Pagina documente » Drept » Consideratii privind cetatenia din perspectiva integrarii Romaniei in Uniunea Europeana

Despre lucrare

lucrare-licenta-consideratii-privind-cetatenia-din-perspectiva-integrarii-romaniei-in-uniunea-europeana
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-consideratii-privind-cetatenia-din-perspectiva-integrarii-romaniei-in-uniunea-europeana


Cuprins

Cuprins
Introducere 3
CAPITOLUL 1 - Notiunea de cetatenie 6
1.1. Consideratii preliminare. Definirea notiunii de cetatenie 6
1.2. Cetatenia statutara si cetatenia identitara 9
1.2.1. Cetatenia - Statut legal si politic 9
1.2.2. Identitate si rol social 10
1.3. Natiune, nationalitate, cetatenie 10
1.4. Sensurile notiunii de cetatenie 12
1.5. Evolutia istorica a termenului de cetatenie 16
1.6. Cetatean al unui stat, strainii, conflictele de cetatenie din perspectiva dreptului international 19
1.6.1. Definitia cetateanului 19
1.6.2. Reglementarile cu privire la dobindirea cetateniei in dreptul international 21
1.6.3. Reglementarile cu privire la pierderea cetateniei in dreptul international 22
1.6.4. Statutul juridic al strainilor 22
1.6.5. Conflicte de cetatenie 23
1.6.6. Protectia diplomatica 24
CAPITOLUL 2 - Cetatenia in dreptul rominesc 26
2.1. Definitia cetateniei romine 26
2.2. Evolutia istorica a notiunii de cetatenie in Rominia 26
2.3. Principiile generale ale cetateniei romine 31
2.4. Dobindirea cetateniei romine 33
2.4.1. Dobindirea cetateniei romine prin nastere 33
2.4.2. Dobindirea cetateniei romine prin adoptie 34
2.4.3. Dobindirea cetateniei romine prin repatriere 35
2.4.4. Dobindirea (acordarea) cetateniei romine la cerere 35
2.4.5. Cetatenia copilului gasit pe teritoriul Rominiei 36
2.5. Pierderea cetateniei romine 37
2.5.1. Retragerea cetateniei romine 37
2.5.2. Aprobarea renuntarii la cetatenia romina 37
2.6. Alte reglementari referitoare la cetatenia romina 38
2.6.1. Dovada cetateniei romine 38
2.6.2. Cetatenia de onoare 39
2.6.3. Reglementarea dublei cetatenii in Rominia 39
2.7. Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor 40
2.7.1. Drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor prevazute in Constitutia Rominiei 40
2.7.1.1. Natura juridica a drepturilor si libertatilor fundamentale 41
2.7.1.2. Principalele drepturi si libertati garantate de Constitutia Rominiei 41
2.7.2. indatoririle fundamentale ale cetatenilor 43
CAPITOLUL 3 - Cetatenia - de la national la supranational 45
3.1. Abordari actuale ale cetateniei 45
3.1.1. Cetatenia multiculturala 46
3.1.2. Cetatenia supranationala 49
3.2. Cetatenia europeana 51
3.2.1. Necesitatea cetateniei europene 52
3.2.2. Continutul conceptului de cetatenie europeana 54
3.3. Cetatenii romini - cetateni europeni. Drepturile cetatenilor europeni 56
3.3.1. Rominia in relatiile cu Uniunea Europeana 56
3.3.2. Reglementarea cetateniei Uniunii Europene si a drepturilor ce decurg din calitatea de cetatean european 57
3.3.3. Clasificarea drepturilor ce decurg din calitatea de cetatean european 59
3.3.4. Principalele drepturi ale cetatenilor europeni 60
3.4. Concluzii referitoare la cetatenia europeana 64
CAPITOLUL 4 - Studiu de caz privind participarea la guvernare si cetatenia activa in Rominia 66
4.1. Conceptele de cetatenie activa si participare la guvernare. Clarificari conceptuale 66
4.2. Implicarea cetatenilor in viata publica din Rominia 70
4.2.1. Implicarea cetatenilor in cadrul ONG-urilor 70
4.3. Practica consultarii publice in Rominia 72
4.3.1. Evaluarea cantitativa a practicii consultarii publice in Rominia 73
4.3.2. Evaluarea calitativa a practicii consultarii publice in Rominia 76
4.4. Solutii pentru cresterea calitatii consultarii publice in Rominia 78
4.5. Scurta analiza privind participarea publica in parlamentele tarilor europene 82
Concluzii 94
Bibliografie 98
Anexe

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

Introducere

În doar cateva decenii, cuvantul ,,cetatenie” a ajuns sa fie printre cele mai frecvent utilizate in discutiile comunitatilor din cadrul societatii. Acest cuvant ne vine in ajutor cand ne formulam reactia de raspuns la ceea ce uneori numim criza texturii sociale sau a coeziunii sociale. Conceptul de cetatenie este folosit in special pentru a se incerca stabilizarea si redirectionarea anumitor practici in care sunt implicate scolile si, in sens mai general, educatia si formarea. Cu toate acestea, trebuie sa mergem dincolo de consensul confortabil si vag care reiese din utilizarea permanenta a acestor formulari generale si sa ne implicam in dezbaterile incinse care se desfasoara pe marginea problemei cetateniei.

