Pagina documente » Drept » Caracteristicile contractului de transport in comertul international

Despre lucrare

lucrare-licenta-caracteristicile-contractului-de-transport-in-comertul-international
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-caracteristicile-contractului-de-transport-in-comertul-international


Cuprins

CUPRINS
Capitolul I: ASPECTE INTRODUCTIVE...........4
1.1. Scurt istoric..........4
1.2. Conceptul de transport international..5
1.3. Definitia contractului de transport international..............6
1.4. Elementele definitorii ale contractului de transport in comertul international.............8
1.4.1. Drepturile, obligatiile si raspunderea expeditorului........8
1.4.2. Scrisoarea de trasura (scrisoarea de carat) ori conosamentul.........8
1.4.3. Drepturile, obligatiile si raspunderea carausului.............8
1.4.4. Drepturile, obligatiile si raspunderea destinatarului........9
1.5. Clasificarea contractelor de transport international.........9
1.6. Importanta transporturilor internationale........10
Capitolul II: CONTRACTUL DE TRANSPORT RUTIER INTERNATIONAL.......12
2.1. Definirea contractului de transport rutier international si conventii aplicabile..........12
2.2. Drepturile, obligatiile si raspunderea partilor.14
2.2.1. Drepturile, obligatiile si raspunderea expeditorului.......14
2.2.2. Drepturile, obligatiile si raspunderea transportatorului.15
2.3. Solutionarea litigiilor........16
Capitolul III: CONTRACTUL DE TRANSPORT FEROVIAR INTERNATIONAL
3.1. Definirea contractului de transport feroviar international si conventii aplicabile......19
3.1.1. Reguli Uniforme privind contractul de transport feroviar international al
calatorilor si bagajelor - C.I.V. .......21
3.1.2. Reguli Uniforme privind contractul de transport feroviar international al
marfurilor - C.I.M. ...........22
3.1.3. Prescriptiile comune de executare pentru transportul international al
calatorilor si bagajelor - P.I.V. .......23
3.1.4. Tariful comun international pentru transportul calatorilor si bagajelor -
T.C.V. 24
3.1.5. Carta Europrix ..24
3.1.6. Conventia cu privire la traficul international de calatori - S.M.P.S. .........25
3.2. Raspunderea transportatorului (caii ferate) ...26
3.2.1. Raspunderea transportatorului in cazul transportului feroviar international
de marfuri ..........26
3.2.2. Raspunderea transportatorului in cazul transportului feroviar international
de calatori ..........26
3.3. Solutionarea litigiilor .......27
Capitolul IV: CONTRACTUL DE TRANSPORT MARITIM INTERNATIONAL..29
4.1. Definirea contractului de tansport maritim international si conventii aplicabile........29
4.2. Regulile INCOTERMS pentru transportul maritim.......31
4.3. Organizatia Maritima Internationala (O.M.I.)35
4.4. Contractul de transport maritim de calatori si bagaje....36
Capitolul V: CONTRACTUL DE TRANSPORT AERIAN INTERNATIONAL......40
5.1. Definirea contractului de transport aerian international si conventii aplicabile.........40
5.2. Organizatia Aviatiei Civile Internationale (O.A.C.I.)....42
5.3. Contractul de transport aerian international de marfuri.43
5.3.1. Forma si continutul contractului......43
5.3.2. Raspunderea transportatorului aerian.............44
5.4. Transporturile aeriene internationale de calatori si bagaje...........45
Capitolul VI: CONTRACTELE DE TRANSPORT MULTIMODAL (COMBINAT)
6.1. Definirea contractului de transport multimodal si conventii aplicabile.......51
6.2. Responsabilitatea expeditorului.......53
6.3. Responsabilitatea operatorului de transport multimodal..............54
Capitolul VII: CONCLUZII ..57
BIBLIOGRAFIE ......59

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

CAPITOLUL I

ASPECTE INTRODUCTIVE

1.1. Scurt istoric

Din cele mai vechi timpuri, transporturile au fost prezente in activitatile cotidiene ale oamenilor. Pe masura ce societatea a evoluat, importanta transporturilor in sistemul complex al civilizatiei umane a crescut continuu. Chiar daca, dupa continut, transporturile sunt plasate in domeniul productiei materiale, deoarece sunt in principal o rezultanta a productiei si in acelasi timp o ramura componenta a economiilor nationale, ele realizeaza legaturi directe de interconditionare de tip cauza-efect nu numai in sfera civilizatiei materiale, ci si in celelalte domenii ale activitatilor sociale.

