Pagina documente » Recente » CONTABILITATE PUBLICA

Despre lucrare

acces premium
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.


Cuprins

Cuprins
INTRODUCERE 1
CAPITOLUL 1.NO?IUNI GENERALE PRIVIND CONTABILITATEA PUBLIC? 3
1.1. Scurt istoric privind contabilitatea public? 3
1.2.Particularit??i ale contabilit??ii publice 8
1.2.1. Organizarea contabilit??ii institu?iilor publice 8
1.2.2. Planul de conturi al institu?iilor publice 12
1.3. Principii contabile 14
CAPITOLUL 2. CONTABILITATEA INSTITUTIILOR PUBLICE ? COMPONENTA A CONTABILITATII GENERALE SI INDEOSEBI A CONTABILITATII PUBLICE 18
2.1.Veniturile bugetului de stat 18
2.1.1. ?ncasarea veniturilor bugetare de la agen?ii economici , institutii publice si contribuabili 19
2.2. Contabilitatea Trezoreriei finan?elor publice 28
2.3. Sistemul de ?nregistrare ?n contabilitate 37
CAPITOLUL 3. STUDIU DE CAZ . PREZENTAREA ACTIVIT??II DESFêURATE ?N CADRUL TREZORERIEI MUNICIPIULUI ARAD 40
3.1. Opera?iuni derulate prin Trezoreria Municipiului Arad 40
3.2. Documente utilizate ?i raport?ri efectuate la sf?r?itul zilei 49
3.3. Raportarea execu?iei bugetare ?i a conturilor trezoreriei 51
3.3.1 Inchiderea exerci?iului bugetar pe anul 2013 51
3.3.2. ?ntocmirea ?i transmiterea lucr?rilor de execu?ie 59
CONCLUZII 61
BIBLIOGRAFIE 65

EXTRAS DIN DOCUMENT

Contabilitatea publica constituie contabilitatea care asigura evidentierea tuturor operatiunilor de incasari si plati referitoare la fondurile publice. Ea evalueaza obligatiile contribuabililor, evidentiaza incasarile din aceste obligatii si determina diferentele din obligatiile neonorate, precum si responsabilitatea ordonatorilor de credite privind efectuarea platilor din fondurile publice. Organizarea acesteia este obligatorie pentru toate autoritatile publice, comunitatile teritoriale, institutiile publice nationale si locale.

Vincent Raude si Jean Claude Pagat retin pentru contabilitatea publica mai multe definitii, una uzuala, alta tehnica si a treia administrativa. Astfel, definitia uzuala o formuleaza ca fiind: “ansamblul de reguli aplicabile gestiunii veniturilor de stat”, cea tehnica “reguli de prezentare a conturilor publice”, iar cea administrativa are in vedere sarcinile publice si o defineste ca fiind “regulile contabilitatii publice sunt in acelasi timp reguli de prezentare a conturilor si reguli de organizare a serviciilor contabililor publici”.

Insuficientele acestor definitii constau in faptul ca cea uzuala se refera numai la veniturile de stat si nu are in vedere un fundament juridic, cea tehnica este prea limitata, iar cea administrativa nu se refera la ordonatorii de credite. În final, autorii la care ne-am referit, propun pentru contabilitatea publica urmatoarea definitie care ar exprima, dupa parerea noastra, cel mai corect functiile sale, si anume: “Regulile contabilitatii publice au ca obiect determinarea obligatiilor si responsabilitatilor ordonatorilor de credite publice, ale ordonatorilor de venituri publice si contabililor publici.” Aceasta definitie da regulilor contabilitatii publice un contur juridic, tehnic si cuprinde in cadrul sau obligatiile si responsabilitatile, atat ale contabililor publici, cat si ale ordonatorilor.

Ca si in cazul contabilitatii generale (financiare), contabilitatea publica trebuie sa asigure o imagine fidela, cu privire la situatia executiei bugetului general consolidat, a informatiilor necesare pentru necesitatile proprii ale institutiilor publice, cat si in ceea ce priveste furnizarea acestora catre organele in drept, cu prerogative in materie.

Unele asemanari si paralelisme intre contabilitatea publica si cea generala (financiara) sunt si in ceea ce priveste bilantul contabil. Daca in cazul unitatilor patrimoniale bilantul contabil se compune din bilant, cont de profit si pierdere, si ca anexa raportul de gestiune, in cazul institutiilor publice acesta se compune din: bilant, cu adaptarile de rigoare, contul de executie, si in locul contului de profit si pierdere, iar ca anexa un raport explicativ. Referitor la bilant, care nu este supus verificarii si certificarii de catre cenzori, experti contabili etc., sau in cazul unitatilor patrimoniale contul de executie privind bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele locale, este necesar sa fie aprobat de aceleasi organe care au aprobat bugetele respective, iar in cazul institutiilor publice sa fie auditat.

CAPITOLUL 1.NOTIUNI GENERALE PRIVIND CONTABILITATEA PUBLIC?

1.1. Scurt istoric privind contabilitatea publica

În cursul sau „Elemente si principii de stiinta contabila” aparut la Bucuresti, in anul 1947 profesorul Stefan I. Dumitrescu arata:

„Daca admitem calificativul de contabilitati numai acelui sistem de socoteli, care au la baza dubla inregistrare si am cauta sa distingem feluri de contabilitati, putem face o distinctie intre contabilitatea dubla, care isi gaseste aplicare in unitatea economica urmarind prin patrimoniul de care dispune, un scop lucrativ, si contabilitatea dubla, care isi gaseste aplicarea in unitatea economica fara scop lucrativ.

În acesta din urma, vom gasi tinerea socotelilor si la veniturile si cheltuielile ce le necesita administrarea acelui patrimoniu.

