Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
CAPITOLUL I
CONSIDERATIUNI GENERALE PRIVIND PLURALITATEA DE INFRACTORI SI FORMELE SALE
1.1. Aspecte preliminare ale pluralitatii de infractori.........
1.2. Caracterizare juridica si criminologica a pluralitatii de infrac-tori....
1.3. Formele pluralitatii de infractori..........
1.4. Caracterizari si consecinte
1.5. Structura pluralitatii de infractori.........
CAPITOLUL II
COMPLICITATEA - FORMA A PARTICIPATIEI PENALE....
2.1. Natura juridica a participatiei..............
2.1.1. Notiunea de participant...........
2.1.2. Felurile participantilor............
2.2. Notiunea de complicitate....
2.3. Conditiile complicitatii......
2.4. Felurile complicitatii.........
2.4.1. Complicitate materiala si complicitate morala
2.4.2. Complicitate nemijlocita si complicitate mijlocita..........
2.4.3. Complicitate prin actiune si complicitate prin inactiune...
2.4.4. Complicitate anterioara si complicitate concomitenta......
2.4.5. Complicitate improprie............
2.5. Complicitatea la infractiunile bilaterale
2.6. Calificarea contributiei complicelui la activitate infractionala.......
2.7. Pedeapsa complicelui.........
2.8. Elementul subiectiv la complicitate........
2.9. Participatie improprie....... pag.29
2.9.1. Modalitati.............
2.9.2. Mod de sanctionare..
CAPITOLUL III
ANALIZA SISTEMICA SI DETERMINAREA RAPORTULUI DE CAUZALITATE iN CAZUL COMPLICITATII....
CAPITOLUL IV
CRITERII DE DIFERENTIERE DINTRE COAUTORAT, FAVORIZAREA INFRACTORULUI, TAINUIRE SI COMPLICITATE ...
CAPITOLUL V
CONSIDERATII iN LEGATURA CU CIRCUMSTANTELE AGRAVANTE LEGALE SI JUDICIARE.pag.58
CAPITOLUL VI
CONCLUZII SI MOD DE SANCTIONARE.............pag.67
6.1. Sanctiunea prevazuta de lege pentru instigator si complice..........pag.67
6.2. Concluzii........pag.70
BIBLIOGRAFIE ..pag.72

Alte date

?

CAPITOLUL I

Consideratiuni generale privind pluralitatea

de infractori si formele sale

1.1. Aspecte preliminare ale pluralitatii de infractori

Dupa cum orice activitate umana poate sa fie efectuata prin efortul unei singure persoane sau prin eforturi conjugate ale mai multor persoane, aceeasi posibilitate exista si in sfera activitatilor infractionale. Mai exact, in cazul savarsirii de fapte, care conform legii penale constituie infractiuni, daca fapta este savarsita de mai multe persoane avem o pluralitate de infractori.

Pluralitatea presupune intotdeauna o corelatie intre anumite entitati multiple si o entitate singulara, aceasta din urma constituind elementul de asociere a entitatilor multiple, adica factorul comun al pluralitatii respective. În cazul pluralitatii de faptuitori entitatea singulara consta in fapta savarsita , adica mai multi faptuitori au savarsit impreuna o singura fapta. Pluralitatea de infractori nu mai exista atunci cand mai multe persoane au savarsit fiecare in parte o alta fapta , cu toate ca intre aceste fapte ar exista o anumita legatura.

De asemenea nu avem o pluralitate de infractori ci un simplu lot de infractori atunci cand mai multe persoane savarsesc fiecare in parte infractiuni distincte.

Vointa acelor persoane care alcatuiesc o pluralitate de infractori de a realiza impreuna o anumita fapta, o anumita infractiune este ceea ce leaga organic diferitele contributii la savarsirea faptei unice ale acestor persoane.