Cu ani in urma, un savant englez observa ca „energia atomica reprezinta, de la roata incoace, singura mare inventie umana”. Dincolo de dorinta de subliniere a importantei revolutionare a celor doua inventii, cuprinsa in afirmatia de mai sus, ramane un adevar incontestabil: folosirea rotii a reprezentat un urias pas inainte in dezvoltarea societatii umane [1 Paul Teodoru, De la roata la farfuria zburatoare].

Obiectul care este considerat ca fiind primul vehicul din istorie avea un aspect oarecum ciudat si prezenta unele similitudini cu roaba. Corpul realizat grosolan din cioplirea unui singur trunchi se sprijinea pe o singura roata, rigidizata pe o axa. Roata prezenta o constructie simpla si rezulta din sectionari longitudinale succesive ale unui trunchi de copac. Dar efectuarea primelor transporturi a implicat consumuri energetice apreciabile din partea omului insusi. Nu este deci de mirare ca printre primele probleme pe care inventivitatea umana a cautat sa le rezolve s-a numarat, in paralel cu descoperirea unei modalitati de transport cu consum redus de efort propriu, si gasirea unei energii de alternativa. Apoi, trecerea la o treapta superioara de evolutie a atras dupa sine cresterea nevoilor societatii umane, o data cu cresterea surplusurilor de produse. Este momentul in care intervine aparitia transportului ca activitate distincta, o data cu dezvoltarea vietii sociale si a aparitiei schimburilor de produse. De la carele rudimentare trase de animale si plutele ale caror origini se pierd in negura vremurilor si pana la mijloacele de transport moderne care au cucerit pamantul, apa, aerul si vidul cosmic, aventura ingeniozitatii umane, stimulata de dorinta de satisfacere a unor nevoi economice (si nu numai) a facut ca in zilele noastre sa avem tot mai frecvent sentimentul apartenentei la un „sat planetar”, in care distantele geografice pot fi parcurse intr-un timp din ce in ce mai scurt de catre oameni, dar si de catre marfurile de care oamenii din toata lumea au nevoie pentru a trai. Poate ca nu intamplator caile de care se folosesc mijloacele de transport se numesc si cai de comunicatie... si de aici pana la comunicare nu e decat un pas. Traim intr-o lume in care informatizarea si globalizarea nu mai sunt doar concepte teoretice, ci se insinueaza in existenta cotidiana, aducand si bune si rele.

În lumea contemporana, derularea schimburilor comerciale internationale implica, in mod obligatoriu, recurgerea la anumite trasee – rutiere, feroviare, aeriene sau navale – pentru vehicularea persoanelor, marfurilor si serviciilor. De aceea, schimburile comerciale sunt de neconceput in absenta unui sistem de transport rutier, feroviar, aerian si maritim bine articulat. În acest context, reprezentantii autorizati ai statelor lumii si-au concentrat eforturile in urmatoarele directii: construirea unei retele de transport international, a carei infrastructura este in continua perfectionare, si elaborarea unor reglementari care sa garanteze fluiditatea traficului, precum si siguranta cat mai deplina a transportului de persoane si de marfuri, prin asigurarea unor mijloace de securitate maxima.

1.2. Conceptul de transport international

Transporturile au fost dintotdeauna definite a fi cai de comunicatie - rutiere, feroviare, fluviale, maritime, aeriene - prin care se asigura traficul de persoane si marfa dintr-un loc in altul.

