Pagina documente » Recente » COMUNICARE in procesul muncii

Despre lucrare

acces premium
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.


Cuprins

C U P R I N S
CAP. I. GENERALIT??I
CAP.II. COMUNICAREA ?N PROCESUL MUNCII
2.1. Comunicarea organizat?, informarea ?i comunicarea organiza?ional? ?n procesul muncii.
2.2. Tipologia comunic?rii organiza?ionale ?n procesul muncii.
2.2.1. Comunicarea intern?
2.2.2. Comunicarea extern?
2.3. Factorii care influen?eaz? comunicarea organiza?ional? ?n procesul muncii
2.4. Organiza?ia comunicant? ?n procesul muncii
2.5. Comunicarea ?n contextul schimb?rii organiza?ionale ?n procesul muncii.
CAP. III. STUDIU DE CAZ
BIBLIOGRAFIE

EXTRAS DIN DOCUMENT

].

Importan?a unei informari permanente a angaja?ilor cu privire la chestiunile de ordin general care le influen?eaza rolul la locul de munca, consta in aceea ca duce la o mai buna in?elegere a ac?iunilor conducerii, la reducerea nein?elegerilor aparute in activita?ile de zi cu zi ?i la sporirea increderii reciproce intre angajatori ?i angaja?i. Comunicarea in procesul muncii, este un proces biunivoc-este un schimb reciproc de idei, sentimente ?i opinii. Ca urmare, in orice institu?ie, pentru ob?inerea unui randament ridicat ?i a unei productivita?i crescute in procesul muncii, comunicarea trebuie sa aiba loc atat in sens ascendent cat ?i descendent.

Comunicarea reprezinta transmiterea unui mesaj intr-un anumit context situational (spatio-temporal, socio-cultural, lingvistic) intre loc intre o persoana care vorbeste (emitator: E) si una care asculta (receptor: R). Cei doi parteneri isi transmit informatii, care au capatat o forma concreta, spre a putea circula in acest canal fizic care se gaseste intre emitator si receptor: informatiile sunt codificate cu ajutorul unui cod (al unui sistem de semne) si circula astfel codificate sub forma unui mesaj, care va fi decodat de catre receptor, pentru a obtine din nou informatia transmisa. Pentru a imbraca 929h78j in forme sensibile si descifrabile informatia transmisa receptorului, si a-i da forma unui mesaj, emitatorul recurge, in cursul unor procese psihice constituind limbajul, la cod, comun ambilor parteneri, la un sistem de semne- in mod obisnuit, un sistem verbal lingvistic constituit: o anumita limba (Slama-Cazacu, 1999).

<___________________________> <__________________________>

(INFORMA?IE) CONTEXT (INFORMA?IE)

EMI??TOR MESAJ RECEPTOR

(CODARE)

(DECODARE)

Figura 1. Schema procesului de comunicare

Termenul de „comunicare” reprezinta un schimb de mesaje intre oameni, iar in acest schimb de mesaje exista emitatorul mesajului si receptorul mesajului.

Comunicarea se poate defini ca un proces rational prin care o sursa de informatii (emitator, transmitator) tinde sa actioneze asupra unui receptor in asa fel incat sa provoace la acesta actiuni care sa permita rezolvarea problemelor ce intra in sfera de cuprindere a emitatorului si a receptorului, precum si a grupului de care acestia apartin.

Comunicarea reprezinta simbolul de mesaje intre oameni, in scopul de a ajunge la acelasi mod de a percepe lucrurile. Comunicarea este o componenta importanta a gestiunii firmei – fara o comunicare eficienta, chiar si cele mai elaborate strategii si cele mai bune planuri de conducere au putine sanse de succes.

Scopul comunicarii este sa produca un efect asupra altor persoane, sa le influenteze, dar si sa le controleze si sa regleze activitatea persoanelor aflate in contact.

a. Premise

Perioada dificila prin care trec inca multe dintre firmele romanesti face ca

preocuparea managerilor sa se concretizeze mai mult asupra obtinerii profitului

imediat si mai rar asupra unor aspecte mai putin evidente cum este si influenta

comunicarii asupra productivitatii muncii. Frecvent, managerii nu considera

comunicarea in procesul muncii, ca fiind un factor important care poate afecta performanta personalului.