Un termen cu o semnificatie istorica si sociala de o asemenea intensitate nu poate fi folosit in mod indiferent si nu trebuie redus la o serie de vagi rugaminti menite sa calmeze atmosfera din cartierele cu probleme sau sa restabileasca ordinea in scolile scapate de sub control. Respectarea legii si simtul responsabilitatii, conditiile de baza pentru orice societate democratica, nu pot fi reduse la obedienta pasiva in fata unei ordini sociale echitabile si stabile in mod intrinsec. Prabusirea regimurilor comuniste din Europa si aparentul consens cu privire la cetatenie intr-o societate democratica nu au condus la disparitia dezbaterilor, divergentelor si nici a conflictelor intre diferitele state, grupuri si indivizi.

În aceasta lucrare vom incerca sa facem o analiza a problemelor cu care sa confrunta cetatenia din punct de vedere juridic, dar si din perspectiva stiintelor politice si sociale, atat sub raport teoretic, cat si in concretizarea ei romaneasca, dar si europeana.

Vorbind despre cetatenie, ne aflam in fata primei probleme a raportului dintre individ si societate, in fata unei institutii prin excelenta necesara, complexa, interdisciplinara si continua, a carei cunoastere se cere la nivelul popularitatii pe care o impune.

Referitor la importanta studierii cetateniei si a consecintelor pe care le genereaza, gasesc relevant un citat dintr-o lucrare aparuta la Institutul de drept comparat din Paris, intitulata La nationalite dans la Science sociale et dans le Droit contemporain, citat care are urmatorul continut: „Dintre toate problemele juridice, niciuna nu este mai importanta ca aceea a cetateniei: pentru stat, deoarece de numarul si atasamentul cetatenilor sai depind forta si puterea sa; pentru individ, deoarece de legaturile lui cu statul depind conditiile, private si publice, ale existentei sale […] intreaga viata se afla implicata in aceasta legatura”. (Institut de Droit Compare de L’Universite de Paris, La nationalite dans la Science sociale et dans le Droit contemporain, 1939, p. 209).

În legislatia romaneasca nu s-a dat o definitie a cetateniei, decat, intamplator, prin Legea 24/1971, art.1, in care institutia era privita dintr-un orizont mai larg, ca „expresie a relatiilor social-economice, politice si juridice dintre persoanele fizice si stat”, deci o definitie sociologica, si in care calitatea de cetatean era privita ca pe „un atribut de onoare, de mare responsabilitate”, exprimand o pozitie etico-juridica – apartenenta spirituala a cetateanului fata de stat si obligatiile cetateanului fata de acesta, dar fara referire le obligatiile Statului, deci unilaterala.

În primul capitol lucrarea de fata isi propune sa extraga esenta cetateniei si, prin selectarea unor situatii revelatoare, variantele in care s-a concretizat ori s-ar putea concretiza aceasta institutie. Sublinierea diferentei dintre abordarea generala a institutiei si concretizarea ei intr-un stat la un moment dat va ajuta sa se evite falsele generalizari si falsele individualizari, individualizari generate de diferentele dintre suveranitati, dintre nivelele economic, social si cultural ale societatilor. Este problema istoriei dreptului, este problema dreptului comparat, cum este si problema sociologiei si a stiintelor politice. De la inceput, vom avea a ne fixa intre conceperea cetateniei ca o institutie formala, cu continuturi diferite, tinzand cu usurinta catre universalizare, si conceperea cetateniei ca institutie democratica, incluzand participarea cetateanului la exercitiul puterii de stat. Am atins totodata problemele legate de reglementarea cetateniei in dreptul international, precum si unele aspecte legate de evolutia istorica acestui termen.

Apoi, in capitolul al doilea am incercat sa prezentam cetatenia ca sistem in vigoare in dreptul romanesc, dar fara a face abstractie de evolutia ei si nici de perspectivele ei. Este vorba aici de sistemul generat de Legea cetateniei romane (Legea nr.21 din 1 martie 1991), publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, anul III, nr. 44 din 6 martie 1991, intrata in vigoare la 30 de zile de la publicare. Bineinteles, aceasta lege a suferit modificari si completari ulterioare din necesitatea adaptarii legislatiei la schimbarile ce au avut loc in societatea noastra din primii ani de dupa Revolutia din decembrie 1989 si pana in anul 2007, cand istoria a consemnat reintoarcerea oficiala a Romaniei in marea familie a statelor democratice, care azi se numeste Uniunea Europeana.

