Pagina documente » Istorie, Arte, Teologie » Consideratii generale privind descoperirile de la XYZ

Despre lucrare

lucrare-licenta-consideratii-generale-privind-descoperirile-de-la-xyz
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-consideratii-generale-privind-descoperirile-de-la-xyz


Cuprins

CUPRINS
Abrevieri ......p.4
Introducere ..p.5
Capitolul I. Poiana - antica Piroboridava?...p.8
Capitolul II. Marturii arheologice
1.Fortareata geto-dacica - caracterizare generala
Sistem defensiv...........p.24
2. Aspecte ale culturii materiale la Poiana
2.1. Consideratii stratigrafice.....p.33
2.2. Locuintep.38
2.3. Monede.p.42
2.4. Ceramica..............p.47
2.5. Ocupatiip.54
2.6. Arta.......p.56
2.7. Arme......p.61
Capitolul III Elemente de viata spirituala
1. Religia geto-dacilor....p.63
2. Sanctuare..p.65
3. Obiecte de arta religioasa........p.67
4. Rit si ritual de inmormintare..p.68
Concluzii .......p.73
Bibliografie.....p.76
Anexe..............p.78

EXTRAS DIN DOCUMENT

? INRODUCERE

Tara noastra, posesoare a unui relief armonios distribuit, a oferit de timpuriu conditii de neintrerupta evolutie societatii umane. Bogatia vestigiilor culturii materiale si spirituale, varietatea asezarilor din epocile vechi, au atras de timpuriu atentia cercetatorilor.

Tendintele sincretice in cultura materiala carpato-dunareano-pontica se manifesta inca de la sfarsitul mileniului II i.Ch. Din varietatea si diversitatea culturilor epocii bronzului rezulta sinteze culturale pe arii vaste. Dar o adevarata unitate culturala se realizeaza pe o intinsa parte a Daciei de abia in cursul secolului VIII i.Ch. prin cultura Basarabi. De aici inainte elementele de unitate ale culturii materiale sunt mereu prezente in ciuda restructurarilor pricinuite de infiltrarea unor populatii straine in unele zone ale Daciei. Sinteza deplina a unei civilizatii originale care sa cuprinda toate tinuturile locuite de geto-daci se manifesta in secolul II i.Ch. Este civilizatia epocii de maxima dezvoltare, pe care o mai numim si „clasica”, a geto-dacilor si care s-a manifestat ca atare pe toata intinderea Daciei, persistand pana in sec I i.Ch. Aparitia acestei civilizatii unitare in secolul II i.Ch. oglindeste unitatea limbii, a culturii spirituale, factori care, in ultima instanta, au favorizat indeplinirea unificarii politice in secolul I i.Ch.

În randurile ce urmeaza vom trece in revista principalele aspecte ale culturii materiale si spirituale geto-dace, insistand in mod special asupra statiunii de la Poiana, una din cele mai reprezentative asezari geto-dace din aceea perioada.

Situata in marginea de nord-vest a satului Poiana, pe un platou, de pe malul stang, inalt si abrupt, al raului Siret, aproape de confluenta acestuia cu Trotusului, statiunea de la Poiana, denumita si Cetatuia, constituie unul dintre cele mai importante obiective arheologice din partea de rasarit a Daciei. În virtutea pozitiei ei stratigrafice si economice de prim ordin si datorita situatiei ei geografice, care ii oferea posibilitatea de a asigura legatura principala a celui mai scurt drum de comunicatie existent intre Carpati si gurile Dunarii, aceasta statiune, a avut o indelungata existenta si o dezvoltare remarcabila.

Primele cercetari efectuate la Poiana dateaza din anul 1913, cand Vasile Parvan procedeaza la o recunoastere a locului si la practicarea unor sondaje modeste ca intindere, in urma carora emite ipoteza existentei unui lagar roman ridicat pe vestigiile unei locuri mai vechi. Cercetarile ample, efectuate in 1926 si in urmatorii doi ani, faceau dovada ca Poiana n-a fost niciodata un castru roman, ci o asezare autohtona, care, infiintata in plina varsta a bronzului si locuita in perioada hallstattian, avea sa reprezinte in cea de a doua epoca a fierului si pana in epoca romana un centru foarte activ al culturii geto-dacice.

