Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins
Capitolul I: Aspecte generale privind munca ?i conflictele de munc? 2
1.1. Conceptul de munc? 2
1.2. Reglementarea juridic? a muncii 7
1.2.1. Contractul de munc? 7
1.2.2. Contractul colectiv de munc? 8
1.3. Conflictele de munc? 13
1.3.1. Evolu?ia reglement?rilor privind conflictele de munc? 13
1.3.2. No?iunea conflictelor de munc? 15
Capitolul II: Competen?a instan?elor ?n solu?ionarea conflictelor de drepturi 18
2.1. Solu?ionarea unor conflicte sau cereri de c?tre judec?torie 24
2.2. Solu?ionarea conflictelor de drepturi de c?tre tribunale 27
2.3. Solu?ionarea conflictelor de drepturi de c?tre cur?ile de apel 32
2.4. Solu?ionarea conflictelor de drepturi de c?tre ?nalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie 33
Capitolul III: Solutionarea conflictelor de drepturi de catre instantele judecatoresti 38
3.1. Compunerea completelor de judecat?. Magistra?ii consultan?i 38
3.2. Aspecte procedurale privind solu?ionarea conflictelor de drepturi de c?tre instan?a de judecat? 51
3.2.1. Termenele de sesizare 51
3.2.2. Sarcina probei 53
3.2.3. Alte norme procedurale 55
3.3. Desf?urarea judec??ii. Hot?r?rile 56
3.4. C?ile de atac. Recursul 62
3.5. Executarea hot?r?rilor judec?tore?ti de solu?ionare a conflictelor de munc? 69
3.5.1 Executarea silit? 69
3.5.2. R?spunerea penal? pentru neexecutarea hot?r?rilor judec?tore?ti ?n domeniul conflictelor de drepturi 70
3.5.3. Executarea anumitor hot?r?ri judec?tore?ti. Aplica?ii 71
Bibliografie 80

Alte date

Capitolul I: Aspecte generale privind munca si conflictele de munca

1.1. Conceptul de munca

Munca, privita si inteleasa ca o activitate creatoare de valori spirituale si materiale, este indisolubil legata de viata omului. Astfel spus, munca nu poate aparea decat acolo unde este prezent omul [1 S. Ghimpu, I.T. Stefanescu, S. Beligradeanu, Gh. Mohanu, “Dreptul muncii”, Tratat, vol. I, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1978, p. 7-10]. Munca este un fenomen social complex si necesar, care poate fi privit atat ca o activitate – mijloc de creare a valorilor materiale sau spirituale, dar si ca o activitate – scop, cu valoare formativa asupra personalitatii umane.

În literatura de specialitate, munca a fost definita ca o activitate umana specifica - manuala si/sau intelectuala - prin care oamenii isi utilizeaza aptitudinile fizice si intelectuale in scopul producerii bunurilor cerute de satisfacerea trebuintelor lor [ 2 I. T. Stefanescu – Dreptul muncii – curs universitar, Ed. Lumina Lex - Bucuresti 2000 Pag 15]. Deci scopul major al prestarii muncii de catre om este de a satisface propriile trebuinte.

Munca este sursa determinanta a avutiei nationale. Între factorii de productie, munca are un rol esential, ce se identifica in aportul pe care oamenii, prin forta lor de munca, valorifica resursele naturale si capitalul [3 I.T. Stefanescu, “Tratat elementar de dreptul muncii”, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1999, p. 13].