Fiecare ramura si fiecare mijloc de transport s-a dezvoltat intr-o ambianta economica generala, potrivit unor principii specifice.

Cele mai importante principii care guverneaza transportul international sunt aceleasi care guverneaza si transportul intern, si anume: rapiditatea, fluiditatea, siguranta, la care se adauga unele principii specifice ramurii respective.

Conceptul de transport international include un sistem de comunicatii care depaseste frontierele nationale ale statelor. Acest concept defineste cooperarea dintre doua sau mai multe state si managementul si structurarea subsistemelor astfel incat acestea sa se subsumeze sistemului international respectiv.

Asadar, transportul international este un sistem de comunicatii caruia ii sunt subsumate mai multe subsisteme, articulate intr-o structura armonioasa in masura sa asigure traficul de calatori si de marfa dincolo de frontierele statelor, sistem care este guvernat de principiile rapiditatii, fluiditatii si sigurantei cat mai depline.

1.3. Definitia contractului de transport international

O componenta majora a procesului complex al derularii traficului international o constituie managementul si structurarea subsistemelor care alcatuiesc transportul international.

Un loc important in acest proces revine contractului de transport, care trebuie sa contina clauze in masura sa garanteze o prestatie de calitate si intr-un inalt grad de siguranta.

Potrivit Codului comercial roman, contractul de transport se incheie intre „expeditor sau acela care da insarcinarea pentru transportul unui lucru si intreprinzatorul care se obliga a-l face in numele sau propriu si in socoteala lui, ori intre unul dintre acestia si carausul [2 Se numeste „caraus” persoana care isi ia insarcinarea ca intr-un mod oarecare sa transporte „sau sa faca a se transporta un obiect oarecare” (art. 413, alin. 2, Codul comercial roman)] ce se insarcineaza a-l face” [3 Art. 413, alin. 1, Codul comercial roman]. Aceste elemente definesc atat contractul de transport intern, cat si contractul de transport international, insa in cazul contractului de transport international intervin unele particularitati. Acest tip de contract se incheie intre expeditor, persoana fizica ori juridica, ce insarcineaza pentru transportul dincolo de granitele nationale al unor persoane, bunuri sau servicii si un intreprinzator, care se obliga a efectua transportul in numele sau propriu ori pe socoteala lui sau intre unul dintre acestia si carausul, care se insarcineaza a-l face in aceleasi scopuri. Drepturile si obligatiile expeditorului sunt corelate cu cele ale carausului, ambii gasindu-se intr-un raport comercial de cooperare.

În cadrul oricarui contract de transport international exista elemente de extraneitate specifice. În contextul mai larg al dreptului comertului international, identificarea unor asemenea elemente poate fi facuta fie printr-o conventie internationala, fie, in lipsa acesteia, de legislatia interna a statului al carui sistem de drept constituie lex causae. În dreptul roman, atat in conventiile internationale la care Romania este parte, cat si in legislatia interna, sunt reglementate, de regula, doua criterii de definire a caracterului international al raporturilor juridice care fac obiectul dreptului comertului international, si anume [4 Dragos-Alexandru Sitaru, Dreptul comertului international - Tratat - Partea generala]:

a) un criteriu de natura subiectiva, ca partile la raportul juridic, persoane fizice sau juridice, sa aiba domiciliul, respectiv sediul, in state diferite. Asadar, elementele de extraneitate relevante sunt legate de sediul persoanei juridice si, respectiv, domiciliul persoanei fizice; si

b) un criteriu de natura obiectiva, si anume ca marfa, lucrarea, serviciul sau orice alt bun care face obiectul raportului juridic sa se afle in circuit (tranzit) international, adica in executarea acelui raport juridic bunul sa treaca cel putin o frontiera. În acest caz, elementul de extraneitate specific este legat de locul situarii bunului care face obiectul raportului juridic.

