Pagina documente » Drept » Caile de atac. Procedura de judecare a cailor de atac de reformare

Despre lucrare

lucrare-licenta-caile-de-atac.-procedura-de-judecare-a-cailor-de-atac-de-reformare
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-caile-de-atac.-procedura-de-judecare-a-cailor-de-atac-de-reformare


Cuprins

CUPRINS
CAPITOLUL 1
Consideratii generale privind caile de atac
1.1. Necesitatea si clasificarea ciilor de atac - pag. 1
1.2. Istoricul ciilor de atac - pag. 4
1.3. Importanta ciilor de atac pentru realizarea controlului judiciar - pag 9
CAPITOLUL 2
Elementele ciilor de atac
2.1. Subiectele ciilor de atac de reformare - pag. 13
2.2. Obiectul ciilor de atac de reformare - pag. 21
2.3. Cauza ciilor de atac de reformare - pag. 28
CAPITOLUL 3
Sesizarea instantelor care efectueazi controlul judiciar
3.1. Instanta competenti si exercite controlul judiciar - pag. 39
3.2. Termenele de exercitare a ciilor de atac - pag. 41
3.3. Cercetarea de exercitare a ciilor de atac - pag. 46
CAPITOLUL 4
Procedura de judecare a ciilor de atac de reformare
4.1. Procedura prealabili judecirii - pag. 49
4.2. Administrarea probelor - pag. 51
4.3. Incidente ce pot apare in cursul judecirii apelului - pag. 56
4.4. Hotiririle pronuntate de instanta de control - pag. 58
CAPITOLUL 5
Judecata in fond dupi casare
5.1. Reguli aplicabile - pag. 67
5.2. Obligativitatea deciziei de casare - pag. 68
5.3. Aplicarea principiului non reformatio in pejus - pag. 69
BIBLIOGRAFIE

EXTRAS DIN DOCUMENT

?CAPITOLUL 1.

Consideratii generale privind caile de atac.

1.1. Necesitatea si clasificarea cailor de atac.

1.2. Istoricul cailor de atac.

1.3. Importanta cailor de atac de reformare pentru realizarea controlului judiciar.

1.1. Necesitatea si clasificarea cailor de atac.

Dintre toate institutiile de procedura cea mai importanta este prezumtia de adevar, ce insoteste orice hotarare judecatoreasca. În dreptul roman s-a impus regula ?rei judicata preveritate accipitur? (lucrul judecat se considera adevarat). Desi regula aceasta este fundamentala, nu are o aplicare absoluta; sentintele judecatoresti ca orice opera omeneasca, nu pot fi absolut perfecte; cauze diverse pot altera imprejurarile de fapt sau pot influenta obiectivitatea analizei, astfel ca o hotarare judecatoreasca ajunge sa nu reprezinte nici macar adevarul relativ al tranzactiilor dintre oameni.

Reprimarea unei hotarari judecatoresti viciata nu poate fi obtinuta decat doar pe calea unei verificari, fie in fata unui for superior; numai pe aceasta cale se poate inlatura o greseala si arbitrariul care se strecoara in cugetele omenesti, uneori, stramband ratiunea obiectiva, necesara in cel mai mare grad acelor persoane care au inalta misiune de a distribui dreptatea [1 E. Molcut - Drept privat roman vol.I, T.U.B.1979 - p.138,139 ] .

Dreptul de a controla hotararile de prima instanta prin intermediul cailor de atac a constituit un, proces, chiar Ulpian sublinia ca este posibil ca judecatorul de la instanta superioara sa nu judece mai bine decat cel de la prima instanta si sa desfiinteze o hotarare care nu era gresita [2 I.Stoenescu, S.Zilberstein-Tratat de drept pr. Civil. Vol II, E.D.P. Bucuresti.,1981, p.52] .

Pentru a se incerca evitarea acestui neajusns, in decursul anilor s-a organizat, in toate tarile, un sistem al cailor de atac, permitandu-se, in anumite conditii si desfiintarea hotararilor definitive [3 V.M.Ciobanu

] .

Partile au astfel certitudinea ca o hotarare gresita va putea fi sfarmata sau indreptata, ca dreptul lor nu este iremediabil compromis prin pronuntarea unei hotarari injuste, ceea ce intareste increderea in justitie si contribuie la efectul educativ al hotararilor judecatoresti.

Aceasta cu atat mai mult cu cat procesul civil presupune, de regula, parti cu interese contrarii si deci partea care a pierdut cu procesul are aproape intotdeauna ca i s-a facut o nedreptate si simte nevoia de a provoca o noua judecata, in speranta ca solutia ii va fi de aceasta data favorabila.

Sunt unele pareri care neaga necesitatea existentei cailor de atac, sustinandu-se ca un singur grad de jurisdictie ar fi suficient.