Conceptul de munca a suferit de-a lungul evolutiei societatii transformari majore, proces intalnit, de altfel, si referitor la alte institutii social-politice (stat, democratie) sau juridice (proprietate, persoana, familie, casatorie s.a.). Aceste transformari, care au condus, raportat la munca, la identificarea unor conotatii noi ale conceptului, isi au originea in modificarile intervenite la nivelul conditiilor de viata – politice, economice, culturale sau spirituale –, al eticii sociale, al educatiei etc. Este sugestiv faptul ca, in limba latina, termenul labor are o dubla acceptiune [4 R. Gidro, “Greva si dreptul la greva”, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 1999, p. 7]:

? munca, in sens de activitate manuala sau intelectuala prin care se realizeaza acoperirea nevoilor individuale sau ale unor grupuri sociale;

? munca, in sens de efort, osteneala, chin, suferinta, nenorocire, necaz; acest al doilea sens surprinde munca in ipostaza de activitate ce nu se realizeaza din convingerea intima a individului, ci este impusa de factori exteriori, de cele mai multe ori subiectivi, care in cele mai multe cazuri aduc atingere libertatii umane [5 Etimologic, cuvantul „munca” provine din slavul „monka”, termen care avea si sensul de „durere”, „chin”, „tortura”, „cazna”. În limba franceza, „travail” provine din latinescul „tripalium” – denumirea unui instrument de tortura. A se vedea V. Popa, O. Pana, Dreptul muncii, comparat, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2003, p. 9.].

În Antichitatea elena, munca era privita cu dispret de catre elita sociala, fiind considerata nedemna si degradanta. A munci presupunea o atitudine imorala, iar munca era privita ca o pedeapsa divina.

Filosofii greci distingeau intre preocuparile libere si nobile, apanajul exclusiv al cetatenilor, exercitate in domeniul artelor, al stiintei, razboiului sau politicii si munca umilitoare, degradanta, care viza producerea efectiva a bunurilor necesare existentei materiale a omului, activitate ce era realizata de catre sclavi sau membrii de conditie inferioara ai societatii. O astfel de atitudine fata de munca isi gaseste explicatia in stilul de viata patriarhal al anticilor, in care produsele economiei naturale erau suficiente pentru satisfacerea necesitatilor materiale reduse ale membrilor societatii.

Conceptia mentionata nu a avut, insa, caracter general, deoarece au existat si importante societati – definitorii pentru evolutia umanitatii – in care munca reprezenta o activitate esentiala [6 Pentru valoarea si semnificatia muncii in societatea romana din epoca Republicii, este elocvent

exemplul lui Lucius Quinctius Cincinnatus, consul in 460 i.Hr., dictator republican in 458 si 439 i.Hr.

Cetatenii care i-au adus vestea desemnarii sale ca dictator l-au gasit la plug, lucrandu-si pamantul.

Cincinnatus si-a sters sudoarea de pe frunte si a imbracat toga pretexta, cea a magistratilor Republicii.

Dupa indeplinirea mandatului incredintat, ce a presupus conducerea de campanii militare impotriva

etruscilor care amenintau Roma, s-a intors la plug. Lucius Quinctius Cincinnatus a intruchipat, astfel, o

valoare caracteristica a spiritului roman, gravitas, ce presupunea austeritate, sobrietate, modestie,

disciplina, fidelitate fata de institutiile Cetatii, rigoarea, cultul muncii bine efectuate, simtul echilibrului

si al masurii. A se vedea E. Cizek, “Istoria Romei”, Editura Paideia, Bucuresti, 2002, p. 22.].

Spre sfarsitul feudalismului, transformarile intervenite in plan economic si social, pe fondul trecerii de la relatiile feudale la relatiile capitaliste de productie, au condus la schimbarea mentalitatii, membrii societatii tinzand sa priveasca munca drept o necesitate.

În legatura cu aceasta evolutie, a fost mentionata si ideea potrivit careia, in cursul procesului de productie de tip capitalist, se dezvolta o clasa muncitoare care, prin traditie si educatie, a recunoscut cerintele acestui mod de productie ca legi naturale, de la sine intelese [7 A se vedea K. Marx, Capitalul, vol. I, Editura de stat pentru literatura politica, Bucuresti, 1957, p.

733.].