Modul in care comunicam cu cei din jurul nostru in activitatea profesionala,

dar nu numai, isi pune amprenta asupra rezultatelor obtinute. De calitatea comunicarii manageriale depinde modul in care se foloseste resursa umana si in particular productivitatea muncii obtinuta de aceasta. Fiecare individ are un anumit stil de comunicare format in urma educatiei, deprinderilor, convingerilor si scopurilor personale. Acesta nu asigura intotdeauna o comunicare eficace si eficienta. Apreciem ca este necesar ca managerii sa urmareasca la subordonati, dar si la propria persoana, schimbarea de atitudine fata de „stiinta comunicarii” prin

constientizarea efectelor pozitive si negative ale propriului stil de comunicare si prin sensibilizarea fata de necesitatea dobandirii unor abilitati de comunicare. Managerul competent nu trebuie sa comunice la intamplare si dupa bunul plac, ci conform unor strategii si stiluri de comunicare care sa sprijine implementarea strategiei organizationale. Stilurile de comunicare folosite de manageri genereaza climatul de comunicare specific organizatiei, iar de acest climat depind performanta si productivitatea acestuia (Candea si Candea, 1996). Pornind de la implicatiile pe care comunicarea manageriala le poate avea asupra productivitatii muncii, atat la nivelul organizatiei, cat si la nivelul relatiilor dintre angajati, ne propunem in prezenta lucrare sa cercetam care este influenta stilurilor de comunicare manageriala asupra cresterii productivitatii muncii in 15 firme romanesti, din regiunea de nord-est a tarii. În realizarea cercetarii a fost necesara mai intai definirea stilurilor de comunicare manegeriala.

b. Delimitari conceptuale

Stilul de comunicare manageriala in procesul muncii poate fi definit ca modul in care comunica un manager, intr-un anumit context. La fel ca si continutul si forma mesajului, stilul de comunicare manageriala trebuie sa fie adecvat scopului si obiectivelor comunicarii, destinatarului ei, situatiei si contextului comunicarii si chiar si canalului de comunicare folosit (Candea si Candea, 1996, p. 260). Literatura si practica de specialitate prezinta un numar mare de tipuri de comunicare, grupate dupa anumite criterii (Painisoara, I.0., 2003). În cercetarea noastra am considerat gruparea stilurilor de comunicare in patru categorii: „blamare”, de „informare-dirijare”, de „convingere” si de „rezolvare de probleme” (Candea si Candea 1996, pp. 260-264). Am ales aceasta clasificare, deoarece consideram ca ea corespunde cel mai bine stilurilor de comunicare utilizate

de manageri in practica.

Conform autorilor citati, caracteristicile principale ale acestor stiluri de

comunicare canstau in:

• stilul de tip „blamare”, care are drept scop de a critica, de a acuza, de a gasi greseala, de a gasi un vinovat. Managerul adopta o atitudine de judecator, de evaluator. Managerul este cel care vorbeste si nu accepta raspunsuri sau puncte de vedere din partea receptorului (subordonatului). Folosind acest stil, managerul va obtine efectul dorit, adica subordonatul fie isi va schimba comportamentul pe moment, fie accepta sau recunoaste acuzatia adusa;

• stilul de tip „informare-dirijare”, care are drept scop de a da explicatii, instructiuni, decizii. Managerul concepe dinainte mesajul, iar subordonatul trebuie sa execute. Mesajul este formulat clar, concis si este axat pe sarcina pe care subordonatul trebuie sa o indeplineasca;

• stilul de tip „convingere”, care urmareste obtinerea unui acord, acceptarea unui plan, efectuarea unei actiuni, implementarea unei schimbari. Managerul domina comunicarea prin faptul ca el cunoaste situatia si solutia. Pentru a-l convinge pe subordonat, managerul asculta activ si realizeaza feedback. Daca argumentele folosite prin mesajul transmis sunt rationale, managerul poate reusi sa-l convinga pe subordonat.

• stilul de tip „rezolvare de problema”, care are drept scop rezolvarea

problemelor care apar. Se apeleaza la principiile comunicarii suportive si niciunul dintre interlocutori nu domina comunicarea. Comunicarea este descriptiva, se bazeaza pe fapte, iar fiecare interlocutor isi exprima opiniile, chiar daca acestea sunt contrare.