Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins
Cap.I Consideratii generale privind organizatiile 1
1.1.Notiuni generale 1
1.2. Notiunea si clasificarea organizatiilor internationale 2
1.3. Dreptul organizatiilor internationale 4
1.4. Personalitatea juridica a organizatiei internationale. Privilegii si imunitati ale organizatiilor internationale 7
1.5. Competentele organizatiei internationale 9
Cap. II Organizatii regionale europene. Uniunea Europeana 12
1.Europa si constructia comunitara 12
1.1. Premisele crearii comunitatilor europene 12
1.2. Crearea C.E.E. si C.E.E.A. 14
1.3. Evolutia constructiei comunitare 15
1.3.1.Cresterea numarului statelor membre ale comunitatilor 15
1.3.2.Perfectionarea institutionala 16
1.3.2.1.Actul Unic European 17
1.3.2.2.Tratatul Uniunii Europene de la Maastricht 19
1.3.2.3.Acordul de la Schengen2 20
1.3.2.4.Tratatul de la Amsterdam 22
2.Izvoare ale dreptului institutional comunitar 24
2.1. Consideratii generale 24
2.2. Tratatele institutive si modificatoare - izvoare primare ale dreptului comunitatilor europene 25
2.3. Izvoarele derivate ale dreptului comunitar 26
2.4. Normele de drept care provin din angajamentele externe ale comunitatilor europene 28
2.5. Izvoarele complementare ale dreptului comunitar european 28
2.6. Izvoarele nescrise ale dreptului comunitar european 29
3.Caracteristici ale Comunitatilor europene si ale dreptului comunitar 30
3.1. Asociatii economice integrate 30
3.2. Organizatii internationale 31
3.3. Structura institutionala proprie 32
3.4. Principiile generale privind competenta Comunitatilor Europene 33
3.5. Caracteristicile dreptului comunitar european 34
4.Institutiile Uniunii Europene 35
4.1. Principiile care guverneaza activitatea institutiilor comunitare 35
4.2. Institutiile Uniunii Europene 36
5.Perspective ale extinderii U.E. Programe de sprijinire a tarilor candidate 43
Cap.III. Consiliul Europei 46
1.Origini, puncte de reper 46
2.Compozitia si scopul Consiliului Europei 47
3.Sistemul organismelor Consiliului Europei 49
3.1. Comitetul Ministrilor 49
3.2. Adunarea parlamentara 52
3.3. Congresul Puterilor Locale si Regionale din Europa 55
3.4. Curtea Europeana a Drepturilor Omului 57
3.5.Secretariatul 58
4. Europa prin intermediul asociatiilor sale 58
5. Coeziunea democratica, sociala, culturala si calitatea vietii 59
8. Romania si Consiliul Europei 64
Cap.IV.Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa 66
1. Institutii si structuri operationale din cadrul OSCE 68
2. Adunarea Parlamentara a OSCE 70
3. Organismele de decizie si negociere ale OSCE 71
3.1.Mecanisme, instrumente si proceduri de rezolvare a conflictelor 73
4. Dimensiunea economica a OSCE 74
5.Relatiile dintre OSCE si celelalte organisme si institutii internationale 75
Cap.V.Concluzii 76
1

Alte date

?

Cap.I Consideratii generale privind organizatiile

1.1.Notiuni generale

Ideea infiintarii unor organizatii internationale, ca forme institutionalizate ale colaborarii internationale este veche si a aparut in diferite parti ale lumii. In Europa aceasta idee a aparut ca expresie a preocuparilor pentru evitarea razboaielor si asigurarea pacii, comunitatea internationala de dupa cel de-al II lea Razboi Mondial fiind formata din state independente si un numar mare de organizatii internationale guvernamentale si neguvernamentale. In decursul secolelor diferiti ganditori si oameni politici au elaborat proiecte referitoare la creearea unor organizatii internationale. In secolele XVII si XVIII au fost elaborate mai multe asemenea proiecte, dar abea in secolul al XIX-lea au aparut in Europa primele organizatii internationale. Acestea au fost limitate la anumite domenii ale relatiilor dintre state. Astfel in 1815 au luat fiinta comisiile permanente pentru Rhin si in 1856 pentru Dunare. De asemenea au fost create organizatii internationale cu vocatie de universalitate, in domeniul tehnic, ca de exemplu “Uniunea Telegrafica Internationala” (1865) si “Uniunea Postala Universala” (1874, 1878).

