Pagina documente » Recente » Conceptul de audit financiar si completitudinea intre categoriile de audit la sc Protan sa

Despre lucrare

acces premium
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.


Cuprins

?Cuprins
INTRODUCERE 1
1.1.Conceptul de audit financiar 4
1.2.Cadrul legislativ al auditului financiar 6
1.3.Obiectivele auditului financiar 8
1.4.Riscul de audit financiar 11
CAPITOLUL 2. ORGANIZAREA AUDITULUI FINANCIAR 15
2.1. Demararea auditului financiar 15
2.1.1. Orientarea si obiectivele planificarii auditului 15
A. Delimitarea caracteristicilor proprii ale unitatii patrimoniale 15
2.1.2. Elaborarea planului misiunii de audit 17
2.1.3. Pragul de semnificatie in auditul financiar 20
? Relatia dintre pragul de semnificatie si riscul de audit 21
? Evaluarea efectului declararilor eronate 21
? Necesitatea stabilirii pragurilor de semnificatie 22
2.2. Documentatia in auditul financiar 22
2.3. Probele de audit 25
CAPITOLUL 3. STUDIU DE CAZ - MISIUNE DE AUDIT LA S.C PROTAN S.A 28
3.1. Prezentarea societatii 28
3.2.Acceptarea mandatului si contractarea lucrarilor de audit 29
3.4. Aprecierea controlului intern 40
3.5.Stabilirea opiniei si intocmirea raportului de audit 56
CONCLUZII 60
ANEXE 62
Bibliografie 62

EXTRAS DIN DOCUMENT

INTRODUCERE

Întro economie globala si bazata pe cunostinte, in care informatia reprezinta al doilea factor important dupa resursele umane, auditul si controlul situatilor financiare devine din ce in ce mai important, ca urmare a impactului competitive pe care il are informatia asupra mediului de afaceri. Mediul economic, tehnologia, se afla in continua schimbare. Ceea ce a fost valabil ”ieri”, poate fi depasit ”maine”. În consecinta, mentinerea echilibrului necesita permanente actiuni corective.

Nu putini sunt cei care se intreaba care sunt implicatiile globalizarii economice si mai ales cum va influenta cresterea continua a cerintelor de informare, profesia de auditor.

Daca, la originile sale, auditul a jucat rolul primordial de control asupra afacerilor si, implicit, cel de depistare a fraudelor, pe masura ce societatea a evoluat si afacerile au capatat o amploare globala fara precedent, rolul auditului a suferit mutatii profunde, lasand controlul afacerilor si descoperirea fraudelor in seama altor functii organizationale.

Auditorii viitorului se vor confrunta si in multe cazuri deja se confrunta, cu competitia agentilor fiscali, consultantilor de afaceri, contabililor necalificati, analistilor financiari si a diversilor alti consultanti. De aceea auditorii trebuie sa se axeze pe punctele lor tari traditionale, precum independenta si grija pentru interesul public, prin migrarea catre activitati cu o valoare adaugata inalta, urmarind sa-si dezvolte cunostintele printr-o perfectionare continua. Orice profesie, si cea de auditor, are drept caracteristica fundamentala acceptarea responsabilitatii acesteia fata de public. Interesul public reprezinta binele comunitatii de indivizi si institutii pe care o deserveste un auditor profesionist.

Auditorii au un rol important in societate. Investitorii, creditorii, angajatorii si alte segmente ale comunitatii de afaceri, precum si guvernul si publicul in sens larg se bazeaza pe auditori in ceea ce priveste mentinerea integritatii si eficientei situatiilor finaciare, securitatii sistemelor informationale, contabilizarea si raportarea financiara corecta. De aceea, atitudinea si comportamentul auditorilor in procesul de furnizare a unor astfel de servicii au impact deosebit asupra bunastarii economice a comunitatii si tarii din care fac parte. Aceasta pozitie avantajoasa poate fi mentinuta doar in conditiile in care auditorii fac cunoscut faptul ca serviciile lor sunt realizate la cel mai inalt grad de performanta si in concordanta cu cerintele etice corespunzatoare unei astfel de performante.