Contabilitatea dubla, in unitatea economica cu scop lucrativ se mai poate numi si Contabilitate patrimoniala, spre deosebire de contabilitatea dubla in unitatea economica fara scop lucrativ, care se poate numi si Contabilitate administrativa” [1 Dumitr?scu I.St?fan, ?l?m?nt? si principii d? stiinta contabila , Bucur?sti, 1947, pag. 244].

În cazul acesteia din urma, autorul face distinctie intre:

a) unitate economica cu caracter administrativ public, in care administratia este guvernata de o lege speciala, numita lege a contabilitatii publice;

b) unitate economica cu caracter administrativ particular, in care administratia nu este legata de nici o lege, ea fiind guvernata de uzante si de obligatia de a face, din timp in timp, o justificare a folosirii veniturilor.

„Caracteristica acestui fel de contabilitate este ca, in sistemul sau de socoteli nu vom gasi Cont de rezultate, intrucat nu are scop lucrativ. Vom avea, insa, un act de prevedere, cunoscut sub denumirea de buget, referitor la veniturile si cheltuielile acelei administratii” [2 Id?m, pag. 245].

Contabilitatea publica este acea parte a contabilitatii care se ocupa de evidenta operatiunilor din cadrul unui patrimoniu public. Ea a aparut din necesitatea evidentierii veniturilor si cheltuielilor determinate de administrarea, mai intai, a cetatilor, iar mai tarziu, a statelor. [3 Brighiu, C. G. , Contabilitat?a institutiilor public?, ?d. ?X PONTO , Constanta, 2005]

Functionarea acestora presupune efectuarea unor cheltuieli ale caror surse le reprezentau veniturile din contributiile, sub o forma sau alta, ale cetatenilor.

Cunoscuta la inceput sub denumirea de contabilitate camerala sau cameralista, aceasta contabilitate a fost folosita in economia financiara sau camerala, in special, a statelor germane, deoarece in aceste state „intreaga gospodarire financiara era privita numai din punct de vedere al unei regulate executari, iar nu din punct de vedere al formarii averii” [4 Dumitr?scu I.St?fan, ?l?m?nt? si principii d? stiinta contabila , Bucur?sti, 1947, pag. 253].

În state precum Italia si Elvetia, in care legile financiare au cerut, in acelasi timp o socoteala a averii, o astfel de contabilitate nu si-a putut gasi aplicarea.

În contabilitatea cameralista operatiunile sunt inregistrate avand in vedere numai veniturile si cheltuielile, nu insa si modificarile de avere.

“O unitate economica cu caracter administrativ public, fiind preocupata de realizarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor necesare intretinerii acelei administratiuni, contabilitatea sa nu urmareste prezentarea averii, cu modificarile sale, in cercul procesului economic, ci in primul rand, supravegherea executiei celor propuse de o putere, in cazul Statului, de puterea legiuitoare. Ele ni se prezinta ca niste prevederi de venituri si cheltuieli in prealabil aprobate, sub forma unui buget. Stabilirea si executarea lor se face prin diferite organe administrative, recunoscute ca indreptatite si competente” [5 Id?m, pag. 246].

Din aceste considerente, acest tip de contabilitate mai este cunoscut in prezent si sub denumirea de contabilitate bugetara. [6 Diaconu ?. (si col.), "Contabilitat?a publica in noul sist?m contabil", ?ditura Sit?ch, Craiova, 2006]

În ceea ce priveste meritul de a o fi relevat, pentru prima data, parerile sunt impartite: unii il considera drept parinte al contabilitatii cameraliste pe austriacul Mathias Puechberg, seful contabilitatii Camerei, de la Curtea Imperiala din Viena, care publica in 1772 o lucrare despre metoda sa de contabilitate. Altii, il considera pe profesorul Jung, din Heidelberg, care isi publica lucrarea in 1786.

În Romania, punctul de plecare in evolutia contabilitatii publice il constituie Unirea Principatelor Romane (1859). Astfel, in timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, la 29 noiembrie 1860 s-a votat Regulamentul de Finante, care a constituit prima lege de organizare financiara din tara noastra. Reglementarile si dispozitiile rudimentare ale acestui Regulament vor face obiectul unei revizuiri, care vor fi cuprinse in Legea contabilitatii generale a statului. Aceasta lege, votata in anul 1864 cuprinde si toate principiile dreptului bugetar. Astfel ea prevedea ca „toate veniturile si cheltuielile neaparate spre indeplinirea deosebitelor servicii, asezate conform legilor, trebuiesc autorizate pentru fiecare an de o lege anuala de finante si formeaza Bugetul general al statului” [7 Bistric?anu Gh?., "Finant? g?n?ral?", vol.1, U.R.A., Bucur?sti, 1992, pag. 236].

Aparuta in baza Constitutiei romane din anul 1864, aceasta lege constituie prima “Lege a contabilitatii publice” care reglementeaza modul de elabolare, adaptare si executie a bugetului de stat in tara noastra. Prin “Legea contabilitatii publice” din anul 1864, contabilitatea publica se extinde si in celelalte domenii ale administratiei publice.

Pasi importanti in domeniul contabilitatii publice si al administratiei fiscale s-au facut in urmatorii ani prin adoptarea unor legi cu caracter financiar -administrativ, dupa cum urmeaza: [8 Istrat? Cost?l , Introduc?r? in contabilitat?, ?d. Polirom, 2002, pag.9-17;

]

? in anul 1871 apare Legea pentru contributii directe care reglementeaza constatarea si perceperea veniturilor publice;

? in anul 1877 apare Legea pentru recensamantul contribitiilor directe si prima lege de urmarire a veniturilor care cuprindea gradele de urmarire, privilegiile statului si prescriptia;