In secolul XX a fost creata prima organizatie internationala pentru apararea pacii – Societatea Natiunilor. Creata in 1919, dupa Primul Razboi Mondial, Societatea Natiunilor a fost deschisa tuturor statelor din comunitatea internationala si a fost predecesoarea actualei Organizatii a Natiunilor Unite.

In decursul deceniilor alaturi de organizatiile internationale cu vocatie de universalitate au aparut si organizatii regionale, create de statele dintr-o anumita regiune geografica. Cooperarea internationala s-a amplificat dupa cel de-al doilea Razboi Mondial ceea ce a condus la aparitia a numeroase organizatii internationale guvernamentale si neguvernamentale.

Organizatiile internationale guvernamentale constituie un cadru propice pentru stabilirea si dezvoltarea relatiilor dintre statele membre. Aceste organizatii participa, in nume propriu, la relatiile internationale si au calitatea de subiect de drept international public, derivat si limitat. Participarea la relatiile internationale si a altor entitati decat statele a fost confirmata e Curtea de Justitie Internationala prin “Avizul consultativ” din 11 aprilie 1949, in care se face precizarea: “dezvoltarea dreptului international, in cursul istoriei sale a fost influentata de exigentele vietii internationale iar cresterea activitatilor colective ale statelor au facut sa apara cazuri de actiuni pe plan international din partea unor entitati care nu sunt state”.

Cresterea numarului organizatiilor internationale in perioada de dupa cel de-al doilea Razboi Mondial este expresia aparitiei si dezvoltarii procesului de interdependenta dintre state si popoare precum si a spiritului de solidaritate umana pe plan international.

1.2. Notiunea si clasificarea organizatiilor internationale

In literatura de specialitate se constata o mare varietate de definitii date organizatiilor internationale.

Dictionarul de terminolgie de drept international, sub redactia lui J. Basderant, defineste organizatia internationala ca fiind “ colectivitate comuna din state sau alte comunitati, care nu apartin aceluiasi stat, urmarind un interes comun prin intermediul organelor sale” . J. Charpentier da urmatoarea definitie: “ o organizatie internationala este o asociatie de state suverane urmarind un scop comun prin intermediul organelor care ii sunt proprii” .

O definitie mai ampla este data de Grigore Geamanu: “organizatiile internationale reprezinta forme de coordonare a colaborarii internationale in diferite domenii, pentru care statele au creat un anumit cadru juridico – organizatoric(institutional) prin adoptarea unui statut elaborat de comun acord, in care se prevad obiectul si scopurile organizatiei, organele si functiile lor, necesare realizarii obiectivelor urmarite”.

Definitia juridica a organizatiilor internationale guvernamentale se gaseste in “Conventia internationala privind reprezentarea statelor pe langa organizatiile internationale interguvernamentale” din 1975. Conventia precizeaza ca prin organizatie internationala se intelege “ o asociatie de state constituita printr-un tratat, dotata cu o constitutie si organe comune si avand personalitate juridica distincta de cea a statelor membre”. (art.1 pct.a)

In general principalele elemente care definesc o organizatie internationala guvernamentala sunt:

- in general, o organizatie internationala este o asociatie de state suverane, cu unele exceptii (cazul comunitatilor europene). Prin aceasta, ea se deosebeaste de diferite grupari private sau intreprinderi internationale, precum si de statul federal.

- organizatia internationala guvernamentala ia nastere pe baza acordului de vointa a statelor fondatoare, ceea ce isi gaseste expresia in tratatul incheiat intre ele, care devine statutul organizatiei. Acest tratat este supus normelor dreptului tratatelor din dreptul international public si poarta diferite denumiri: pact, carta, constitutie, statut.

- statutul organizatiei internationale prevede mijloacele prin care se realizeaza scopurile sale. Acestea sunt obligatiile asumate de statele membre fata de organizatie si organele organizatiei, care au competenta si vointa proprie functionala.