Timpul pe care il traim este caracterizat de ample procese de reforma economica si financiara, ale caror obiective le reprezinta promovarea si implementarea unor metodologii armonizate cu buna practica pe plan european si mondial. Din acest punct de vedere, auditul este un domeniu de varf al teoriei si practicii economico-financiare, care se interpune intre producatorii si utilizatorii informatiilor, ambele grupari avand nevoie de opinia exprimata de auditor in legatura cu atestarea sinceritatii situatiilor financiare, cu confirmarea respectarii prevederilor legale in vigoare, precum si cu respectarea principiilor de performanta manageriala, respectiv economicitatea, eficienta si eficacitatea.

Auditul, respectiv examinarea de catre o persoana independenta si competenta a fidelitatii reprezentarilor contabile si financiare, a constituit si constituie cheia de baza pentru probitatea si credibilitatea tranzactiilor economice. De aceea, amploarea si complexitatea operatiunilor si tranzactiilor, efectuate de entitatile economice ca si dezvoltarea continua a mediului economic, in care acestea isi desfasoara activitatile, au determinat in mod hotarator si evolutia auditului.

Auditul a pornit de la o corectare specifica a fraudelor in documentele financiar-contabile, a continuat cu aprecierea globala de fidelitate a situatiilor (rapoartelor) emise de entitatile economice si cu analiza critica a structurilor acestora si evaluarea procedurilor utilizate la intocmirea situatiilor, iar in prezent este orientat in mare masura spre evaluarea modului de respectare, de catre managementul entitatilor, a principiilor economicitatii, eficientei si eficacitatii in utilizarea resurselor financiare.

Elementele de frauda si eroare cu ajutorul calculatorului nu sunt putine.

Totusi, multi auditori nu constientizeaza necesitatea realizarii unui control al sistemului informatic si nu percep aceasta testare a validitatii si autenticitatii datelor ca fiind direct legata de obiectivele unei misiuni de audit financiar.

Cheia in domeniul auditului este de a recunoaste ca auditul poate avea si o mai mare valoare daca analizeaza aspecte dincolo de problemele financiare traditionale si se focalizeaza asupra unor puncte de interes pentru un public mai larg. Multi auditori considera astazi ca metodologia de audit care era potrivita in era industriala s-ar putea sa nu fie suficient de dezvoltata pentru era informationala, cand activele sunt intangibile, comertul este electronic, pietele sunt globale si ritmul schimbarii este din ce in ce mai accelerat.

Ce valori trebuie sa ofere auditorii- Trebuie oare sa ofere o abordare traditionala a analizelor periodice ce vizeaza datele istorice, a datelor bazate pe cost sau a situatiilor financiare. Oare este necesara o abordare bazata pe date in continua schimbare, bazate pe valoare si pe emiterea de informatii cat mai cuprinzatoare.

Oricum auditori viitorului ce vor lucra in comert si industrie vor avea oportunitatea de a deveni o resursa cheie in organizatiile lor. Pentru a avea succes in noile incercari ei trebuie sa-si diversifice cunostintele de baza dincolo de analiza financiara traditionala catre noi domenii precum tehnologia informatiei, masurarea performantelor nefinanciare si managementul general ”Victoria este un varf al curajului si la capatul acestuia se afla libertatea care vine odata cu constiinta faptului ca nicio putere pamanteasca nu te poate infrange. Taria de caracter este unicul lucru fara de care nu poti trai si doar curajul convingerilor proprii este cel care face posibila schimbarea.

Adevarata avere, astazi, se masoara in cantitatea si calitatea informatiei detinute la un moment dat. Întreaga evolutie a societatii omenesti este grevata pe amplificarea continua a capacitatii de informare. Mileniul in care am intrat este cel al civilizatiei multimedia si al informatiei structurate sistemic”.