Capitolul al treilea prezinta evolutiile de natura recenta ale cetatenie, de la cetatenia clasica la cetatenia multiculturala si chiar la cea supranationala. Exprimarea cea mai concludenta a cetateniei supranationale se face prin cetatenia Uniunii Europene, cunoscuta si ca cetatenie europeana. În acest capitol vom incerca sa gasim raspuns la problemele sau mai bine zis la o parte din problemele pe care le ridica aceasta noua interpretare a cetateniei, raspunzand la urmatoarele intrebari : ce inseamna sa fii cetatean al Europei?; care sunt drepturile si responsabilitatile care definesc cetatenia europeana?; este oare suficienta detinerea actelor civile ale nationalitatii unui stat membru al Uniunii Europene?; care este spatiul public in care se exercita aceasta forma de civitate?; ce fel de identitate colectiva este cetatenia U.E.?; cum se poate transforma cetatenia nationala intr-o cetatenie supranationala si care sunt mijloacele acestei constructii identitare?

În ultimele decenii, conceptul de democratie reprezentativa a inceput sa piarda teren in fata celui de democratie participativa. Astfel, in tarile Uniunii Europene si nu numai, gradul de dezvoltare a unei democratii dintr-o tara sau alta este apreciat si pe baza unor indicatori cum ar fi modul in care este reglementata participarea cetatenilor in procesul legislativ care se desfasoara in parlamentul tarii respective si nivelul real de participare a cetatenilor si a diferitelor forme de structuri asociative in acest proces, precum si participarea activa a cetatenilor la rezolvarea problemelor comunitatilor in cadrul unor asociatii si organizatii neguvernamentale, implicarea cetatenilor in procesul de luare a deciziilor in administratia publica. Ultimul capitol al lucrarii trateaza problematica cetateniei active si a participarii la guvernare a cetatenilor. Acest studiu de caz prezinta problematica participarii publice in Romania, problemele cu care se confrunta societatea civila in Romania, precum si o analiza comparativa privind participarea publica in parlamentele tarilor europene.

CAPITOLUL 1

Notiunea de cetatenie

1.1. Consideratii preliminare. Definirea notiunii de cetatenie

Pentru a putea fi exercitata, puterea de stat necesita doua elemente indispensabile: o populatie, care sa ii fixeze limitele personale (subiective) si un teritoriu, care sa ii fixeze limitele spatiale (obiective). Conceptul de populatie este analizat in cadrul dreptului constitutional prin prisma notiunii de cetatenie si a celei de drepturi si libertati fundamentale [1 Tanasescu, Elena, Muraru, Ion, Drept constitutional si institutii politice, editia a XI – a, volumul I, Bucuresti, Editura All Beck, 2004, p.115.].

Întrucat unul din elementele constitutive ale statului este populatia, apare justificata analiza raporturilor existente intre aceasta si stat, mai precis intre fiecare individ, ca membru component al populatiei si al statului respectiv.

Populatia unui stat se prezinta ca o entitate eteroclita sub aspectul specificului raporturilor politice si juridice pe care le are fiecare membru al ei cu statul pe teritoriul caruia traieste populatia respectiva. Din acest punct de vedere, populatia unui stat este formata din cetatenii acestuia, la care se adauga strainii si, dupa caz, apatrizii [2 Ionescu, Cristian , Drept constitutional si institutii politice, Bucuresti, Editura All Beck, 2004, p. 367 – 368.].

Este un adevar evident ca intre stat si populatie se incheaga o multitudine de raporturi de natura diversa. Dintre acestea, ne intereseaza in special acele raporturi care definesc legatura intima, obiectiv necesara intre stat si populatia acestuia.

Legatura intima intre stat si intreaga populatie care vietuieste pe teritoriul sau – indiferent de nationalitate – sta la baza drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor, dar si la baza indatoririlor fata de stat [3 Ibidem.].

Precizam ca, in opinia noastra, cetatenia nu are doar un continut juridic, sinteza, constituita prin integrarea caracteristicilor pe care i le imprima, dupa caz, dreptul international, dreptul constitutional, dreptul administrativ sau dreptul familiei, ci si un puternic continut politic si social, dat de insusirile si caracteristicile care ii sunt atribuite de stiintele politice si sociale.

Cetatenia este un raport juridic indisolubil legat de persoana titularului ei; el apare odata cu omul si dispare in principiu, odata cu disparitia lui; este permanent in timp si nelimitat in spatiu. Chiar atunci cand se afla in afara granitelor statului, cetatenii isi mentin drepturi si obligatii fata de acesta; la randul sau statul are obligatii, dar si drepturi fata de cetatenii sai [4 Preda-Matasaru, Aurel, Tratat de drept international public, Bucuresti, Editura Lumina Lex, 2003, p.176-177.]. Declaratia Universala a Drepturilor Omului, in articolul 15, consacra dreptul la cetatenie in termenii urmatori: „Orice om are dreptul la o cetatenie. Nimeni nu poate fi lipsit in mod arbitrar de cetatenia sa sau de dreptul de a-si schimba cetatenia”.

Cetatenia („citizenship”) este unul din acele concepte care sufera de pe urma propriei popularitati. Cercetatori din diferite domenii ale stiintelor umane si juridice au formulat o serie de definitii ale cetateniei [ 5 Conventia europeana asupra cetateniei, adoptata la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 si intrata in vigoare la 1 martie 2000, defineste cetatenia astfel : „cetatenie inseamna legatura juridica dintre o persoana si un stat si nu indica originea etnica a persoanei”.