- organizatia internationala guvernamentala este o forma institutionalizata a colaborarii dintre state cu caracter permanent. Acest caracter permanent rezulta din statutul organizatiei care este in general un tratat international fara termen.

- organizatia internationala guvernamentala este subiect de drept international public derivat si limitat. Este subiect derivat deoarece ea este creatia altor subiecte de drept international public si anume statele. Este subiect limitat ca urmare a faptului ca actiunile ei in cadrul relatiilor internationale sunt limitate de prevederile statutului organizatiei.

Clasificarea organizatiilor internationale se poate face dupa mai multe criterii:

Dupa aria de cuprindere a statelor din comunitatea internationala, organizatiile internationale se impart in organizatii cu vocatie de universalitate – care sunt deschise tuturor statelor – de exemplu O.N.U, si organizatii regionale: Organizatia Statelor Americane, Organizatia Unitatii Africane.

Dupa obiectivele urmarite distingem intre organizatii cu vocatie generala – care pot dezbate probleme ale relatiilor dintre state – si organizatii cu vocatie limitata, respectiv speciala – de exemplu institutiile specializate ale O.N.U. care se ocupa de colaborarea internationala dintr-un anumit domeniu.

Din punct de vedere al calitatii membrilor, organizatiile internationale pot fi clasificate in guvernamentale si neguvernamentale.

Dupa posibilitatea de participare la organizatiile internationale se impart in organizatii deschise – la care pot participa toate statele sau alte entitati din comunitatea internationala – si organizatii inchise la care participa numai statele fondatoare.

Dupa obiectul lor organizatiile se impart in organizatii economice, politice, culturale, stiintifice, militare.

1.3. Dreptul organizatiilor internationale

Cresterea numerica a organizatiilor internationale si a activitatii lor au determinat aparitia si dezvoltarea unui drept nou, in cadrul dreptului international public, dreptul organizatiilor internationale. Normele dreptului organizatiilor internationale sunt cuprinse in actele constitutive ale organizatiilor internationale guvernamentale, ceea ce constituie dreptul lor originar, precum si in actele adoptate de organele acestor organizatii si care reprezinta dreptul lor derivat. Aceste norme reglementeaza functionarea si activitatea organizatiei, raporturile intre organizatie si statele membre precum si raporturile cu statele membre, sau cu alte organizatii internationale.

In dreptul organizatiilor internationale se constata o structurare ierarhica a normelor sale mai pronuntata decat in dreptul international public. Aceasta ierarhizare a dreptului organizatiilor internationale prezinta doua aspecte principale:

- superioritatea actului constitutiv al organizatiei fata de celelalte norme care guverneaza activitatea organizatiei. Normele cuprinse in statutul organizatiei internationale formeaza dreptul ei constitutional, denumit si dreptul originar al organizatiei.

- subordonarea dreptului derivat al organizatiei internationale fata de dreptul ei originar.

Principiul general al dreptului organizatiilor internationale este ca statutul lor stabileste si distribuie competentele organizatiei, respectiv a organelor sale. Ca urmare a acestui fapt organizatiile internationale guvernamentale au o competenta ” instituita”, fiind produsul vointei statelor fondatoare, exprimat in statutul organizatiei. Organizatiile internationale guvernamentale sunt subiecte de drept international public, derivate si secundare in raport cu statele; ele pot sa-si exercite competentele numai in limitele prevazute de statutul lor, iar organele proprii nu-si pot depasi competentele fara ca actele respective ale acestor organe sa fie atinse de nulitate, ca urmare a incompetentei lor.

Dupa cum am mentionat mai sus, dreptul organizatiilor internationale se compune din doua parti principale: dreptul originar al organizatiei internationale si dreptul derivat al acesteia.

1.Dreptul originar al oragnizatiei internationale este format din normele cuprinse in actul sau constitutiv(statut) care are o dubla natura: este un tratat international fiind expresia acordului de vointa dintre statele fondatoare ale organizatiei si aceea de statut al organizatiei(constitutia ei) . Prin aceasta natura dubla, statutele organizatiilor internationale guvernamentale se deosebesc de celelalte tratate internationale. De asemenea, unele statute au intaietate fata de celelalte tratate incheiate de membrii organizatiei(de exemplu carta O.N.U.).