Potrivit acestora, caile de atac ar duce la prelungirea procesului, la cheltuieli mai mari in sarcina justitiabililor dar si a statului, la o scadere a increderii justitiabilor in serviciul public al justitiei la o slabire a responsabilitatii judecatorilor primei instante.

La aceste, argumente s-ar mai adauga o constatare din practica, in sensul ca in numeroase cazuri hotararile pronuntate in caile de atac nu sunt cu nimic mai bune decat hotararile atacate, uneori hotarari complet gresite inlocuiesc hotarari mai drepte, trecand irevocabil in puterea lucrului judecat.

Este insa necesar ca eventualele greseli de judecata sa fie inlaturate, iar acest lucru este posibil numai prin reglementarea unui sistem de cai de atac sau, in primul rand sa permita realizarea unui control judiciar, de catre o instanta superioara, iar in al doilea rand, sa ofere posibilitatea ca insasi instanta ce a pronuntat hotararea sa examineze unele imprejurari noi, in cazurile si in conditiile expres prevazute de lege [1 G.Boroi, D.Radescu-Cod de procedura civila, comentat si adnotat, Ed.ALL., Bucuresti 1995, p.392] .

Caile de atac reglementate in legislatia procesual civila din tara noastra, sunt clasificate in raport de mai multe criterii [2 S.Zilberstein - Tratat, p.17, 18] :

a) dupa cum se ataca hotarari de prima instanta, nedefitive sau hotarari definitive, caile de atac se impart in cai ordinare si cai extrordinare.

Intra in prima categorie apelul si recursul, calificate astfel de codul de procedura civila. Se considera ca o cale de atac este ordinara daca ea poate fi exercitata de orice parte in proces, pentru simplul fapt ca partea respectiva este nemultumita de hotararea pronuntata.

Nu este necesar ca un text de lege sa prevada expres posibilitatea utilizarii caii de atac ordinar insa, daca se doreste suprimarea acesteia trebuie sa existe o dispozitie legala expresa in acest sens.

Cat timp este deschisa calea de atac ordinara, nu se poate recurge la o cale extraordinara de atac.Caile de atac sunt calificate ca extraordinare, daca ele pot fi exercitate numai in cazurile si in conditiile anume specificate de lege, intra in aceasta categorie: contestatia in anulare, revizuirea, recursul in interesul legii si recursul in anulare. Unele discutii s-ar putea face in privinta recursului, deoarece acesta este deschis numai pentru masurile anume aratate de lege si nu prezinta un efect specific caii de atac ordinare (suspendare de drept a executarii silite) ceea ce il apropie mai mult de caile de atac extraordinare.

Numai in cazul in care recursul este exercitat impotriva unei hotarari de prima instanta, nesusceptibile de apel, recursul are caracterul unei cai de atac ordinare (concluzie desprinsa din prevederile art. 304 deoarece recurentul nu este tinut de masurile de casare aratate in art.304, ci poate sa invoce orice motive de nemultumire).

Importanta practica a acestei clasificari vizeaza si faptul ca executarea silita a hotararii este suspendata pe durata termenului in care poate fi exercitata calea de atac ordinara, iar apoi pe timpul judecarii acesteia, in vreme ce caile de atac extraordinare nu au, in principiu, efect suspensiv.

b) in raport de imprejurarea daca se solutioneaza de o instanta superioara sau de instanta, care a pronuntat hotararea atacata, caile de atac se clasifica in cai de reformare si cai de retractare. Aceasta clasificare traditionala are la baza distinctia care se face intre opozitie, desfiintata la noi inca din anul 1943, si apel, prima fiind de competenta aceleasi instante care a pronunutat hotararea atacata, iar cea de-a doua judecandu-se de o instanta ierarhic superioara. Caile de atac de reformare sunt apelul, recursul,recursul in interesul legii si recursul in anulare prin intermediul lor realizindu-se controlul judiciar al hotararilor judecatoresti, de catre o instanta ierarhic superioara celei care a pronuntat hotararea atacata .

Contestatia in anulare si revizuire sunt cai de atac de retractare, deoarece ele se solutioneaza de instanta ce a pronuntat hotararea atacata.

c) dupa cum cu prilejul solutionarii caii de atac cauza este sau nu rejudecata in fond, caile de atac se impart in cai devolutive si cai nedevolutive. O cale de atac este devolutiva daca antreneaza o rejudecare in fond a pricinii, in intregul ei, fara restrictii in privinta administrarii probelor. Numai apelul prezinta un astfel de efect, celelalte cai de atac prevazute de cod sunt redevolutive, deoarece nu presupun o rejudecare a fondului pricinii. Sunt unii autori care considera ca si recursul prezinta efect devolutiv, insa aceasta este incomplet, in sensul ca devolutiunea opereaza, in principiu numai cu privire la problemele de drept. Astfel prin introducerea articolul 304 in cod, se pot crea unele confuzii. Prin faptul ca se poate examina cauza sub toate aspectele, iar nu hotararea atacata, s-ar putea crede ca in acest caz, recursul este devolutiv.

