Pagina documente » Recente » Contractul de Factoring

Despre lucrare

acces premium
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.


Cuprins

?Cuprins
INTRODUCERE 1
CAPITOLUL 1. CONSIDERA?II GENERALE PRIVIND CONTRACTUL INTERNA?IONAL DE FACTORING 3
1.2.Originea factoringului 3
1.2.Definirea notiunii de factoring 5
1.3. Func?iile contractului interna?ional de factoring 6
1.4. Tipuri de factoring 8
CAPITOLUL 2: NATURA JURIDIC? A CONTRACTULUI DE FACTORING 12
2.1. Armonizarea legislatiilor privind operatiunile de factoring 12
2.2. Partile implicate in contractul de factoring 14
2.3. Obligatiile partilor 18
2.4. Efectele contractului de factoring 20
CAPITOLUL 3 . FACTORINGUL ROMÂNESC SI CEL INTERNA?IONAL 24
3.1. Piata internationala a factoringului 24
3.2.Piata factoringului din România 31
CAPITOLUL 4. STUDIU DE CAZ . ACORDUL GLOBAL DE FACTORING LA RAIFFEISEN BANK 37
4.1. Not? de analiz? tranzactie operatiuni de factoring intern 37
4.2. Documente justificative necesare unei finantari prin factoring intern 44
CONCLUZII 49
BIBLIOGRAFIE 51
ANEXE 53

EXTRAS DIN DOCUMENT

Lipsa temporara de lichiditate, ca urmare a livrarii cu plata la termen, obligatia onorarii la timp a datoriilor angajate fata de terti, alti factori interni si externi care actioneaza asupra economiei unei tari pot transforma o afacere profitabila intr-o afacere paguboasa

Asemenea probleme pot fi rezolvate prin apelarea de catre exportatori la tehnicile moderne de finantare. De aceea, exportatorii trebuie sa fie constienti asupra posibilitatilor existente pentru acoperirea riscurilor si pentru transformarea in lichiditati a creantelor scadente la termen si sa apeleze la acele tehnici de finantare care sunt favorabile.

Se manifesta mari reticente la utilizarea factoring-ului, ca urmare a neintelegerii continutului, necunoasterii modului de folosire si nesesizarii avantajelor multiple implicate sau mobilizarea imediata a creantelor scadente reprezinta o necesitate pentru exportatori.

La realizarea lucrarii am folosit documentare bibliografica, in special in cazul prezentarii aspectelor teoretice, si documentare directa, practica, prin informarea din acte normative, studii de caz si consultarea unor specialisti din domeniu. Suportul bibliografic folosit se sprijina cu precadere pe materiale publicate in tari cu experienta indelungata in acest domeniu, insa contine si informatii desprinse din diferite articole ce ofera date mai recente si nu in ultimul rand obtinute in urma consultarii site-urilor web ale diferitelor institutii specializate.

Daca ne propunem sa concluzionam sub aspect general aspectele de natura metodologica regasite la nivelul prezentei lucrari putem preciza ca toate metodele, tehnicile, procedeele si instrumentele utilizate au stat la baza obtinerii rezultatelor cercetarii realizate. Acestea se concretizeaza in evidentierea aspectelor teoretice si practice ale factoringului printr-o abordare internationala, dar si nationala, de la trecut la prezent, identificand totodata perspective viitoare in dezvoltarea tematicii abordate.

Am ales aceasta tema datorita faptului ca aceasta forma de finantare este foarte putin cunoscuta, incercandu-se o pledoarie in favoarea acestei forme de finantare a afacerilor atat in plan intern cat si international. Am incercat prin aceasta lucrare sa schimb perceptia de produs inferior care persista asupra factoringului, datorita faptului ca in derularea lui rolul principal il joaca nu bancile ci companiile private de finantare , ceea ce automat l-ar face mai riscant. În fapt necunoasterea produsului, a avantajelor reale ce pot fi obtinute din folosirea sa au dus la aceasta perceptie ca factoringul ar fi ultima varianta de finantare la care recurg firmele in cazul in care sunt respinsi de banci, semn clar al unor probleme majore pentru firma in cauza.

CAPITOLUL 1. CONSIDERA?II GENERALE PRIVIND CONTRACTUL INTERNA?IONAL DE FACTORING

1.1.Originea factoringului

Cu o utilizare recenta si mai putin dezvoltata in Romania, factoring-ul nu este un concept nou, ci unul ale carui origini s-au conturat inca din Roma antica atunci cand producatorii sau comerciantii bogati isi angajau agenti sau factori in scopul gestionarii vanzarilor de marfuri. [1 Br?n, P., “Politici fin?nci?r? si mon?t?r? int?rn?tion?l?”, ?ditur? Sigm?, I?si, 2003,p.263

]

O prima ascensiune a factoring-ului si a factorilor (agenti de factoring) s-a realizat in secolul al XIX-lea in SUA ca urmare a cre?terii populatiei pe continentul American si implicit a cererii de marfuri textile, care, in acele vremuri, erau importate din Europa. În aceste conditii, exportatorii europeni, fara a avea la dispozitie mijloacele moderne de comunicare intalnite astazi (telefon, fax, transport aerian) si cu un nivel redus de cunoastere a pietei americane, au apelat la factori in scopul formarii, mentinerii si vanzarii stocurilor de marfa in SUA. Astfel factorii asigurau preluarea fizica a marfii, depozitarea ei, identificarea clientilor, vanzarea si incasarea marfurilor vandute, in scopul unei remuneratii sau al unui comision incasat de la exportatorul european.