1.2. Caracterizare juridica si criminologica a pluralitatii de infractori

Pluralitatea de faptuitori prezinta caractere specifice si produce efecte juridice deosebite datorita unicitatii infractiunii savarsite de acestia. Unitatea infractiunii nu este influentata de numarul subiectilor activi. Calificarea faptei, determinarea timpului si a locului savarsirii acesteia si stabilirea continutului infractiunii savarsite se rasfrange asupra tuturor faptuitorilor.

Urmarea socialmente periculoasa este produsa prin cooperarea tuturor faptuitorilor la savarsirea faptei ce constituie element material al infractiunii, contributia fiecaruia inscriindu-se ca antecedent cauzal in procesul care a dus la producerea rezultatului. Deoarece fapta este savarsita prin contributia tuturor faptuitorilor si raspunderea penala a acestora trebuie sa fie in general aceiasi. Aceasta unicitate a infractiunii ca temei al raspunderii penale a faptuitorilor face ca toate cauzele care in mod obiectiv inlatura raspunderea penala (amnistia, prescriptia raspunderii penale) sau care o exclud (abrogarea incriminarii , lipsa unui element constitutiv al infractiunii) sa produca efecte fata de toti faptuitorii deopotriva si in acelasi timp.

Din punct de vedere criminologic, pluralitatea de infractori se caracterizeaza prin pericolul social sporit pe care il prezinta cooperarea mai multor persoane la savarsirea infractiunii.

Aceasta cooperare mareste posibilitatea infractorilor de a-si ascunde mai bine urmele infractiunii si de a se sustrage de la raspunderea penala si de asemenea mareste curajul si sporeste forta de actiune a infractorilor.

1.3. Formele pluralitatii de faptuitori

Exista urmatoarele forme ale pluralitatii de faptuitori :

a) pluralitatea naturala – apare atunci cand fapta savarsita prin natura sa nu poate fi realizata decat de doua sau mai multe persoane. Cel mai adesea intalnite sunt faptele prevazute de legea penala denumite infractiuni bilaterale (exemplu: adulter, bigamie, incest). În unele cazuri legea descompune anumite activitati bilaterale incriminandu-le ca fapte distincte (exemplu : darea si luarea de mita). Uneori, in mod natural, fapta implica cooperarea unui numar mai mare de persoane (exemplu: subminarea puterii de stat prin actiune armata, incaierarea ori jocul de noroc). În toate aceste cazuri se spune ca avem infractiuni cu pluralitate de subiecti activi.

b) pluralitatea constituita – apare atunci cand legea penala incrimineaza simpla fapta de a alcatui o grupare de persoane in vederea unor scopuri ilicite (de exemplu: complotul, asociatia pentru savarsirea de infractiuni). În acest caz savarsirea faptei penale de catre mai multe persoane este realizata prin insasi acordul fraudulos care a intervenit intre acele persoane si deci , inainte de a se fi savarsit vreuna dintre infractiunile pe care asociatii si-au propus sa le savarseasca. Conform normei care incrimineaza o infractiune cu pluralitate constituita pentru ca aceasta sa existe se cere sa existe: o grupare de persoane , o organizare a acesteia si un program infractional, ce urmeaza a fi realizat de membrii acelei grupari ;

c) pluralitatea ocazionala – apare atunci cand fapta prevazuta de legea penala desi putea fi savarsita de o singura persoana a fost totusi realizata prin cooperarea mai multor persoane.

În cazul pluralitatii ocazionale cooperarea este determinata de felul in care a fost conceputa si pregatita savarsirea faptei.

Sunt fapte care , desi pot fi savarsite de o singura persoana, realizarea lor devine mult mai usoara si mai sigura cand la savarsirea lor isi dau contributia mai multi faptuitori (exemplu : falsificarea de moneda , evadarea arestatilor , talharie , contrabanda). Sunt situatii primejdioase , datorita carora savarsirea unei fapte nu poate fi conceputa fara o diviziune a „muncii” si deci fara o recurgere la contributia mai multor persoane : pregatire speciala , inlaturare de dificultati , procurarea de mijloace , prevenirea riscurilor ulterioare , (de exemplu: jefuirea unui transport , pradarea unei unitati comerciale).