Rezultatele acestor cercetari il conduc pe Radu Vulpe spre identificarea statiunii de la Poiana cu asezarea dacica Piroboridava, inscrisa in Geografia lui Ptolemeu si intr-un papirus publicat de A.S. Hunt. Întrucat dovezile in acest sens nu sunt suficient de solide pentru sustinerea acestei teze, aceasta identificare a dat nastere unei serii intregi de controverse, dezbatute mai pe larg in primul capitol al acestei lucrari.

Reluate dupa al II-lea razboi mondial, sub auspiciile Academiei Romane sapaturile arheologice, desfasurate in trei mari campanii succesive (1949-1951), au facut posibila explorarea a mai mult de jumatate din acropola asezarii.

Stratul arheologic, gros de aproximativ 3m dezvaluie o compozitie de o mare complexitate, care atesta o locuire indelungata si foarte intensa, locuire ale carei vestigii, incepand din epoca bronzului si pana in secolul I d.Ch., urmeaza o depunere de noua niveluri. Cel mai vechi nivel apartine epocii bronzului si cuprinde materiale de aspect Monteoru. Urmatoarele doua niveluri contin resturi ale perioadei hallstattiene mijlocii si vestigii geto-dacice din perioada Hallstattului final. Ultimele niveluri oglindesc evolutia civilizatiei geto-dace incepand din secolul IV i.Ch. pana in sec I d.Ch. Aceste ultime niveluri prezinta o stransa continuitate cronologica si tipologica, apartinand unei civilizatii unitare care caracterizeaza a doua epoca a fierului in intreaga Dacie. Profunzimea lor corespunde perioadei de prosperitate a asezarii, cuprinsa intre secolele IV i.Ch. – I d.Ch.

CAPITOLUL I

Poiana- antica Piroboridava?

Foarte aproape de satul Poiana, comuna Nicoresti, la 25 de km, de Tecuci si la 5km de targusorul Nicoresti pe malul stang al Siretului,la 2oo m inaltime relativa si la 3oo m deasupra nivelului marii, se afla un povarnis care domina o mare parte a Moldovei inferioare, loc pe care locuitorii din imprejurimi il numesc « Cetatuia »

„Cetatuia”, care in epoca antica era fara indoiala mult mai intinsa, daca ne gandim la opera eroziva a agentilor meteorologici de-a lungul secolelor, are inca proportii considerabile: 280 m lungime (N-S) pe o largime variind intre 5m pana la 100 m. [1 R .si Ec. Vulpe, Dacia, III-IV,1927-1932, p.253-255]

În epoca care a avut cea mare dezvoltare, Cetatuia de la Poiana se ridica pe proeminenta foarte vasta a unui povarnis abrupt dominand valea Siretului la o inaltime de 2oom. [2 R. Vulpe, Dacia ,NS, I, 1957, p.144] Ca urmare a eroziunilor, inca active, care au macinat masa de loess si de aluviuni a terenului, povarnisul a disparut in cea mai mare parte.

Aprecierilor sumare au aratat ca vechea asezare Poiana, cu vechea mare dezvoltare in a doua epoca a fierului, se intindea pe o suprafata care depasea 1 km2. Statiunea este de o forma alungita, arcuita la mijloc si se divide in doua parti : una mai larga la sud cu un mic pinten spre vest si alte doua spre sud si sud-vest si o parte mai ingusta la nord formata dintr-un promontoriu un pic si mai ridicat. Dintr-o parte a pantei abrupte facand parca inconjurul statiunii se poate distinge stratul antropozoic la aproximativ 3 m adancime, reacoperind masivul de loess care constituie baza terenului.

Tot peretele abrupt al pantei este presarat de nenumarate vestigii ale vietii omenesti puse in miscare de apele ploilor, care au atacat straturile statiunii. Curentii de aer sunt foarte violenti pe aceasta inaltime izolata. Ploile sunt mai rare decat in regiunile joase ale vaii Siretului .