Pagina documente » Stiinte Economice » Contractare si achizitii prin proiecte

Despre lucrare

lucrare-licenta-contractare-si-achizitii-prin-proiecte
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-contractare-si-achizitii-prin-proiecte


Cuprins

CUPRINS
Capitolul 1. RISCUL CONTRACTUAL 5
1.1. RISCURILE iN CONTRACTELE SINALAGMATICE, iN GENERAL 6
1.2. RISCURILE iN CONTRACTUL DE ViNZARE 7
1.3. RISCURILE iN ViNZARILE SUB CONDITIE SUSPENSIVA 9
1.5. RISCUL CONTRACTUAL CiND ViNZATORUL ESTE iN iNTiRZIERE 11
1.6. RISCUL iN ViNZARI DE LUCRURI VIITOARE 12
1.7. RISCUL iN ViNZARI DE LUCRURI APARTINiND UNUI TERT 13
1.8. RISCUL iN ViNZARILE CU REZERVA PROPRIETATII 13
1.9. RISCUL iN ViNZARILE DE GENUS 14
1.10. CONTRACARAREA RISCULUI PRIN CONTRACTE 16
1.10.1. Structura juridica a afacerilor 16
1.10.2. Tipurile de contracte comerciale 22
1.10.3. Contractul de vinzare-cumparare comerciala 24
1.10.4. Contractele de intermediere 30
1.10.5. Contractele de concesiune 32
1.10.6. Contractele de transfer de tehnologie 34
1.10.7. Contractele de finantare a operatiilor comerciale 37
1.11. CONCLUZII 40
Capitolul 2. RISCUL iN OPERATIUNILE CU DEVIZE 41
2.1. Tehnici de reducere a expunerii 42
2.2. RISCUL DE TRANSLARE 45
2.3. RISCUL DE TRANZACTIE 46
2.4. RISCUL VALUTAR 47
2.4.1. Operatiuni la termen 47
2.4.2. Operatiuni Hedging 52
2.5. RISCUL ECONOMIC 55
2.6. DREPTURI SPECIALE DE TRAGERE 61
2.7. CONCLUZII 68
ANEXE - Modele de contracte 69
1. CONTRACT DE COMISION 69
2. CONTRACT DE CONSULTANTA 79
3. CONTRACT DE PRESTARI SERVICII 88
4. CONTRACTUL DE iNCHIRIERE 96
BIBLIOGRAFIE 106

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

?

“Ceea ce trebuie sa fie, va fi”

(daca nu se schimba nimic din datele prezentului)

citat atribuit “Vechilor celti”

Capitolul 1. RISCUL CONTRACTUAL

Cuvinte cheie:

Risc, incertitudine, contract, contract sinalagmatic, obligatie, cumparator, lucru vandut, pret paguba, conditie suspensiva, proprietate, conditie rezolutorie, bun “genus”, transmitere.

Abstract:

Les grandes et légendaires affaires ont été presque sans exception fondées sur eux. Les politiciens et les actionnaires sont conséillés de rendre leurs managers riches afin que ces deniers se permettent de les accepter. Les terroristes apprennent comment organiser des réseaux de décision et comment les combiner avec la theorié des probabilités, afin de rendre possible l’évaluation des risques.

Rezumat:

Marile si legendarele afaceri a fost construite, aproape fara exceptie, pe riscuri. Politicienii si actionarii sunt sfatuiti sa-si faca managerii bogati pentru ca ei sa-si permita asumarea riscurilor. Teroristii invata cum sa construiasca arbori de decizie si cum sa-I combine cu teoria probabilitatilor pentru a putea fi posibila masurarea riscurilor.

Apreciez ca problematica ridicata de conceptele de risc si incertitudine, poate fi interpretata la granita dintre fenomenele juridice si cele economice. Cand se reuseste cuantificarea riscului din punct de vedere economic (al efectelor sale), concomitent apare necesitatea unui cadru legislativ care sa defineasca si mai ales sa prevada limitarea efectelor unui risc asumat. În acest capitol, ma voi ocupa de definirea principalelor riscuri contractuale indeosebi dintr-o viziune juridica.

1.1. RISCURILE ÎN CONTRACTELE SINALAGMATICE, ÎN GENERAL

La noi in tara de acest tip de riscuri s-au preocupat T.R. Popescu, Victor Babiuc si I.L. Georgescu. În conceptia acestor autori, problema riscurilor se pune sub un dublu aspect: al riscului privind contractele in general si al riscurilor lucrului vandut in contractele translative de proprietate.

Problema riscurilor se reduce la a sti daca in ipoteza cand una din parti nu poate executa obligatia sa, datorita unui caz fortuit sau fortei majore, cealalta parte mai este tinuta s-o execute pe a sa. Interdependenta obligatiilor celor doua parti contractate, caracteristica contractelor sinalogmatice, comanda solutia stingerii obligatiei corelative a unei parti, atunci cand un caz fortuit sau o forta majora face imposibila executarea obligatiei ce revine celeilalte parti. Riscurile sunt in sarcina debitorului obligatiei imposibil de executat - “res perit debitori” [1 “res perit debitori” - riscul pierii bunului ramane in sarcina debitorului.]. Obligatia partii careia nu i se mai poate face prestatia dintr-o pricina independenta de vointa celeilalte parti, ramane fara cauza [2 Capitant H., “Dela cause des obligations”, pag. 287. Acest autor considera ca regula “res perit domino” (riscul pierii bunului incuba proprietarul) nu se aplica decat contractelor translative de proprietate. Pentru celelalte, teoria cauzei este suficienta sa rezolve problema riscurilor “Il reste dans contracts synalagmatique ordinaires, que chacun des deux obligations est la cause de l’autre. L’une s’éteignant fante d’exécution possible, l’autre doit disparaitre, aussi faute de cause”.].