Capitolul 1. Notiuni generale privind auditul financiar

1.1.Conceptul de audit financiar

Profesia de contabil exista cu doua milenii i.e.n., iar interesul pentru audit a aparut incepand cu secolul al XIII-lea, avand ca obiect, in special verificarea conturilor marilor organizatii administrative. [1 Dragan, C.M. - Auditul dincolo de teorie – Revista “Auditul financiar” nr.8 / 2005]

Secolul al XVIII-lea si prima jumatate a secolului al XIX-lea a adus modificari in ceea ce priveste categoria ordonatorilor de audit. Statele, tribunalele jurisdictionale si actionarii au luat locul vechilor clase sociale, iar auditorii erau preferati din categoria celor mai buni contabili. [2 M.Dobroteanu, C.L.Dobroteanu – Audit. Concepte si practici. Abordare nationala si internationala, Editura Economica, Bucuresti, 2002.

]

Datorita aparitiei pietelor de capital si dezvoltarii comertului international in perioada anilor 1940-1970 ordonatorii de audit isi largesc sfera in randul bancilor, patrimoniului si al institutiilor financiare. În perioada 1970-1990 obiectivele auditului se orienteaza spre atestarea auditului intern, respectarea cadrului conceptual contabil si a normelor de audit.

Auditui financiar contabil, domeniul de varf al profesiei contabile, a fost legiferat in Romania abia in anul 1999, cunoscand pasii importanti atat prin CECCAR , cat si prin Ministerul Finantelor prin infiintarea Camerei Auditorilor din Romania care a elaborat Standardele de Audit si Codul privind conduita etico-profesionala in domeniul auditului financiar dupa Normele IFAC .

Obligativitatea efectuarii auditului financiar contabil prevazut prin lege de toate societatile comerciale, regiile autonome, institutiile publice, bancile, fondurile de investitii, ar fi prevenit falimentul, bancruta frauduloasa si pierderile de resurse financiare ale populatiei printr-o informare corecta, onesta a tuturor participantilor la viata economico-sociala.

Realizarea auditului financiar contabil presupune o cunoastere in profunzime a cadrului contabil conceptual la nivel national si intemational, a postulatelor, principiilor, normelor, regulilor de evaluare, a instrumentelor tehnice contabile si, implicit, Standardelor Internationale de Audit.

Etimologia, cuvantului audit isi are originea in latinescul "audire"= a asculta si transmite mai departe. [3 CONF.UNIV.DR. Cristina-Gabriela Jinga - Audit financiar,edit. ASE,BUCURESTI,2010]

În general, prin audit se intelege examinarea profesionala a unei informatii in vederea exprimarii unei opinii rezonabile si independente prin raportarea ei la un criteriu de calitate in vederea satisfacerii nevoilor unor utilizatori de informatii.

Potrivit Standardelor Internationale de Audit, obiectivul unui angajament de audit al situatiilor financiare este de a da posibilitatea auditorului sa exprime o opinie cu privire la situatiile financiare, daca acestea sunt intocmite, sub toate aspectele semnificative, in conformitate cu cadrul identificat de raportare financiara. [4 Culda,Emil - Exigente ale documentatiei de audit. Revista Auditul financiarnr.4/2007]

Îndeplinirea acestui obiectiv in conditii de certitudine absoluta, chiar daca este posibil de realizat, presupune o activitate costisitoare. Pentru a diminua aceste costuri exista insa posibilitatea realizarii auditurilor pe baza de teste. În acest context auditorii, prin rapoartele lor, cauta sa ofere o asigurare rezonabila, nu o asigurare absoluta, ca situatiile financiare, examinate sunt complete si intocmite in conformitate cu prevederile legilor reglementarilor relevante in vigoare.

