Pagina documente » Drept » Consideratii generale asupra arbitrajului international

Despre lucrare

lucrare-licenta-consideratii-generale-asupra-arbitrajului-international
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-consideratii-generale-asupra-arbitrajului-international


Cuprins

EXTRAS DIN DOCUMENT

?CAPITOLUL I

CONSIDERATII GENERALE ASUPRA ARBITRAJULUI

COMERCIAL INTERNATIONAL

Sectiunea 1

Concept.Izvoare.Varietati

1.1 Notiune

Cooperarea economica si tehnico-stiintifica constituie o conditie esentiala a noii ordini economice internationale. Pentru a lua amploare, cooperarea economica internationala are nevoie de un cadru juridic care sa-i asigure o atmosfera de incredere reciproca intre participantii la astfel de raporturi, o simplitate a procedurii si formelor de realizare, certitudine in privinta efectelor pe care urmeaza sa le produca actele incheiate.

Expansiunea arbitrajului de comert exterior este data de avantajele pe care acesta le are fata de instantele de drept comun, devenind aproape modul obisnuit de solutionare a litigiilor ce se nasc in relatiile economice internationale. În cadrul acestei modalitati, partile au posibilitati egale de informare si de alegere a arbitrajului, in raport cu interesele lor comune. Simplitatea procedurii arbitrare faciliteaza desemnarea arbitrilor de catre parti, secretul dezbaterilor, utilizarea limbilor straine si modicitatea cheltuielilor de arbitrare. Totodata, celeritatea solutionarii diferendului este asigurata prin renuntarea la caile de atac, sentinta arbitrara fiind definitiva si executorie.

Arbitrajul comercial international permite partilor sa evite conflictele de jurisdictii si conflictele de legi. Existenta unei jurisdictii specifice confera participantilor la activitatile de comert international certitudine juridica cu privire la relatiile lor contractuale.

Pentru rolul sau arbitrajul este recomandat si de Actul final al Conferintei pentru Securitate si Cooperare in Europa, semnat la Helsinki: “arbitrajul este un mijloc corespunzator de a reglementa … rapid si echitabil litigiile care pot sa rezulte din tranzactiile comerciale in domeniul schimbului de bunuri si de servicii si din contractele de cooperare industriala”. În consecinta, statele semnatare ale acestui document “recomanda organismelor, intreprinderilor si firmelor din tarile lor sa includa, daca este cazul, clauza de arbitraj in contractele de cooperare industriala sau in conventii speciale”.

Tot astfel, Adunarea Generala a Natiunilor Unite, in preambulul la Rezolutia nr. 31/98 din 15 decembrie 1976, care a adoptat Regulamentul de arbitraj elaborat de catre Comisia Natiunilor Unite pentru Dreptul Comertului International, recomanda difuzarea si aplicarea cat mai larga in lume a acestui regulament, recunoscand astfel utilitatea arbitrajului ca metoda de solutionare a litigiilor nascute din relatiile comerciale internationale [1 Tudor R. Popescu - Dreptul Comertului International, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983,

p.351-352; Ioan Macovei- Institutii in dreptul comertului international, Editura Junimea, Iasi, 1987, p. 341-343.

].

Conceptul de arbitraj comercial international are o semnificatie multipla.

Într-o prima acceptiune, conceptul desemneaza mijlocul corespunzator de a reglementa rapid si echitabil litigiile internationale care pot sa rezulte din tranzactiile comerciale in domeniul schimbului de bunuri si servicii si din contractele de cooperare industriala.

Într-o alta acceptiune, conceptul de arbitraj comercial international poate fi definit ca metoda de solutionare a litigiilor nascute din relatiile comerciale internationale.

De asemenea, arbitrajul comercial international se analizeaza ca jurisdictie speciala si derogatorie de la dreptul comun procesual, menita sa asigure rezolvarea litigiilor izvorate din raporturile comerciale internationale si totodata sa faciliteze participarea statelor la diviziunea mondiala a muncii.

Doctrina juridica a formulat si alte definitii conceptului in discutie, dintre care cea mai corecta se pare a fi aceea ce da acestui concept semnificatia de “institutie juridica pentru solutionarea litigiilor internationale, de catre persoanele investite cu aceasta sarcina, chiar de catre partile contractante aflate in litigiu”.

Din definitia data se poate observa cu usurinta ca arbitrajul comercial international semnifica scoaterea litigiului de drept al Comertului international prin vointa partilor aflate in conflict din competenta instantelor de drept comun si supunerea lui jurisdictiei specializate constituita ah-hoc sau institutionalizata, care va judeca dupa o procedura proprie.

Denumirea de arbitraj comercial international pentru jurisdictia pe care o analizam este, in prezent, unanim admisa in literatura de specialitate si in practica de comert international [2 Mircea N. Costin- Dictionar de dreptul international al afacerilor, Editura Lumina Lex, 1996; Mircea N.

Costin, Calin M. Costin-Dreptul comertului international, Editura Argonaut, Cluj- Napoca, 1999, p.151; Tudor R. Popescu, Corneliu Barsan – Dreptul comertului international, vol .IV, Universitatea Bucuresti, 1983, p.3.].

1.2. Izvoarele arbitrajului comercial international

Izvoarele arbitrajului comercial international se caracterizeaza printr-o diversitate si o continua transformare impusa de dinamica operatiilor de comert exterior si cooperare economica internationala si de interesele statelor de a perfectiona continuu aceasta institutie. Însa studiul acestor izvoare prezinta dificultati datorate practicii internationale, in materie, care este greu accesibila.