Pluralitatii ocazionale i se da denumirea speciala de participatie pe consideratia ca in aceasta forma de pluralitate , faptuitorii contribuie fiecare cu o anumita parte la realizarea faptei savarsite , in timp ce la celelalte forme de pluralitate fiecare dintre factori este considerat ca realizat in propria-i persoana continutul faptei savarsite.

Pluralitatea ocazionala este posibila prin suprapunere si in cazul celorlalte doua forme de pluralitate , naturala si constituita , in sensul ca persoanele strict necesare in cazul pluralitatii naturale si personale grupate in cazul pluralitatii constituite pot folosi si contributia ocazionala a unor persoane.

1.4. Caracterizari si consecinte

a) Cele doua trasaturi esentiale prin care se caracterizeaza pluralitatea de faptuitori, oricare ar fi forma acesteia sunt prezenta mai multor faptuitori pe de o parte iar pe de alta parte existenta unei singure fapte. Pluralitatea de faptuitori (subiecti activi) capata caracter specific de manifestare comuna datorita unicitatii faptei savarsite (unitate obiectiva). Asadar , oricat de multi ar fi faptuitorii care alcatuiesc pluralitatea , numarul acestora nu schimba caracterul unitar al faptei savarsite. Aceasta unitate obiectiva, fiind o trasatura reala se rasfrange asupra tuturor faptuitorilor sub raportul calificarii faptei, al determinarii timpului si locului savarsirii acesteia , al urmaririlor sale.

Unitatea obiectiva a faptei savarsite nu aduce insa o atingere situatiei subiective proprii a fiecareia dintre persoanele care alcatuiesc pluralitatea de faptuitori. De aceea , temeiurile raspunderii penale vor fi cercetate si constatate separat , in raport cu fiecare persoana , raspunderea fiind dupa caz, exclusa sau inlaturata pentru unii dintre faptuitori , retinuta pentru altii.

b) Contributia fiecarei persoane in cazul pluralitatii de faptuitori are caracterul de antecedent cauzal in procesul care a dus la realizarea faptei savarsite. Pluralitatea de faptuitori se caracterizeaza , deci , si prin amplificarea si complexitatea procesului cauzal , contributia fiecarui faptuitor angrenandu-se , intr-o masura mai mare sau mai mica , in continutul raportului de cauzalitate al faptei comise. Din aceasta caracterizare naste consecinta ca principala fapta savarsita isi afla cauza in activitatea globala a tuturor faptuitorilor si , deci , tratamentul juridic trebuie sa fie , pe planul individualizarii legale , similar , diferentierile putand si trebuind sa fie facute , in concret , cu ocazia individualizarii judiciare.

c) Din punct de vedere criminologic pluralitatea de faptuitori a fost socotita , chiar si in cazul pluralitatii naturale , ca un indiciu serios de mai multa periculozitate sociala.

În cazul in care activitatea infractionala urmeaza sa fie executata de catre o singura persoana posibilitatea unei razgandiri , unei dari inapoi , unei desistari , chiar de ultima ora este mai mare si mai serioasa ; daca dimpotriva s-a stabilit un concert fraudulos intre doua sau mai multe persoane , aceasta posibilitate este mai mica , in schimb creste gradul de pericol social al faptei.

Este dovedit faptul ca o colaborare bine organizata asigura , cu sanse sporite si cu mai putine riscuri , atingerea unui scop urmarit. De acest avantaj beneficiaza si activitatile infractionale. Daca in privinta activitatilor social-utile acest avantaj trebuie cultivat , dimpotriva , realizarea lui se cuvine sa fie riguros combatuta in sfera activitatilor infractionale. Cu toate ca din punct de vedere criminalistic pluralitatea ofera un avantaj este recomandabil chiar cu neajunsul pierderii acestui discutabil avantaj ca pluralitatea sa continue sa fie prevenita prin masuri adecvate si prin sanctiuni de drept penal (considerarea pluralitatii de infractori ca agravanta generala).