În materia transporturilor este adoptat, de regula, prin conventiile internationale, criteriul obiectiv al internationalitatii. Astfel, aceste conventii prevad, in general, ca este international acel transport in care punctul de plecare si cel de sosire al marfurilor se afla pe teritoriile a doua state diferite. Asemenea dispozitii exista, de exemplu, in Conventia de la Varsovia de unificare a unor reguli relative la transportul aerian international (art. 1), Conventia referitoare la contractul de transport international de marfuri pe sosele (C.M.R.), din 1956 (art. 1, pct. 1), Regulile uniforme privind contractul de transport international feroviar al marfurilor (C.I.M.), din 1980 (art. 1, par.1) si Conventia Natiunilor Unite privind transportul de marfuri pe mare (Conventia de la Hamburg), din 1978 (art.1, pct. 6 si art. 2).

1.4. Elementele definitorii ale contractului de transport in comertul international [5 Jenica Dragan, Dreptul comertului international]

1.4.1. Drepturile, obligatiile si raspunderea expeditorului

Expeditorul are obligatia sa inmaneze carausului, concomitent cu bunurile ce vor fi transportate, si scrisoarea de trasura (care poate fi la ordin sau la purtator). O data cu scrisoarea de trasura, expeditorul va incredinta carausului actele vamale ori celelalte acte necesare, de ale caror cuprins si legalitate este raspunzator.

Expeditorul are dreptul sa ceara suspendarea transportului si restituirea bunurilor transportate sau sa pretinda predarea lor altei persoane decat celei indicate in scrisoarea de trasura, insa platind carausului cheltuielile efectuate de acesta si pagubele directe si imediate suferite.

1.4.2. Scrisoarea de trasura (scrisoarea de carat) ori conosamentul

Scrisoarea de trasura pentru bunurile transportate pe caile terestre ori conosamentul, in cazul transportului pe mare, trebuie sa cuprinda, in mod obligatoriu, referiri concrete la natura, greutatea, masura ori numarul bunurilor care vor fi transportate, calitatea, sigiliile si marcile aplicate alaturi de numele si adresa expeditorului, precum si numele si adresa carausului.

Pe de alta parte, aceste documente vor cuprinde locul de destinatie al marfurilor, persoana destinatarului, pretul transportului si sumele datorate carausului pentru prestatia sa, cu precizarea necesara ca in acest document, care poate fi la ordin sau la purtator, se mentioneaza timpul in care trebuie efectuat transportul sau, pentru cel facut pe calea ferata, viteza de deplasare.

1.4.3. Drepturile, obligatiile si raspunderea carausului

Carausul are obligatia de a expedia lucrurile in buna si cuvenita forma, dupa ordinea in care le-a primit. În cazul in care forta majora ori cazul fortuit il impiedica pe caraus sau il fac sa intarzie, el are obligatia de a-l incunostiinta de indata pe expeditor. Acesta din urma poate rezilia contractul de transport, platind numai cheltuielile facute de catre caraus, iar daca impiedicarea are loc in timpul transportului, carausul are dreptul si la plata in raport cu drumul facut.

Carausul raspunde de pierderea sau deteriorarea bunurilor transportate si tot el va raspunde pentru intarziere, putand chiar pierde intregul pret al transportului daca intarzierea sa a dublat timpul stabilit pentru transport. Obligatia transportatorului inceteaza cand lucrurile au ajuns la destinatie, iar destinatarul poate dispune de ele.

1.4.4. Drepturile, obligatiile si raspunderea destinatarului

În momentul in care carausul preda bunurile, destinatarul are dreptul sa verifice starea lor si obligatia sa plateasca pretul transportului, conform scrisorii de trasura, precum si toate celelalte cheltuieli.

Drepturile si obligatiile expeditorului, carausului si ale destinatarului bunurilor transportate nu fac numai obiectul clauzelor stipulate de parti in contractele incheiate, ci si al normelor elaborate la nivel national si international privind elementele esentiale ale contractelor de transport din fiecare ramura in parte (rutier, feroviar, maritim, aerian sau combinat), care reglementeaza termenele, conditiile si modalitatile in care se efectueaza transportul respectiv.