Dreptul national a fost mult timp principalul izvor in materie. Desi, in prezent, detine un rol in reglementarea acestei institutii, conventiile internationale dintre state au inceput sa prevaleze. Rolul dreptului national se observa mai ales pe terenul recunoasterii si executarii sentintelor arbitrare si mai ales atunci cand regulamentele institutiilor permanente de arbitraj trimit la dispozitiile de drept comun ale tarii. Diversitatea de conceptii asupra acestui arbitraj se reflecta insa din plin in legislatiile nationale in materie si este de natura sa genereze probleme conflictuale dificile, greu compatibile cu exigentele solutionarii rapide si echitabile a litigiilor ce se pot naste cu privire la raporturile juridice de comert international.

Este aceasta ratiunea pentru care statele comunitatii internationale au depus eforturi deosebite pentru adoptarea de catre ele, de regula in cadrul unor organizatii internationale, a unor instrumente juridice de tipul conventiilor internationale.

Dreptul pozitiv al conventiilor internationale a inceput prin conventiile bilaterale impuse de relatiile comerciale dintre tarile semnatare si pentru a facilita asemenea relatii.

Cu timpul, o importanta din ce in ce mai mare in reglementarea arbitrajului comercial international incep sa prezinte conventiile internationale multilaterale.

Dintre acestea cele mai importante si de actuala aplicare sunt:

? Protocolul referitor la clauzele de arbitraj, semnat la Geneva, la 24 septembrie 1923, ratificat de Romania prin Legea din 21 martie 1925.

Acest Protocol se refera atat la contractele incheiate in materie comerciala, cat si la cele din orice alta materie susceptibila de a fi supusa arbitrajului.

Încheind acest Protocol statele semnatare s-au angajat sa recunoasca validitatea Conventiilor arbitrate, fie sub forma clauzei compromisorii, fie in forma de compromis. Procedura de arbitrare si constituirea completului arbitral sunt supuse vointei partilor si legii statului unde are loc arbitrajul. De asemenea, statele isi asuma obligatia de a asigura, prin intermediul autoritatilor lor si potrivit dispozitiilor legislative, executarea sentintelor arbitrate pronuntate pe teritoriul lor.

? Conventia pentru executarea sentintelor arbitrate straine, semnata la Geneva la 27 septembrie 1927, ratificata de Romania prin Legea din 20 martie 1931.

Prin aceasta Conventie statele semnatare se angajeaza sa recunoasca pe teritoriul lor autoritatea unei sentinte arbitrate pronuntate in temeiul unei conventii arbitrate, conform legislatiei statului respectiv, precum si sa accepte executarea acesteia in conformitate cu regulile procedurale in vigoare in tara unde se invoca sentinta, cu conditia ca ea sa fi fost pronuntata pe teritoriul unui stat parte la Conventie, intre persoane supuse jurisdictiei uneia dintre partile contractante si obiectul sentintei sa fie susceptibil de reglementare arbitrala.

Dispozitiile acestui document international au avut rolul de a inlatura unele impedimente aflate in calea arbitrajului, dar ele au fost apoi preluate si ameliorate de alte conventii internationale.

? Conventia pentru recunoasterea si executarea sentintelor arbitrate straine, semnata la New York la 10 iunie 1958 la care Romania a aderat prin Decretul 186 din 24 iulie 1961.

Aceasta Conventie reprezinta un pas inainte fata de reglementarea de la Geneva, in sensul ca se refera la recunoasterea si executarea sentintelor arbitrate straine, adica pronuntate pe teritoriul altui stat decat acela unde se solicita recunoasterea si executarea, inclusiv intr-un stat care nu este parte la conventie, desi, in legatura cu acest aspect, statele pot face rezerve in momentul aderarii.

Conventia este importanta si prin aceea ca ea clarifica valoarea sentintelor pronuntate de arbitrajul permanent pe care le pune pe acelasi plan cu sentintele pronuntate de arbitrajul ad-hoc, recunoscand, imlicit, arbitrajul institutional ca modalitate de solutionare a litigiilor de comert international.

Conventia de la New York formuleaza o noua uniforma de o deosebita valoare in sensul ca cere obligatoriu incheierea conventiei de arbitraj in forma scrisa (alin.1 si 2 al art.II).

Conventia de la New York are si meritul de a fi consacrat principiul lex voluntaris in determinarea legii care reglementeaza validitatea conventiei arbitrale, in sensul ca aceasta conventie trebuie sa fie valabila in temeiul legii aleasa de parti si, numai in tacerea partilor, in temeiul legii tarii pe teritoriul careia sentinta a fost pronuntata.

? Conventia europeana asupra arbitrajului comercial international, semnata la Geneva la 21 aprilie 1961, ratificata de Romania prin Decretul 281 din 25 iunie 1963.

Scopul Conventiei este de a inlatura dificultatile care impiedica organizarea si functionarea arbitrajului comercial international in relatiile dintre persoanele fizice si juridice din tarile Europei.

Conventia reglementeaza regimul juridic al conventiei arbitrate precum si procedura arbitrala si hotararea astfel pronuntata. Prin conventia de arbitraj, partile sunt libere sa prevada ca litigiul lor va fi supus spre solutionare unei institutii permanente de arbitraj sau unor arbitrii numiti pentru cazuri determinate (arbitraj ad-hoc).

La Geneva ia fiinta si un Comitet special cu compunere internationala, cu