1.5 Structura pluralitatii de infractori

Pluralitatea de infractori are ca element de unificare existenta unei singure infractiuni iar infractiunea prezinta totdeauna in structura doua laturi : una obiectiva (materiala) si alta subiectiva (psihica). În mod firesc aceasta dualitate se rasfrange si asupra structurii pluralitatii de infractori , care la randul ei , prezinta un aspect obiectiv (material) si unul subiectiv (psihic).

Constatarea pluralitatii de infractori necesita examinarea continutu-lui fiecaruia dintre aceste doua aparate ale sale.

Cunoasterea primului aspect , cel obiectiv , serveste la constatarea existentei pluralitatii de faptuitori si a contributiei fiecaruia dintre acestia , iar descifrarea celui de-al doilea aspect , cel subiectiv , este necesara pentru caracterizarea juridica a pluralitatii si pentru justa evaluare a situatiei fiecaruia dintre faptuitorii care o alcatuiesc.

Pluralitatea de infractori apare ca o categorie logica , ca o pluralitate de faptuitori , inainte de a fi o categorie juridica , cum insa aceste doua categorii au unele trasaturi esentiale comune , si cum aceste trasaturi se imbina dialectic intre ele intalnim o imbinare simulara si in continutul celor doua aspecte (subiectiv si obiectiv) ale pluralitatii de infractori.

Astfel intalnim in structura pluralitatii de infractori anumite infiltratiuni ale aspectului subiectiv in continutul aspectului obiectiv si invers unele reflexe , ale aspectului obiectiv in continutul aspectului subiectiv. Cercetarea aspectului obiectiv al pluralitatii de infractori trebuie inceputa de la realitatea de fapt adica de la fapta savarsita pentru a se ajunge la caracterizarea acesteia pe plan juridic. Fapta savarsita , indiferent de caracterul ei este in realitate obiectiva , baza , punctul de plecare si elementul de unificare in problema pluralitatii de faptuitori.

De exemplu mai multe persoane au contribuit la savarsirea unei fapte, aceasta fiind realitatea de fapt. Pentru a fi calificata aceasta realitate ca o pluralitate de faptuitori trebuie sa existe o infiltratie a aspectului subiectiv in continutul aspectului obiectiv si anume constatarea ca persoanele care au contribuit la savarsirea faptei au dorit sa colaboreze , sa contribuie la aceasta infractiune. În cazul in care nu exista o astfel de vointa comuna , nu avem o pluralitate de faptuitori , ci o pluralitate de activitati izolate care au putut converge material spre acelasi rezultat (ex. in cazul in care trei persoane fara sa stie una de alta , otravesc apa dintr-o fantana avem trei fapte de otravire savarsite distinct si nu o fapta unica de otravire a apei savarsita de trei faptuitori.)

Pentru ca pluralitatea de infractori sa aiba relevanta juridica in raport cu legea penala si sa poata fi calificata pluralitate de infractori trebuie ca fapta savarsita de catre mai multi faptuitori sa fie o fapta prevazuta de legea penala.

Nu este obligatoriu ca o fapta savarsita de o pluralitate de faptuitori, fapta prevazuta de legea penala sa dea pluralitatii de faptuitori caracterul de pluralitate de infractori. Astfel se poate intampla ca pentru toti faptuitorii sa opereze vreo clauza care inlatura caracterul penal al faptei (de exemplu un caz fortuit) si desi s-a savarsit o fapta prevazuta de legea penala sa nu avem o pluralitate de infractori ci o pluralitate de faptuitori.