Avand in vedere ca apelul a fost suprimat, iar in cazurile prevazute de articolul 246 aliniatul 2, articolul 247 aliniatul 4, articolul 252 aliniatul 2, articolul 273 Cod procesual civil - nici nu a avut loc o dezbatere a fondului, inaintea primei instante - calificare recursului la care se refera articolul 304 Cod procesual civil ca o cale de atac de solutie este greu de dat. În plus articolul 304 Cod procesual civil ca orice norma speciala se completeaza cu articolul 305 Cod procesual civil, text ce nu permite administrarea altor probe noi in recurs cu exceptia inscrisurilor, insa, nu exista posibilitatea rejudecarii fondului fara a exista posibilitatea administrarii de noi mijloace de probe.

Referitor la aceasta, caracterul redevolutiv se raporteaza la calea de atac propriu-zisa, iar nu al rejudecarea pricinii ca efect al admiterii caii de atac respective [1 G.Boroi, D.Radescu - op.cit, p.396] .

Astfel, ca urmare a casarii unei hotarari, de regula, are loc o rejudecare a fondului in conditiile stabilite de articolul 312 Cod procesual civil.

În literatura mai exista si alte clasificari: cai de atac suspensive de executare si nesuspensive de executare silita, cai de atac de ?anulare? si cai de atac de ?reformare? cai de atac speciale si general [2 V.M.Ciobanu - Drept procedural civil, Vol II, p.7] .

Indiferent de modul de clasificare a cailor de atac, trebuie retinuta regula legalitatii lor, in sensul ca impotriva hotararilor pot fi exercitate numai caile de atac prevazute de lege.

Astfel spus, mentiunea gresita facuta in dispozitivul hotararii care se ataca, nu acorda partii o cale de atac la care nu are dreptul, dar nici nu-i poate rapi dreptul la calea legala de atac.

1.2. Istoricul cailor de atac .

Institutia apelului era in prima perioada a dreptului roman necunoscuta, ca si cea a recursului. Singura posibilitate de contestare a hotararii date de un magistrat o reprezinta opunerea prin ?veto? a unui alt magistrat. Era insa doar o impiedicare a executarii nu si o cale de a reforma hotararea data. Acordarea opzitiei prin veto se facea prin dezbateri in cadrul colegiului triburilor care decidea dupa ascultarea partilor. În perioada imperiului odata cu ierarhizarea justitiei, hotararile pretorilor puteau fi reformate de Împarat.

Regulile fundamentale ale apelului au fost concepute, abia de catre August prin legea Iulia Judicaria, completata ulterior cu alte legi. Conform acestei legi, hotararile judecatoresti-definitive sau doar interlocutorii - puteau fi atacate in apel.

Sub imparatii crestini - prin Codul Teodosian - dreptul de apel a fost restrans, neputandu-se ataca hotararile interlocutorii si preparatorii in genere.

Iustinian a reformat apelul, neadmitandu-l in contra judecatilor incidente sau interlocutorii decat dupa judecarea fondului reforma reintrodusa in dreptul roman prin legea de accelerare a judecatilor din 1929.

Despre necesitatea apelului, un citat din ?Digestele? lui Ulpian este foarte semnificativ: ?Appellandi usus quam sit frequens quamque necesarius, nemo est qui nesciat quippe cum iniquitatem judicantum vel imperitiam recorrigat. Licet noumquam bene latus sententias impejusreformet. Neque enim utique melius pronuntiat, qui novissimus sententiam laturus est [1 G.Tocilescu op. cit., p.52 - 53] . ?(?Nu este nimeni care sa nu stie cat este de obisnuit, cit este de necesar uzul apelului; caci el indreapta nedreapta si ignoranta judecatorilor. Cu toate acestea se poate intampla ca asupra apelului sa se reformeaze intr-un sens rau o hotarare care in sine era bine data. Se poate foarte bine intampla ca judecatorii din ultima instanta sa nu judece mai bine si sa judece mai putin bine decat cei de la prima instanta.?)

În vechiul drept francez nu se intalneste institutia apelului, ci se recurge la duel. Mai tarziu se recurge la ?fausser jugement? cand partea condamnata putea sa provoace la lupta (duel) pe judecatorul care a pronuntat hotararea, iar daca il invingea cadea si hotararea data [2 V.Cadere op. cit., p.410 - 411] .

Începand cu reforma judiciara realizata in epoca lui Sf. Ludovic al IX-lea (1215 -1270) apare institutia apelului.