Odata cu dezvoltarea sistemului de comunicatii si transport, nevoia exportatorilor de stocare a marfurilor pentru vanzare in strainatate s-a diminuat iar factorii si-au reorientat sfera activitatilor de la serviciile de depozitare, marketing si distributie la serviciile financiare.

Finantarea comertului international constituie o conditie importanta a dezvoltarii afacerilor si a competitivitatii acestora. Derularea tranzactiilor comerciale necesita de cele mai multe ori recurgerea la operatiuni de finantare, datorita unor factori precum: concurenta acerba dintre producatori, cresterea ponderii produselor complexe si de valoare in cadrul schimburilor comerciale internationale sau dificultatile intampinate de tarile mai putin dezvoltate in procurarea resurselor financiare.

Factoringul reprezinta o modalitate moderna de finantare a comertului international, pe termen scurt. De la aparitia lui, cand era limitat strict la finantarea industriei textile si de imbracaminte, si pana in zilele noastre factoringul si-a extins sfera de cuprindere asupra unor domenii extrem de variate. Operatiunile de factoring s-au dezvoltat ca urmare a utilizarii tot mai frecvente a platilor de cont deschis, care permit efectuarea decontarii la un anumit termen de la data livrarii.

1.2.Definirea notiunii de factoring

Factoringul international isi are originile in secolul al XVII-lea, fiind concentrat in comertul cu textile dintre Anglia si Statele Unite. Creat de practica engleza, factoringul a dobandit o amploare deosebita in S.U.A. in conditiile comertului cu coloniile .

In ziua de 21 decembrie 1620, cand pelerinii au debarcat de pe bordul vasului Mayflower, aveau un aliat deosebit de important. De fapt, acest „partener tacut” a fost cel care a facut posibila navigarea acestora din Plymouth (Anglia) catre Lumea Noua, partener cunoscut mai tarziu sub denumirea de factor. [2 ?ltm?n, ?dw?rd, M?n?ging Cr?dit Risk, 2nd ?dition. John Wil?y ?nd Sons., 2008,p.71

]

Acordul incheiat cu un grup de comercianti din Londra avea drept scop finantarea expeditiei catre Lumea Noua si a reprezentat o forma timpurie a factoringului in care resursele banesti erau avansate in schimbul garantarii rambursarii lor la scadenta.

Aceasta noua forma de finantare a avut o contributie esentiala, un rol hotarator in pasirea S.U.A În randul celor mai industrializate tari din lume. Colonistii din Plymouth stabiliti pe tarmurile Lumii Noi aveau sa se confrunte cu realitatile construirii unei vieti noi: nevoia de a obtine marfurile si materialele necesare construirii coloniei, pe de o parte, si aceea de a-si plati datoriile implicate de expeditie, pe de alta parte.

Astfel s-a ajuns la hotararea de a infiinta parteneriate generale pentru comertul cu marfurile coloniale si cele engleze astfel incat colonistii sa poata obtine bumbac, articole din lana, arme, iar partenerii acestora sa obtina un profit din care sa-si poata plati datoriile.

În literatura juridica de specialitate s-au evidentiat mai multe definitii. [3 Carst??, ?ni , Consortiil? b?nc?r? si f?ctoring-ul – c?rtitudini ?l? coop?rarii fin?nci?r-b?nc?r? int?rn?tion?l?, Bucur?sti, 2000 ,p.135]

O prima defini?ie este data de doctrina franceza, aceasta definind contractul de factoring ca fiind contractul prin care o persoana, numita aderent, care poate fi vanzator de bunuri sau furnizori servicii, cedeaza creantele pe care le are impotriva cumparatorilor sai unei alte persoane, numita factor, care se obliga sa incaseze aceste creante, subrogandu-se in acest scop in toate drepturile pe care cedentul le are impotriva debitorilor sai. [4 SM?R?ND? ?NGH?NI, M?GD? VOLONCIU, C?M?LI? STOIC?, Dr?pt com?rci?l, ?diti? ? III-?; ?ditur? ?ll B?ck, Bucur?sti, 2004,p.92]

Într-o alta opinie, contractul de factoring este o conventie prin care o parte, cedentul denumit aderent, cesioneaza catre cealalta parte (institutie de credit sau un alt finantator) denumita factor creante pe care le detine din activitati comerciale fa?a de un debitor (client), in scopul finantarii de catre factor integral sau partial a activitatii aderentului, imediat sau la o data ulterior stabilita, in limita creantelor cesionate.

