a Consiliului de Ministri.

Dupa revolutia din decembrie 1989 a urmat o scurta perioada cand organizarea si functionarea organelor locale ale administratiei de stat erau in relatie directa cu Consiliile Frontului Salvarii Nationale care numeau primarii si se subordonau Guvernului. Aparitia legii 61/1991 privind administratia publica locala - pe baza careia s-au organizat primele alegeri libere, din februarie 1992, dupa aproximativ un secol - a permis colectivitatilor locale din Romania sa-si constituie autoritati administrative proprii, pe principiul autonomiei locale si al descentralizarii.

introducere

Finantele publice ale Romaniei reprezinta un sistem complex de relatii economice, prin intermediul carora se asigura formarea si repartizarea fondurilor publice de resurse financiare in scopul dezvoltarii economice-sociale a tarii, precum si satisfacerea tuturor nevoilor populatiei.

Impactul finantelor publice asupra Romaniei este determinat nu numai de proportiile redistribuirii produsului intern brut pe care o genereaza, dar si de modul cum se realizeaza acest proces.

Impozitele, taxele, contributiile si imprumuturile de stat, alocatiile, subventiile si transferurile bugetare constituie nu numai metode de prelevare si repartizare ale resurselor financiare publice, dar si instrumente cu ajutorul carora organele de decizie cauta sa orienteze dezvoltarea economica si sociala a tarii in directia dorita de acestea.

Organele financiare, cadrele de conducere si specialistii din institutiile publice, din regiile autonome, din societatile comerciale cu capital majoritar de stat, ca si din celelalte unitati care participa la procesul de colectare, repartizare si utilizare a resurselor financiar-publice sunt chemate sa indeplineasca u rol activ in fundamentarea deciziilor autoritatilor publice in rationalizarea optiunilor bugetare, in cresterea eficientei cu care sunt folosite resursele materiale umane si valutare de care dispun.

Masurile de politica fiscala, bugetara, monetara si valutara, luate de autoritatile publice ale unui stat, produc adesea efecte nu numai pe plan intern, national dar si asupra relatiilor acestuia cu celelalte state favorizand sau franand, dupa caz, schimburile comerciale, cooperarea economica si tehnico-stiintifica internationala si relatiile de credit.

În tara noastra, tranzitia la economia de piata presupune adaptarea corespunzatoare a sistemului financiar, a instrumentelor, a institutiilor si organelor financiare, a tehnicilor si metodelor de lucru, precum si a reglementarilor juridice cu caracter financiar.

Astfel autoritatile publice sunt chemate sa identifice, sa trieze si sa ierarhizeze nevoile sociale a caror satisfacere este de competenta comunitatii nationale, sa stabileasca corect prioritatile fiecarei etape si sa gaseasca cele mai adecvate cai de solutionare a acestora; sa aleaga instrumentele prin care se efectueaza prelevarile di veniturile populatiei si din profiturile societatilor comerciale – impozite, taxe si contributii – in functie de randamentul acestora si nu in ultimul rand de efectul pe care acestea le induc.

Modul de solutionare a problemelor complexe legate ce cuantumul si structura cheltuielilor publice, de volumul si sursele veniturilor publice, de echilibru sau dezechilibru bugetar se defineste prin politica financiara a Guvernului.

Pe plan international, se contureaza orientari diferite ale politicilor fiscale, bugetare, monetare si valutare inspirate de doctrine care pledeaza fie pentru interventia statului in economie cu ajutorul unor instrumente financiar-monetare adecvate, fie pentru non-interventia acestuia, pentru autoreglarea economiei.

Procesul bugetar, sub aspectul continutului, reprezinta ansamblul actiunilor si masurilor intreprinse de institutiile competente ale statului in scopul concretizarii politice financiare aplicate de autoritatea guvernamentala.

Procesul bugetar presupune existenta unor resurse financiare, precum si alocarea lor in scopul furnizari catre cetateni a bunurilor si serviciilor publice.

Instrumentul in care isi gasesc reflectarea toate resursele financiar publice si cheltuielile publice il constituie bugetul general de stat.

Acesta cuprinde ansamblul bugetelor care reflecta fluxurile de venituri si de cheltuieli ale sectorului public, si anume: bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale – care constituie laolalta bugetul public national, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului, bugetul altor institutii publice cu caracter autonom.

Avand la baza un anumit cadru legislativ, ce trebuie sa se afle in concordanta cu programul de guvernare aprobat de Parlament, Executivul poate declansa procesul bugetar.

Etapele consecutive ale procesului bugetar se refera la:

a) elaborarea proiectului de buget;

b) aprobarea bugetului;

c) executia bugetului;

d) incheierea executiei bugetului;

e) controlul executiei bugetului;

f) aprobarea executiei bugetului.

Procesul bugetar prezinta o serie de caracteristici comune, care ii confera acestuia trasaturile specifice unui proces:

- decizional, deoarece continutul sau consta in alocarea unor resurse bugetare limitate in raport cu nevoile societatii;

- democratic, deoarece in cursul derularii etapelor procesului bugetar se manifesta atat atributele statului de drept cat si posibilitatea impunerii intereselor unor grupuri de persoane;

- preponderent politic, deoarece optiunea pentru un anumit tip de politica economica reprezinta un act de decizie politica;

- cu continuitate ciclica, deoarece etapele procesului bugetar sunt stabilite prin legi specifice;

- de larg impact politic, cu implicatii la nivel macro si microeconomic, care se manifesta atat in plan economic cat si social.

Procesul complex al elaborarii si executiei bugetului de stat este supus unor principii mai mult sau mai putin rigide.

1. Anualitatea bugetului este primul principiu bugetar aplicat in practica care s-a mentinut de-a lungul timpului;

2. Universalitatea bugetului este principiul potrivit caruia veniturile si cheltuielile publice trebuie sa fie inscrise in buget in sumele lor totale, fara omisiuni si fara compensari reciproce;

3. Unitatea bugetara presupune inscrierea tuturor veniturilor si cheltuielilor statului, in sumele lor global, intr-un singur document;

4. Neafectarea veniturilor bugetare-cerinta acestui principiu rezida in faptul ca veniturile incasate la buget se depersonalizeaza, astfel incat veniturile in totalitatea lor se utilizeaza pentru acoperirea tuturor cheltuielilor;

5. Specializarea bugetara reprezinta principiul potrivit caruia veniturile bugetare trebuie sa fie inscrise in buget si aprobate de catre Parlament pe surse de provenienta, iar creditele bugetare pe categorii de cheltuieli;

6. Echilibrul bugetar se refera atat la intocmirea unor bugete balansate, cat si la pastrarea echilibrului in perioada de executie a bugetului.