Pagina documente » Stiinte Economice » Contenciosul administrativ roman

Despre lucrare

lucrare-licenta-contenciosul-administrativ-roman
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-contenciosul-administrativ-roman


Cuprins

CAP. I. Introducere in contenciosul administrativ romin;
* 1. Preliminarii;
* 2. Notiunea de contencios administrativ;
;
* 3. Categoriile de contencios administrativ;
a) contenciosul in anulare;
b) contenciosul administrativ in plina jurisdictie.
CAP. II. Evolutia istorica a contenciosului administrativ in Rominia;
* 1) Perioada 11 februarie 1864 - 12 iulie 1866;
* 2) Perioada 12 iulie 1866 - 1 iulie 1905;
* 3) Perioada 1 iulie 1905 - 25 martie 1910;
* 4) Perioada 25 martie 1910 - 17 februarie 1912;
* 5) Perioada 17 februarie 1912 - 23 decembrie 1925;
* 6) Perioada 23 decembrie 1925 - 9 iulie 1948;
* 7) Perioada 9 iulie 1948 - 1 septembrie 1967;
* 8) Perioada 1 septembrie 1967 - 8 decembrie 1990.
CAP. III. Contenciosul administrativ reglementat de Legea nr. 29/1990;
* Sectiunea 1. Partile litigiului,obiectul actiunii si instantele de contencios administrativ;
* 1.Caracterul contenciosului administrativ instituit prin aceasta lege;
* 2. Partile, in litigiul de contencios administrativ;
a) calitatea de reclamant;
b) calitatea de pirit.
* 3. Obiectul actiunii in contenciosul administrativ;
a) actul administrativ de autoritate ilegal;
b) refuzul nejustificat al unei autoritati administrative de a rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege;
c) repararea pagubelor morale si materiale ce au fost cauzate reclamantului.
* 4. Actele administrative exceptate de la controlul legalitatii de catre instantele de contencios administrativ;
* 5. Instantele de contencios administrativ;
a) tribunalele judetene si al municipiului Bucuresti;
b) curtile de apel.
* 6. Exercitarea controlului judecatoresc asupra actelor administrative;
* Sectiunea 2. Procedura contenciosului administrativ;
* 1.Fazele procedurii contenciosului administrativ;
a) procedura prealabila sesizarii instantei de contencios administrativ competenta;
b) procedura in fata instantei de contencios administrativ.
* 2. Caile de atac impotriva sentintelor pronuntate de instantele de contencios administrativ;
a) ordinare - recursul;
b) extraordinare - contestatia in anulare;
- revizuirea hotaririi;
- recursul in interesul legii;
- recursul in anulare.
* 3. Executarea hotaririlor pronuntate de instantele de contencios administrativ;
* Sectiunea 3. Raspunderea in contenciosul administrativ;
* 1. Formele raspunderii in contenciosul administrativ;
* 2. Raspunderea autoritatilor administrative;
* 3. Raspunderea functionarilor publici.
CAP. IV. Concluzii.
CAP. I. Introducere in contenciosul administrativ romin;
* 1. Preliminarii;
* 2. Notiunea de contencios administrativ;
;
* 3. Categoriile de contencios administrativ;
a) contenciosul in anulare;
b) contenciosul administrativ in plina jurisdictie.
CAP. II. Evolutia istorica a contenciosului administrativ in Rominia;
* 1) Perioada 11 februarie 1864 - 12 iulie 1866;
* 2) Perioada 12 iulie 1866 - 1 iulie 1905;
* 3) Perioada 1 iulie 1905 - 25 martie 1910;
* 4) Perioada 25 martie 1910 - 17 februarie 1912;
* 5) Perioada 17 februarie 1912 - 23 decembrie 1925;
* 6) Perioada 23 decembrie 1925 - 9 iulie 1948;
* 7) Perioada 9 iulie 1948 - 1 septembrie 1967;
* 8) Perioada 1 septembrie 1967 - 8 decembrie 1990.
CAP. III. Contenciosul administrativ reglementat de Legea nr. 29/1990;
* Sectiunea 1. Partile litigiului,obiectul actiunii si instantele de contencios administrativ;
* 1.Caracterul contenciosului administrativ instituit prin aceasta lege;
* 2. Partile, in litigiul de contencios administrativ;
a) calitatea de reclamant;
b) calitatea de pirit.
* 3. Obiectul actiunii in contenciosul administrativ;
a) actul administrativ de autoritate ilegal;
b) refuzul nejustificat al unei autoritati administrative de a rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege;
c) repararea pagubelor morale si materiale ce au fost cauzate reclamantului.
* 4. Actele administrative exceptate de la controlul legalitatii de catre instantele de contencios administrativ;
* 5. Instantele de contencios administrativ;
a) tribunalele judetene si al municipiului Bucuresti;
b) curtile de apel.
* 6. Exercitarea controlului judecatoresc asupra actelor administrative;
* Sectiunea 2. Procedura contenciosului administrativ;
* 1.Fazele procedurii contenciosului administrativ;
a) procedura prealabila sesizarii instantei de contencios administrativ competenta;
b) procedura in fata instantei de contencios administrativ.
* 2. Caile de atac impotriva sentintelor pronuntate de instantele de contencios administrativ;
a) ordinare - recursul;
b) extraordinare - contestatia in anulare;
- revizuirea hotaririi;
- recursul in interesul legii;
- recursul in anulare.
* 3. Executarea hotaririlor pronuntate de instantele de contencios administrativ;
* Sectiunea 3. Raspunderea in contenciosul administrativ;
* 1. Formele raspunderii in contenciosul administrativ;
* 2. Raspunderea autoritatilor administrative;
* 3. Raspunderea functionarilor publici.
CAP. IV. Concluzii.