În Legea nr. 469/2002 s-a conferit contractului de factoring o definitie menita sa-i

statueze natura sa specifica de mecanism de mobilizare a creantelor. [5 Bisin?ll? I., N?ssi M., Tr?b?lli ?., “L??sing, l??s?-b?ck, f?ctoring”, ?d. Gruppo ?ditori?l? ?ss?libri – Simon?, N?poli, 2004,p.69

]

„Factoringul este contractul incheiat intre o parte denumita aderent, furnizoare de marfuri sau prestatoare de servicii, si o societate bancara sau oinstituie financiara specializata, denumita factor, prin care aceasta din urma asigura finantarea, urmarirea creantelor si prezervarea contra riscurilor de credit, iar aderentul cedeaza factorului cu titlu de vanzare creantele nascute din vanzarea de bunuri sau prestarea de servicii pentru terti.”

Aceasta constituie singura defini?ie legala in vigoare care define?te in mod corect opera?iunea de factoring ca fiind o preluare de crean?e nascute din vanzarea de marfuri sau prestarea de servicii catre ter?i in proprietate de catre factor de la aderent, respectiv o cesiune de crean?a, ?i nu drept garan?ie a unei obliga?ii de plata,asumata anterior.

Factoring-ul reprezinta un mecanism de finantare prin care se obtin lichiditati din vanzarea de facturi a caror scadenta nu depaseste de regula 180 zile, prin preluarea de catre societatea cumparatoare (banca comerciala, societate de factoring etc.), de la clientul beneficiar, a facturilor acestuia, contra unei sume de bani (agio). [6 Rov?nt?, Mih??l? , Introduc?r? in forf?t?r? si f?ctoring. T?hnici mod?rn? d? fin?nt?r? ? ?ctivitatii d? ?xport. ?d. ?conomica, Bucur?sti, 2002,p.183]

Factoring-ul se materializeaza intr-un contract incheiat intre o parte, denumita “aderent”, furnizoare de marfuri sau prestatoare de servicii si o societate bancara sau o institutie financiara specializata, denumita “factor”, prin care acesta din urma asigura finan?area, urmarirea creantelor si protectie riscurilor de credit, iar aderentul cedeaza factorului, cu titlu de vanzare sau de gaj, creantele nascute din vanzarea de bunuri sau prestarea de servicii pentru terti.

1.3. Func?iile contractului interna?ional de factoring [7 Cat?na, ?., „F?ctoringul-forma d? fin?nt?r? ? com?rtului”, ?ditur? Curt?? V?ch?, Bucur?sti, 2001,p.145]

Operatiunea de factoring, o metoda moderna de finantare a comertului international, prin functiile pe care le indeplineste si prin serviciile oferite, poate fi caracterizata prin prisma urmatoarelor aspecte: [8 Dr?gos, Ili? , F?ctoring – mijloc d? diminu?r? ? bloc?jului fin?nci?r, FIN?NT?, B?NCI, ?SIGUR?RI nr.2/2 f?bru?ri? 2003, p.. 54-55

]

? Finantarea activitatii curente;

? Administrarea sau gestionarea facturilor comerciale;

? Recuperarea creantelor cesionate;

? Acoperirea riscului de credit

Finantarea activitatii curente. Unul dintre elementele importante pentru suplimentarea capitalului de lucru al agentului economic este majorarea incasarilor, iar factoring-ul ofera o astfel de posibilitate celor care apeleaza la el.

Factorul (banca comerciala, societatea specializata etc.), prin incheierea contractului de factoring, se angajeaza sa plateasca aderentului o proportie insemnata ( de regula 80%) din valoarea “facturilor acceptate”, imediat ce sunt emise, iar diferenta de 20% dupa incasarea lor de la debitor. În aceste conditii, aderentul isi finanteaza activitatea curenta prin transformarea creantelor comerciale in lichiditati, imediat ce facturile sunt emise (respectiv inaintea termenului de incasare prevazut in contractul comercial), cu consecinte pozitive asupra activitatii desfasurate, printre care mentionam:

? majorarea capitalului de lucru si, pe aceasta cale, cresterea vanzarilor;

? accesul la o finantare sporita in raport cu imprumuturile bancare conventionale (cresterea cifrei de afaceri = majorarea creantelor = majorarea nivelului finantarii prin factoring);

? reducerea costurilor de aprovizionare ca urmarea a posibilitatii de negociere cu furnizorii a unor discount-uri de pret generate de achitarea marfurilor la timp sau chiar in avans;

? stabilirea actionariatului societatii (nu sunt necesare infuzii de capital, prin atragerea de noi actionari pentru sustinerea financiara a activitatii desfasurate).

Gestionarea facturilor comerciale. Un alt serviciu oferit de factor este cel legat de preluarea spre gestionare, in propria contabilitate a situatiei debitorilor (clientilor), aderentului, activitate ce presupune: [9 Kl?pp?r, L?or? , “Th? Rol? of F?ctoring for Fin?ncing Sm?ll ?nd M?dium ?ntr?pris?s”, Th? World B?nk, W?shington, 2005,p.74

]

? intocmirea unor situatii privind debitorii, scadentele si vechimea facturilor, facturile acceptate, facturile neacceptate la plata, dar preluate spre incasare, facturile in sold si facturile incasate;

? actualizarea situatiilor cu toate tranzactiile efectuate;