Sa identifice si sa evalueze riscurile asupra regularitatii, proprietatii si controlului financiar din cadrul organismelor centrale guvernamentale si asupra modului de raportare a punctelor slabe catre entitati si Parlament.

Termenul „audit” este larg utilizat, adesea pentru a exprima lucruri foarte diferite. Exemplele includ auditul situatiilor legate de respectarea reglementarilor de mediu, auditul situatiilor privind respectarea standardelor de calitate si, desigur auditul anual independent al conturilor.

Un audit reprezinta examinarea de catre un expert independent, auditorul financiar (care poate fi o persoana fizica sau juridica) a unui set de situatii financiare si a inregistrarilor si registrelor pe baza carora se poate forma o opinie asupra situatiilor financiare cu scop general.

Multi autori [5 Ioan Oprea, Întocmirea si auditarea bilantului contabil, Editura Intelcredo Deva, 1997] din tara noastra si din strainatate au definit activitatea de audit ca fiind exprimarea profesionala a unei informatii cu scopul de a exprima o opinie responsabila si independenta in raport cu un criteriu de calitate.

Prin audit financiar se intelege [6 Dragan , C.M. - "Auditul in sistemele de conducere dualista" Ed.A.E.S.C.,2010] examinarea efectuata de un profesionist competent si independent in vederea exprimarii unei opinii motivate asupra:

? Validitatii si corectei aplicari a procedurilor interne stabilite de conducerea unitatii (auditul intern);

? Imaginii fidele, clare si complete a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute de agentii economici (auditul statutar cerut de lege si exercitat de cenzori sau auditul contractual efectuat la cererea agentilor economici de catre experti contabili, contabili autorizati sau societati comerciale de audit financiar).

Notiunea de imagine fidela este un concept ce nu poate fi disociat de regularitatea si sinceritatea contabilitatii.

Aria auditului – se refera la procedurile de audit considerate a fi necesar de aplicat pentru a atinge obiectivele de audit.

1.2.Cadrul legislativ al auditului financiar

In Monitorul oficial nr. 481 / 2010 a fost publicata OUG 90 / 2010 privind auditul statutar al situatiilor financiare anuale si al situatiilor financiare anuale consolidate care aduce o serie de modificari activitatii de audit.

Odata cu intrarea in vigoare a OUG 90 / 2010 toate referirile la "audit financiar" existente in legislatia emisa anterior se vor citi ca referiri la "audit statutar". In mod corespunzator, persoanele care au dobandit calitatea de auditor financiar si care sunt autorizate pentru exercitatea acestei profesii in conditiile prevazute de OUG 75 / 1999, republicata, cu modificarile ulterioare, sunt considerate ca fiind auditori statutari, respectiv firme de audit aprobati/autorizati (aprobate/autorizate) in conditiile OUG 90 / 2010.

De altfel, O.U.G. nr.90/2010,pentru ca totul sa fie foarte clar,prevede la art 82 ca „toate referirile la „audit financiar”existente in legislatia emisa anterior se vor citi cu referiri la „audit statutar”.

Normele (standarde) contabile sunt stabilite de organismele de reglementare din domeniul contabilitatii care sunt, de regula, organisme de interes public, autonome. Normele contabile sunt comune si obligatorii pentru toti cei care stabilesc, controleaza si utilizeaza situatiile financiare. Entitatile care au obligatia de a stabili situatii financiare sunt cele prevazute la art. 1 din Legea contabilitatii nr.82/1991. Cei care controleaza sunt prevazuti prin legislatia fiecarei tari (auditori, cenzori) si au ca referinta in activitatea lor normele contabile. Situatiile financiare sunt destinate sa satisfaca nevoile comune de informatii ale unei game largi de utilizatori. Pentru multi utilizatori aceste situatii financiare constituie singura sursa de informatii complementare care sa le satisfaca nevoile. Aceste situatii financiare trebuie sa fie stabilite potrivit uneia sau mai multora din referintele urmatoare: