Pagina documente » Stiinte Economice » Costuri. Preturi. Tarife

Despre lucrare

lucrare-licenta-costuri.-preturi.-tarife
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-costuri.-preturi.-tarife


Cuprins

INTRODUCERE
1. PRETURILE SI FORMAREA LOR
1.1.Pretul. Definitie. Continut.
1.2. Pretul liber - pretul de echilibru al pietei
1.3. Tipuri de intreprinderi si structuri de piata
1.3.1. Piata concurentei pure si perfecte
1.3.2. Pietele cu concurenta imperfecta
2. PIATA SI COMPONENTELE SALE: OFERTA SI CEREREA
2.1. Cererea
2.2. Oferta
3. STRATEGIILE iNTREPRINDERILOR SI EFECTUL LOR ASUPRA PRETURILOR
3.1. Functia de productie
3.2. Legea randamentelor descrescatoare
3.3. Economiile de scara
3.4 Strategii de adaptare a preturilor la cerintele pietei
3.4.1. Concurenta - componenta a pietei libere
3.4.2. Strategii de adaptare a preturilor la cerintele pietei pe tipuri ale concurentei
4. COSTUL, DEFINITIE, CONTINUT
4.1. Definitie. Continut.
4.2. Costul de obtinere a produselor
4.3. Determinarea costurilor
4.4. Determinarea costurilor in practica
4.5. Curba de experienta si evolutia preturilor
4.6. Flexibilitatea firmei si costul
5. FORTELE CARE DETERMINA CONCURENTA iN CADRUL UNUI SECTOR DE ACTIVITATE
5.1. Amenintarea noilor veniti
5.2 Intensitatea rivalitatii intre concurentii existenti
5.3. Presiunea exercitata de catre produsele de inlocuire
5.4. Puterea de negociere a clientilor
5.5. Puterea de negociere a furnizorilor
5.6. Statul, ca arbitru partimitor
6. Influenta politicilor comerciale asupra preturilor
6.1. Notiunea de surplus
6.1.1. Surplusul producatorului sau venitul net al factorilor ficsi
6.1.2. Surplusul consumatorului final
6.2. Masurarea cistigurilor datorate schimburilor internationale in situatia de echilibru partial
6.3 Masurarea cistigurilor datorate impunerii taxelor vamale la importuri
6.4 O politica simetrica de sustinere a preturilor cind tara este exportatoare: subventiile la export

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

COSTURI, PRETURI SI TARIFE{p}

?introducere

În ansamblul sau, activitatea economica se poate defini ca reunind totalitatea comportamentelor care se refera la productia, repartizarea si consumul de bunuri si de servicii. Distingem ca principali actori ai vietii economice intreprinderile, marile producatoare de bunuri si servicii care compun oferta pentru consumul final; la randul lor, intreprinderile sunt si mari consumatoare de bunuri si servicii, acestea constituindu-se in consumul intermediar. Pe langa intreprinderi insa, activitatea economica este desfasurata si de intreprinzatorii individuali care la randul lor furnizeaza si consuma bunuri si servicii, de banci ca principale institutii de credit si de economisire, de administratia publica centrala si locala ca furnizoare de servicii publice, consumatoare de resurse bugetare si decidentul major in privinta lucrarilor de infrastructura, de mare dimensiune si nu in ultimul rand de populatie ca fiind principalul consumator final si beneficiar al bunurilor si serviciilor.

Daca ne rezumam la intreprinderi ca entitati economice, activitatea lor consta in producerea de bunuri si servicii necesare pentru satisfacerea nevoilor individuale si colective ale populatiei. În realitate insa, demersul este mult mai complex pentru ca trebuie sa se realizeze mai intai masinile si instalatiile necesare productiei insasi (mijloacele de productie al caror consum partial constituie o parte a consumului intermediar); acestea la randul lor vor servi, alaturi de ceilalti factori de productie – in speta munca, capitalul, materiile prime, s.a. la realizarea bunurilor si serviciilor destinate consumului final. Întreprinderea combina factorii de productie mentionati pentru a produce bunuri si/sau servicii care vor fi vandute pe piata. În paralel cu fluxul fizic propriu zis, intreprinderea produce valori: "valoarea adaugata" de intreprindere este diferenta dintre valoarea productiei si valoarea consumurilor din exterior (materii, materiale si/sau servicii care provin dintr-un ciclu de productie anterior si sunt purtatoare de costuri). Acestea din urma se mai numesc consumuri intermediare (materii prime, energie, materiale etc.)

Întreprinderile urmaresc ca valoarea adaugata (VA) creata in intreprindere sa fie cat mai mare intrucat o parte din aceasta revine insasi intreprinderii. Valoarea adaugata ca avutie creata in intreprindere se repartizeaza intre:

- salariati - prin salarii, cointeresare la profit;

- statul - organismele publice si administratia locala : prin impozit pe salarii, taxa pe valoarea adaugata (TVA), contributie la asigurarile sociale (CAS), contributie la fondul de somaj (CFS), impozit pe profit, taxe locale, accize, etc.;

- furnizori de capital - bancile, organismele de credit sau obligatarii prin dobanda, iar asociatii prin dividende;

- intreprinderea insasi - prin fondurile de rezerva, provizioane pentru a-si finanta activitatea viitoare (autofinantare).

ETAPELE REPARTIZ?RII VENITURILOR ÎN ÎNTREPRINDERE

Productie

- Cosum intermediar

= Valoare adaugata

- Remunerarea personalului

- Cheltuieli salariale - Taxa pe valoare adaugata - Dobanzi platite

= Profit brut - Impozit pe profit - Dividende

= Profit net nedistribuit

? Clienti

? Furnizori

? Salariati (numai salariul brut)

? Organisme sociale (CAS, CFS)

? Stat, administratie locala

? Banci, obligatari, organisme

de credit

? Stat administratie, locala

? Actionari

? Întreprindere

Daca in intreprindere se realizeaza o combinare mai buna a factorilor de productie, se obtine o eficienta mai mare a acestora si se ajunge la ceea ce se numeste spor de productivitate. În aceasta situatie, intreprinderea realizeaza un surplus ce poate fi utilizat pentru:

- a micsora pretul de vanzare (urmarind o crestere a vanzarilor sau penetrarea pe piete emergente);

- rambursarea datoriilor (se micsoreaza rata de indatorare a intreprinderii si implicit, pe viitor, serviciul datoriei va fi mai usor de suportat);

- ameliorarea remunerarii salariatilor (urmarind permanentizarea fortei de munca si cointeresarea acesteia la rezultatele intreprinderii);

- cresterea dividendelor pentru actionari (valoarea unei actiuni pe piata creste cand aceasta este remunerata mai bine);

- marirea posibilitatilor de autofinantare in viitor (cu efect direct asupra reducerii ratei de indatorare a intreprinderii).

În procesul de productie isi aduc aportul un ansamblu de mijloace de productie (munca, capital, masini, utilaje, instalatii, materii prime, energie, etc.) care sunt de fapt, in marea lor majoritate, bunuri sau servicii obtinute intr-un proces de munca anterior si care sufera transformari mai mari sau mai mici pentru realizarea altor bunuri sau servicii. În tot acest proces se pot pune doua intrebari: prima vizeaza provenienta mijloacelor (de unde vin?) iar cea dea a doua se refera la destinatia produselor (cui sunt destinate sau la cine se duc acestea?)

Mijloacele de productie sunt puse la dispozitia utilizatorilor de proprietarii lor: proprietarii de pamant si de cladiri pun la dispozitie pamantul eventual cladirile, muncitorii pun la dispozitie munca, alte intreprinderi furnizeaza materiile prime, serviciile specializate, furnizorii de capital pun la dispozitie capitalul, etc. Daca se considera ca un bun sau serviciu cumparat din afara poate fi realizat in intreprindere la costuri mai mici, respectiva activitate va fi in final internalizata (intreprinderea o va realiza ea insasi). Daca din contra, un bun sau serviciu se realizeaza in intreprindere la costuri mai mari decat daca ar fi cumparat de pe piata, intreprinderea fie va face eforturi pentru a ajunge cel putin la costuri similare fie va externaliza respectiva activitate, cumparand de pe piata. Toti acesti furnizori de mijloace sunt contactati pe pietele specifice: piata pamantului, piata muncii, piata materiilor prime, piata de capital, etc. La randul lor produsele sau serviciile realizate sunt livrate pe piata: fie pe piata intermediara ajungand la alte intreprinderi care urmeaza sa faca prelucrari suplimentare, fie pe piata de consum, ajungand direct la consumatorii finali.

Rezulta ca intreprinderea isi desfasoara activitatea sa intre doua piete: piata din amonte si cea din aval. Întreprinderile actioneaza pe piata in dubla calitate: de client si de furnizor. Întreprinderea este client pentru produsele cu care se aprovizioneaza de pe piata si furnizor pentru bunurile sau serviciile pe care le livreaza pe piata. Pentru un client, consumator intermediar sau final, pretul unui produs reprezinta un cost in timp ce pentru un furnizor, pretul este un venit. În tranzactiile de tip troc, schimburile pe piata se fac schimband bunuri sau servicii contra bunuri sau servicii utilizandu-se pretul relativ. În economia moderna, sau economia monetara, schimburile pe piata se fac bunuri si servicii contra bani, contra moneda. Aceste schimburi sunt posibile datorita existentei pretului, elementul definitoriu al schimbului. Atat timp cat vanzatorul realizeaza sau achizitioneaza bunul sau serviciul destinat schimbului la un cost inferior pretului pe care il incaseaza de la cumparator, vanzatorul realizeaza profit. Acesta ar fi deci interesul vanzatorului pentru schimb. La randul sau, cat timp cumparatorul cumpara bunul sau serviciul destinat schimbului la un pret inferior decat costul realizat daca l-ar produce singur, cumparatorul este si el interesat de realizarea schimbului. Realizarea schimbului necesita deci acordul celor doua parti, acord determinat de interesul acestora pentru schimb.