1.2. RISCURILE ÎN CONTRACTUL DE VÂNZARE

Atunci cand ne referim la riscul lucrului vandut, profesorul I.L. Georgescu, profesor consultant de drept comercial la Facultatea de Drept a Universitatii din Iasi, apreciaza ca trebuie raspuns la doua intrebari [3 Georgescu I.L., “Drept Comercial Roman”, Ed. Lumina Lex, 1994, pag. 188.]:

1. Cine suporta paguba pierderii lucrului, in perioada posterioara acordului de vointa si momentul predarii?

2. Cumparatorul mai este sau nu obligat sa plateasca pretul?

Pentru solutionarea acestui aspect nou al problematicii riscurilor, autorul mai sus mentionat considera ca trebuie plecat de la regula necontestata in dreptul roman (si in dreptul neolatin), ca simplul acord de vointa are ca efect transferarea proprietatii de la vanzator la cumparator. Astfel se considera ca din momentul acordului de vointa, vanzatorul si-a indeplinit obligatia sa, el nu mai este proprietarul lucrului, de unde consecinta elementara, ca daca lucrul piere, acesta nu poate privi decat pe proprietar, potrivit regulii “res perit domino” [4 “res perit domino” - riscul pieririi bunului incuba proprietarul].

Pentru a demonstra valabilitatea acestei reguli, profesorul I.L. Georgescu, porneste de la principiul “res perit creditori”, care a fost conservat si in vechiul drept francez. Ca argument il citeaza pe Pothier: “c’est un principe établi que aussitot que le contrat de vente est parfait la chose vendue devient aux risque de l’acheteur, quoiqu’elle ne lui ait pas encore été livrée” (opera citata).

Între notiunea de risc si cea de proprietate exista atat interdependenta cat si concomitenta. Eventuala pierdere care survine intre momentul acordului de vointa si al (predarii efective cumparatorului, nu exonereaza de plata pretului) deoarece vanzatorul si-a executat obligatia ramane ca si cumparatorul sa si-o execute pe a sa si in consecinta va plati pretul.

În conceptia specialistilor in drept, regula suportarii riscului bunului vandut formulata mai sus trebuie inteleasa intr-un sens mai larg. Astfel sunt in sarcina proprietarului - a cumparatorului sau dobanditorului prin efectul oricarui contract de alienare a proprietatii - nu numai riscurile materiale, care au drept urmare pierderea integrala a lucrului, dar si degradarea sau pierderea partiala, precum si evenimentele care au o influenta juridica asupra bunului cum ar fi declansarea inalienabilitatii bunului, punerea unor noi impozite, in intervalul de timp scurs intre momentul acordului de vointa si momentul predarii efective, sau exproprierea pentru cauza de utilitate publica.

În doctrina moderna asupra dreptului proprietatii, inconvenientele automatismului trecerii riscurilor o data cu transmiterea proprietatii, se preconizeaza a fi inlaturate prin legarea transferului riscurilor de predarea marfii si nu de transmiterea proprietatii. În consecinta, se va renunta la regula “res perit domino”. În prezent, aceasta solutie este larg aplicata in vanzarea internationala.

O observatie trebuie insa facuta: principiul de mai sus, nu este imperativ, deoarece perfectiunea sa formala, nu se impune vointei partilor decat in masura in care ele tac [5 Georgescu I.L., “Drept Comercial Roman”, Ed. Lumina Lex, 1994, pag. 189].

Inechitatile care apar atunci cand cumparatorul suporta paguba chiar daca bunul a ramas in magazia vanzatorului sau a fost transportat de un caraus ales de acesta, poate determina partile, sa prevada ca riscurile privesc pe cumparator, numai de la predare sau de la imbarcare.

În cazul in care obiectul contractului de vanzare este realizarea unui proiect, se pune problema asigurarii unor garantii care sa elimine posibilitatea de a preda un proiect care nu are aplicabilitate. În astfel de cazuri contractul de vanzare trebuie sa prevada termene de plata, astfel incat ultima transa sa fie platita cand proiectul si-a dovedit viabilitate.

1.3. RISCURILE ÎN VÂNZ?RILE SUB CONDITIE SUSPENSIV?

În codul civil, in articolul 1018 sunt reglementate problemele referitoare la riscul generat de vanzarile sub conditie suspensiva. Se aplica in acest articol, principiul “pendente conditione”, adica pana la realizarea evenimentului viitor si incert, de care depinde nasterea obligatiei, lucrul ramane in riscul debitorului adica al vanzatorului. Solutia este conforma cu principiile si mecanismul practic al operatiei. Vanzarea nu este perfecta in aceasta perioada de timp, si lucrul ramane in patrimoniul vanzatorului. El este acela care trebuie sa suporte paguba. Daca conditia se realizeaza, in loc ca acest eveniment sa aiba ca efect de a da eficacitate actului din momentul incheierii sale produce dimpotriva consecinta rezolutiei contractului “ex tunc” [6 “ex tunc” - pentru trecut]. Se deroga astfel de la principiul retroactivitatii conditiei, care ar fi comandat ca prin realizarea conditiei cumparatorul sa fie considerat proprietar al lucrului, din momentul incheierii contractului.