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

CAPITOLUL I.

Introducere in contenciosul administrativ roman;

1. Preliminarii

Dupa cum este cunoscut, principiul separatiunii puterilor in stat, potrivit caruia sunt organizate si functioneaza cele trei puteri in statul nostrum de drept-puterea legislativa,executive si judecatoreasca-implica atat o colaborare,cat si un control reciproc al activitatii lor. Contenciosul administrative ne da prilejul sa abordam un caz concret in care activitatea unor organe de stat, care realizeaza sarcinile unei puteri de stat,care realizeaza sarcinile altei puteri in stat. Este cazul controlului exercitat de instanttele judecatoresti-organe ale puterii judecatoresti-asupra activitatii organelor administratiei publice-organe ale puterii executive.

Dezvoltandu-se acest subiect ,se releva o forma juridica de aparare a drepturilor omului impotriva eventualelor abuzuri ale organelor administratiei publicesi a functionarilor publici ce-si desfasoara activitatea in cadrul acestor organe, astfel incat, orice se considera vatamat intr-un drpt al sau,recunoscut de lege,printr-un act administrative al unui organ al administratiei publice, sa poata cere-sI sa obtina- anularea sau modificarea actului administrative si repararea pagubei cauzate. În acest sens, articolul 48 din Costitutia Romaniei prevede ca “persoana vatamata intr-un drpt al sau de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, este indrptatita sa obtina recunoasterea drptului pretins, anularea actului sI repararea pagubei.”

Dezvoltand unele notiuni generale asupra contenciosului administrativ, unii autori aratau ca, din punct de vedere al litigiilor ce formeaza obiectul judecatii, functiunea jurisdictionala-a statului, se imparte in doua ramuri si anume:

a) contenciosul de drept comun, care este alcatuit din totalitatea litigiilor de competenta organelor judecatoresti propriu –zise, de natura civilo-comerciala si penala;

b) contenciosul administrativ, compus din majoritatea litigiilor de naturea administrativea, de competenta, fie a tribunalelor de drept comun, fie a unor tribunale speciale administrative, dupa sistemul de drept pozitiv adoptat in diverse state. [1 C. G. Rarincescu, Contenciosul administrativ roman , Bucuresti, 1936, pag. 79 si urm.]

Potrivit legislatiei in vigoare,contenciosul administrativ se realizeaza, in tara noastra, atat de instatte de drept comun, precum si,pentru anumite acte administrative, de catre unele organe cu activitate jurisdictionala ce functioneaza in cadrul organelor administratiei publice.

a) Sunt de competenta instanttelor judecatoresti de contencios administrativ –sectiile de contencios administrativ ale tribunalelor judetene si al municipiului Bucuresti, ale curtilor de apel si Sectia de contencios administrative a Curtii Supreme de Justitie-litigiile determinate de prevederile art. 1 din Legea contenciosului administrative nr. 29/1990, potrivit caroar, orice persoana fizica sau juridica, daca se considera vatamata in drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autoritati administrative de a-I rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanttei judecatoresti competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins si repararea pagubei ce i-a fost cauzata.