Pe fondul conflictului dintre munca si capital, o asemenea afirmatie poate avea justificarile sale. Totusi, privind relatia dintre acesti factori de productie dintr-un unghi ce surprinde imperativul colaborarii, al armonizarii raporturilor dintre exponentii lor, se impune insistat asupra demersului de constientizare a necesitatii muncii, atat din perspectiva celor care o realizeaza, cat si din cea a exponentilor capitalului. În aceasta ordine de idei, munca isi pierde caracterul fatal, devenind un instrument util in cadrul proceselor economico-sociale.

Revolutia Franceza a promovat, printre drepturile fundamentale ale omului si cetateanului si dreptul la munca, avand drept componenta principala libertatea muncii, ceea ce a insemnat „trimiterea” exclusiv in domeniul trecutului a conceptiei ca munca este rusinoasa si propagatoare a injosirii si servilismului.

În aceasta epoca – sfarsitul secolului al XVIII-lea, inceputul secolului al XIX-lea – s-au pus bazele conceptuale ale actualei civilizatii umane, cu timpul ajungandu-se la ideea ca activitatea lucrativa, manuala sau intelectuala, nu face decat sa il innobileze pe individ si sa il fereasca de trei mari rele: plictiseala, viciile si nevoile [8 A se vedea E. Crisoforeanu, op. cit., p. 9.]. Consideram esential de subliniat ideea conform careia fara munca, indiferent de orice considerent ideologic, dezvoltarea societatii in ansamblul ei este de neconceput [9 I.T. Stefanescu, “Tratat elementar de drept al muncii”, loc. cit., p. 14.].

În acceptiunea sa contemporana, munca reprezinta activitatea umana specifica – manuala sau/si intelectuala – prin care oamenii isi utilizeaza forta de munca (aptitudinile fizice si intelectuale), in scopul producerii bunurilor sau realizarii serviciilor cerute de satisfacerea trebuintelor lor [10 S. Ghimpu, A. Ticlea, op. cit., p. 3; I.T. Stefanescu, “Tratat de dreptul muncii”, vol. I, loc.

cit., p. 21.].

De-a lungul existentei societatii umane, procesul muncii a fost si este in permanenta insotit de conflicte aparute in legatura cu conditiile in care munca este prestata. Folosirea fortei de munca, fie in mod silit, fie ca o consecinta a „vanzarii” sau „inchirierii” ei de catre titular (pe cale conventionala), a dat nastere intotdeauna si posibilitatii manifestarii unor ilegalitati sau abuzuri din partea beneficiarilor acestei activitati.

Documentele Antichitatii contin numeroase referiri la existenta injustitiei sociale. Cu doua mii de ani i.Hr., in timpul domniei faraonului Ramses al II-lea, muncitorii liberi care lucrau in Valea Regilor la construirea mormintelor faraonilor au incercat o „greva a demnitatii” [11 Gh. Brehoi, A. Popescu, “Conflictul colectiv de munca si greva”, Editura Forum, Bucuresti,

1991, p. 7].

Tot in Egiptul antic, Vechiul Testament atesta conditiile inhumane de munca suferite de evrei, nevoiti sa apeleze la Exod pentru a scapa de muncile umilitoare si injositoare la care ii supuneau faraonii.

În Talmudul din Babilon se prevedea ca muncitorii liberi puteau parasi lucrul si aveau dreptul sa solicite un arbitraj cu privire la conflictul lor de munca.

Roma antica a fost zguduita de numeroase miscari revendicative, in special spre sfarsitul Republicii si in epoca Principatului, atat ale muncitorilor liberi, cat si ale sclavilor, pentru acestia din urma rascoala lui Spartacus reprezentand un moment de varf. Asa se explica faptul ca in dreptul roman se regasesc norme juridice ce au fost elaborate in scopul de a interzice sau de a limita revendicarile lucratorilor. Juristii romani au fost preocupati in a identifica instrumentele juridice cu ajutorul carora sa se preintampine manifestarea unor conflicte de munca, in special in serviciile publice si in activitatile esentiale, ce puteau afecta statul roman in ansamblul sau [12 Astfel, manifestarile revendicative ale brutarilor, ale carutasilor transportatori de cereale, ale

muncitorilor din monetariile statului erau considerate de risc major si erau interzise sau limitate. În

aceeasi ordine de idei, muncitorilor de la pompele funebre le erau interzise manifestarile de protest,

deoarece neinhumarea sau neincinerarea cadavrelor prezenta pericolul declansarii unor grave epidemii.