b) Sunt de competenta instanttelor judecatoresti de drept comun, litigiile date in competenta lor prin legi speciale, ca de exemplu, potrivit prevederilor art. 6 din Decretul nr. 377/1960 pentru organizarea si functionarea Notariatelor de stat, actele notariale se pot anula prin hotarari judecatoresti,iar actiunea in anulare se rezolva de judecatoria competenta potrivit regulilor de competenta territoriala privind introducerea actiunilor prevazute de Codul de procedura civila, ori conform prevederilor art. 67 din Legea nr 5/1973 privind administrarea fondului locative si reglementarea raporturilor dintre proprietari si chiriasi, potrivit carora, orice litigii in legatura cu aplicarea prevederilor prezentei legi se solutioneaza de instanttele judecatoresti , cu exceptia celor date in mod expres in competenta altor organe, sau potrivit art. 18(1) din Decretul-Lege nr 10/1990 privind regimul pasapoartelor si al calatoriilor in strainatate, refuzul eliberarii, retragerea sau anularea pasapoartelor trebuie sa fie motivate si communicate in scris solicitantului , in termen de 15 zile de la data luarii acestei masuri. Potrivit alin (2) al aceluiasI articol, cel nemultumit de masura luata poate face contestatia la organul ierarhic superior celui care a luat hotararea, iar potrivit prevederilor alin (3) al articolului mentionat, daca solicitantul nu este multumit de solutia data sau contestatia nu este rezolvata in termen de 15 zile, solicitantul se poate adresa instanttei judecatoresti locale.Legalitatea unor acte administrative este controlata, pe cale judecatoreasca de catre tribunale; este cazul, de exemplu, al hotararilor comisiilor de reexaminare a contestatiilor in materie de inventtii care, potrivit prevederilor art. 57 din Legea 64/1991 cu privire la brevetele de inventtii, pot fi atacate cu recurs la Tribunalul Municipiului Bucuresti.

c) Sunt de competenta unor organe de jurisdictie speciala care functioneaza in cadrul unor organe ale administratiei publice litigiile date, prin lege, in competenta de solutionare a acestor organe.Este cazul organelor jurisdictionale din sistemul Curtii de Conturi, care solutioneaza litigiile referitoare la controlul legalitatii unor acte administrative, potrivit prevederilor Legii nr 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi si al organelor jurisdictionale din cadrul Ministerului Apararii Nationale si al Ministerului de interne-comisiile de jurisdictie a imputatiilor si comisiile superioare de imputatii- care sunt organizate si functioneaza conform Decretului nr 207/1976 privind raspunderea materiala a militarilor.

Sub toate aceste forme, instanttele judecatoresti si unele organe de jurisdictie speciala exercita-cu unele exceptii- la cererea particularilor (perasoane fizice sau juridice), controlul legalitatii actelor administrative prin care acestia (particularii ) se considera vatamati intr-un drept al lor recunoscut de lege.Exceptiile acestea sunt:

:a) cea prevazuta de art. 12 din Legea administratiei publice locale nr 69/1991, potrivit careia, prefectul poate ataca, in fata instanttei de contencios administrativ, actele autoritatilor administratiei publice locale , in cazul in care considera ca acestea sunt ilegale;

b) cea prevazuta de art 96(1) din Legea nr. 94/1992, potrivit caruia, procurorul financiar investeste cu act de sesizare de organelle colegiul jurisdictional cu privire la faptele si persoanele asupra caroar este sesizat de organelle de control proprii ale Curtii de Conturi; si

c) prevederea art. 27 (1) din Decretul nr 207/1976 conform caruia hotarile definitive prein care s-au solutionat contestatiile pot fi atacate de catre seful directiei financiare din Ministerul Apararii Nationale sI Ministerul de Interne , cu sesizarea la comisia superioara de jurisdictie a imputatiilor, ce functioneaza pe langa cele doua ministere.

Evidentiind cele trei forme de control judecatoresc si jurisdictional al legalitatii actelor administrative si ca o concluzie la cele dezvoltate, fara a cauta o definitie, intelegem,intr-un sens larg, prin contencios administrativ, acele forme de control al legalitatii actelor administrative de autoritate, exercitat la cererea celor care se considera vatpmati in drepturile lor recunoscute de lege, de catre instantele judecatoresti de drept comun si de catre organelle de jurisdictie speciala, care functioneaza in cadrul unor organe ale administratieie publice. [2 V. I. Prisacaru , Contenciosul administrativ roman, Editura ALL, pag. 3.]

Datorita preverilor art. 122 (4) din Constitutia Romaniei din 1991,potrivit caroar “prefectul poate ataca, in fata instanttelor de contencios administrativ, un act al consiliului judetean, al celui local sau al primarului, in cazul in care considera actul illegal”, se constata ca notiunea de contencios administrative nu se limiteaza numai la dreptul particularilor (persoane fizice sau juridice), care se considera vatamati intr-un drept al lor recunoscut de lege, de a cere instanttei judecatoresti competente- de contencios administrativ- anularea actului, rezolvarea cererii si repararea pagubelor cauzate, ci ea cuprinde si dreptul instanttelorjudecatoresti de contencios administrative de a controla legalitatea actelor administrative si in alte cazuri decat cele reglementate de art 48 din Constitutie.

Prevederile constitutionale inserate in art 122 (4) ne dau prilejul sa apreciem ca art. 1 alin 1 din Legea contenciosului administrativ nr 29/1990, potrivit caruia,orice persoanafizica sau juridica, daca se considera vatamata in drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autoritati administrative de a-I rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanttei competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sI repararea pagubei ce i-a fost cauzata, nu mai corespunde competentelor, stabilite prin Constitutia tarii, instanttelor judecatoresti de contencios administrativ. Acestea, pe langa alte motive, ne determina sa se propuna de lege ferenda, adoptarea unei noi legi a contenciosului administrativ.

Prin adoptarea Constitutiei din 1991, in care este inclus art. 122 (4), notiunea de contencios administrativ a capatat un nou continut, astfel incat ea-notiunea-trebuie sa reflecte, atat cuprinsul art. 48 (1), cat sI al art. 122 (4) din Constitutie.

Tinand seama de faptul ca, potrivit art. 48 (2) din Constitutie, conditiile si limitele exercitarii acestui drept, se stabilesc prin lege organica , vom trage concluzia ca [3 V. I. Prisacaru, Op. cit., pag. 4 si urm.], in conceptia constituantului nostru, organizarea, functionarea si competenta contenciosului administrativ roman,realizat de instantele judecatoresti specializate, a fost ridicat la nivel de lege organica, ceea ce evidentiaza atentia acordata apararii drepturilor persoanelor vatamate intr-un drept al lor de o autoritate publica,printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri. Aceasta ne determina sa consideram ca trecerea activitatii de contencios administrativ in competenta instanttelor judecatoresti specializate sI a celor dedrept comun, precum sI a jurisdictiilor speciale administrative nu se poate realiza decat numai printr-o lege organica. Mai mult, chiar in Constitutie exista un text care, derogand de la prevederile art. 48,da in competenta instanttelor de contencios specializate dreptul de a verifica legalitatea unor acte administrative; ne referim la prevederileart 122 (4) din Constitutie,cat si in temeiul art 1 din Legea contenciosului administrative nr. 29/1990 si al art. 12 si 101 Legea administratiei publice locale nr. 69 /1991.Astfel fiind, se considera ca nici nu este cazul ca,ori de cate ori se reglementeaza, prin lege, activitatea unor servicii publice administrative, sa se prevada ca cel care se considera vatamat intr-un drept al sau poate actiona la instantta de contencios administrativ competenta. Nu este nevoie sa se faca o asemenea precizare, pentru ca acest drept este consacrat prin Constitutie sI este reglementat de Legea contenciosului administrativ. Astfel de prevederi apar necesare numai in situatiile in care legiuitorul vrea ca solutionarea unor asemenea cause sa revina altor instantte judecatoresti decat cele de contencios administrativ.

Daca nu se poate stabili competenta instantelor de contencios administrativ specializat printr-o lege ordinara, cu atat mai mult nu s-ar putea face acest lucru printr-o hotarare a Guvernului. De altfel, printr-o hotarare a Guvernului nu se pot stabili competente de solutionare a unor cauze nici pentru instanttele de drept comun. Cu toate acestea,solutionand un recurs, instantta noastra supremea a apreciat ca o hotarare a Guvernului se incadreaza in legi speciale.

Institutia juridica a contenciosului administrative a aparut ca urmare a organizarii puterilor in stat, potrivit cerintelor principiului separarii acestora si a fost legiferata, pentru prima oara , in Franta, cand, in anul 1790, au fost infiintate Consiliul de Stat si consiliile de prefecture. La noi in tara , contenciosul administrativ a fost instituit prin Legea pentru infiintarea Consiliului de Stat din 11 februarie 1864 care, in art. 51, prevedea ca “ particularii sau sI alte persoane juridice ale caror interese se afla vatamate prin vreo masura administrativea, pot reclama la Consiliului de Stat ”.

În Franta, si astazi contenciosul administrative este de competenta unor instantte administrative, organizate in system, tribunale administrative, interdepartamentale, curtI de apel sI Consiliul de Stat, in timp ce, in tara noastra, inca din 1866, contenciosul administrativ a fost de competenta instanttelor judecatoresti.În acest sens, in art. 8 din aceeasi lege se prevedea: “celelalte afaceri de naturea contencioasa, ce Consiliul de Stat judeca, sau pe temeiul legii sale constitutive, sau in temeiul unei legi speciale, se vor judeca de instanttele judecatoresti, dupa regulile ordinare”

2. Notiunea de contencios administrativ

Cuvantul “contencios” vine de la cuvantul francez contentieux ,care, la randul lui, se trage din latinescul contentiosus ( certaret ), adjectivul substantivului contentio,adica :conflict, disputa, confruntare. [4 V. I. Prisacaru, Op. cit., pag. 6.]

În dreptul administrativ ,termenul de contencios a inceput sa fie utilizat pentru a delimita caile de atac jurisdictionale impotriva actelor si operatiunilor administrative de recursurile administrative obisnuite.