A se vedea R. Gidro, op. cit., p. 16.].

Evul mediu a facut ca fenomenele legate de manifestarea conflictelor de munca sa se amplifice, in special din cauza conditiilor foarte grele de munca ale celor cuprinsi in mari bresle sau ghilde. Miscarile revendicative au fost organizate, in general, de catre breslasi, iar represiunea acestora s-a realizat fara menajamente. Dezvoltarea manufacturilor da nastere unor noi si grave tulburari sociale, pentru ca apoi societatea medievala sa se confrunte si cu aparitia „lucratorilor nomazi”, dispusi sa isi ofere forta de munca la preturi foarte scazute, facand astfel concurenta neloiala localnicilor [13 A se vedea Gh. Brehoi, A. Popescu, op. cit., p. 9.].

În aceasta epoca, principalele cauze ale nasterii conflictelor de munca au fost de ordin material, dar se intalnesc si revendicari cu caracter moral. Din randul celor incluse in prima categorie mentionam:

? scurtarea zilei de munca de la 16 la 14 ore;

? retribuirea justa a muncii prestate;

? limitarea numarului de ucenici.

Revendicarile de natura morala constau in pretentia lucratorilor de a fi tratati ca fiinte umane [14 R. Gidro, op. cit., p. 17.].

Sfarsitul secolului al XVIII-lea marcheaza debutul procesului de inlocuire a manufacturilor cu marile intreprinderi industriale, fapt ce genereaza cresterea numarului de lucratori.

a) În Franta, in timpul Revolutiei, precum si in perioada imediat urmatoare, miscarile revendicative si conflictele de munca nu au fost numeroase. Ele se manifesta insa cu putere in actualitatea sociala in perioada Restauratiei si a noii Monarhii, chiar daca relatiile feudale prerevolutionare nu au putut inlocui noile relatii social-economice burgheze, al caror principal reflex pe plan juridic si legislativ l-a constituit Codul civil adoptat in 1804.

Explozia conflictelor de munca incepand cu al treilea deceniu al secolului al XIX-lea se explica prin faptul ca recunoasterea de catre Revolutie a dreptului la munca, in contextul unei atmosfere de libertate si egalitate, a ramas doar la nivelul dezideratului, neinstituindu-se garantii in folosul muncitorilor.

Egalitarismul juridic, proclamat de Revolutie si inscris in principalele documente ale ei, nu se regasea decat in mica masura in realitatile sociale, in cadrul carora se remarca o utilizare pe scara tot mai larga a fortei de munca ce se subordona, aproape total, vointei patronale. Contractele civile in baza carora munca era prestata reprezentau simple conventii de adeziune, cuprinzand clauze care il puneau pe angajat la discretia angajatorului. În timp, aceste manifestari au condus la decaderea fizica si morala a clasei muncitoare.

b) În Anglia, dezvoltarea industriala si masinismul au luat o amploare deosebita in secolul al XVIII-lea. Procesul a dat nastere unei categorii tot mai largi de muncitori industriali, exploatati la maxim si remunerati la un nivel minim. Munca grea a tuturor categoriilor de lucratori, in special a femeilor si a copiilor, precum si pierderea unor locuri de munca din cauza procesului de mecanizare a productiei industriale, au determinat numeroase conflicte de munca [15 În Anglia s-a manifestat o forma originala de protest – luddismul. Luddistii erau membrii unor

grupuri de muncitorii conduse de N. Ludd, care, intre 1811 si 1816, s-au organizat in scopul distrugerii

masinilor, in existenta carora ei vedeau, in mod eronat, cauza somajului si a mizeriei in care traiau. A