Pagina documente » Stiinte Economice » Creditul bancar. Contractul de credit bancar

Despre lucrare

lucrare-licenta-creditul-bancar.-contractul-de-credit-bancar
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-creditul-bancar.-contractul-de-credit-bancar


Cuprins

CUPRINS
CAPITOLUL 1
SISTEMUL BANCAR...3
1.1. Operatiuni bancare...8
1.2. Scurt istoric al creditului.......12
1.3. Bancile si intitutiile de credit specializate...........14
1.4. Principii de creditare..............18
1.5. Elementele creditului.............20
1.6. Conditiile creditului22
1.7. Functiile creditului..23
1.8. Formele creditului...25
CAPITOLUL 2
CREDITUL BANCAR..27
2.1. Contractul de credit bancar....28
2.1.1. Conditii de fond al contratului de credit bancar..30
2.1.2. Conditii de forma al contractului bancar.............31
2.2.Creditarea persoanelor fizice si juridice32
2.2.1. Creditarea persoanelor fizice.35
2.2.2. Creditarea persoanelor juridice.............38
2.3. Garantarea creditelor.............44
CAPITOLUL 3
RISCURILE CONTRACTULUI BANCAR........49
3.1. Riscul insolvabilitatii 52
3.2. Riscul imobilizarii de capital....55
CAPITOLUL 4
URMARIREA, CONTROLUL SI RAMBURSAREA CREDITELOR.......58
4.1. Executarea silita a contractului de credit.....62
4.2. Procedura executarii silite...63
CAPITOLUL 5
STUDIU DE CAZ: Acordarea unui credit68
Concluzii...86

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

CAPITOLUL 1

SISTEMUL BANCAR

În epoca contemporana locul si rolul bancilor in economie sunt strans legate de calitatea lor de intermediar principal in relatia economii-investitii, relatie hotaratoare in cresterea economica.

Agentii economici isi gasesc resursele necesare realizarii investitiilor fie prin propriile economii, fie recurgand la creditele ce le sunt acordate prin banci in procesul de reciclare si valorificare a capitalurilor monetare in economie. Ele creeaza astfel conditiile unei ample redistribuiri a capitalurilor, pe masura evolutiei istorice, tot mai mari, vehiculate de o larga retea de intermediari care, in structura sistemului bancar in formare, au fost bancile comerciale sau de depozit.

Dupa evenimentele din decembrie 1989, sectorul bancar romanesc a fost insotit de schimbari profunde in principalele sale domenii si anume: produse si servicii, capitalizare, privatizare, informatizare, dezvoltarea retelei, pregatirea personalului, activitatea de corespondenta cu bancile din strainatate.

O data cu adoptarea celor doua legi bancare – Legea privind activitatea bancara si

Legea privind Statutul Bancii Nationale, care au intrat in vigoare pe 3 mai 1991 (modificate ulterior prin Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancara si Legea nr. 101/1998 privind Statutul Bancii Nationale a Romaniei), intregul sistem bancar a fost organizat pe doua niveluri, de tip occidental.

Prin lege Banca Nationala a Romaniei a capatat autonomie fata de puterea executiva, astfel: are personalitate juridica, este unicul organ de emisiune, elaboreaza, aplica si raspunde de politica monetara, valutara, de credit, de plata, precum si de autorizarea si supravegherea prudentiala a societatilor bancare. Este un organ consultativ in procesul de elaborare a actelor normative ale autoritatilor publice, care privesc direct politica monetara, activitatea bancara, regimul valutar si datoria publica.

Banca centrala decide care entitati juridice pot opera ca banci si stabileste regulile de emitere a autorizatiilor de functionare a bancilor. Ea monitorizeaza activitatea bancilor comerciale pe de o parte, prin efectuarea de controale la sediul acestora.

În vederea evitarii problemelor financiare, banca centrala solicita bancilor indeplinirea unor anumiti indicatori, si anume: indicatorul de adecvare a capitalurilor, rata rezervelor minime obligatorii si indicatorul de lichiditate.

Ca autoritate de supraveghere, banca centrala, pentru stabilirea capitalului adecvat, impune calculul unui indicator de adecvare a capitalului, cu scopul de a limita expunerea totala de credit a unei banci. Bancile au nevoie de o marja de siguranta pentru ca, in cazul in care cativa clienti nu-si pot rambursa creditele, banca sa fie capabila sa-si plateasca deponentii.

Aceasta marja de siguranta este capitalul bancii.

Indicatorul de adecvare a capitalului se exprima sub forma de procent si se calculeaza ca raport intre fondurile investite de actionari (capital social), plus profiturile nerepartizate, care trebuie pastrate permanent de banca si activele bancii (ajustate in functie de risc), plus activele in afara bilantului.

Banca Nationala a stabilit ca societatile bancare sunt obligate sa asigure un nivel de solvabilitate determinat ca raport intre fondurile proprii si totalitatea activelor si elementelor in afara bilatului. Raportul minim de solvabilitate este 8%. Daca indicatorul de adecvare a capitalului scade sub nivelul cerut, el trebuie corectat, fie crescand capitalul bancii, fie reducandu-i activele cu grad mare de risc, prin substituire cu active cu grad de risc redus.

Riscul de credit se poate reduce, „vanzand” creditele sale unei alte banci, sau printr-un proces financiar complex, denumit conversia imprumutului in titluri de valoare. Aceasta situatie apare atunci cand creditele (care fac parte din activele bancii) sunt convertite in alte instrumente financiare, care nu sunt considerate ca active in bilant si, deci, nu sunt luate in calcul in cazul indicatorului de adecvare a capitalului.

Banca centrala poate cere bancii sa aibe rezerve, de regula, nepurtatoare de dobanda, depozitate in conturi speciale la banca centrala. Aceasta cerinta se exprima printr-un indicator financiar regasit in practica bancara sub denumirea de rata rezervelor minime obligatorii fata de totalul pasivelor unei banci.

Rata rezervelor minime se determina ca raport intre depozitele bancii comerciale constituite la banca centrala si pasivele banii (depozitele clientilor).

Rezervele minime obligatorii constituie un instrument al politicii monetare. Banca centrala poate influenta in acest mod, capacitatea bancilor de a acorda credite, modificand rata rezervelor minime obligatorii si reglementand, astfel, cresterea masei monetare. În Romania, rezervele obligatorii sunt purtatoare de dobanda, dar la un nivel simbolic.

Banca centrala poate stabili indicatorul de lichidate, respectiv procentul depozitelor bancare si al altor pasive ce trebuie pastrate in numerar sau in alte active care se pot transforma, repede si usor, in numerar. În acest mod, banca centrala se asigura ca bancile vor putea satisface cerintele clientilor atunci cand acestia doresc sa-si retraga fondurile. Astfel nu se va pierde increderea publicului, fenomen care apare atunci cand banca nu poate oferi fondurile solicitate.

Bancile care nu au suficiente active lichide trebuie sa asigure indicatorul de lichiditate, fie imprumutand de la alte banci, fie apeland la banca centrala, in calitatea sa de imprumutator de ultima instanta. Indicatorul de lichiditate este determinat ca raport intre numeralul plus alte active lichide ale bancii si pasivele bancii (depozite).

Conducerea Bancii Nationale a Romaniei este asigurata de un Consiliu de administratie numit de Parlament, membrii Consiliului de administratie nu pot fi parlamentari sau membrii unui partid politic.

Al doilea segment al sectorului bancar romanesc este format din societatile bancare care au rol operativ. Bancile comerciale au statut de societati comerciale pe actiuni si functioneaza in baza Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale si a Legii bancare nr. 58/1998.

Din punct de vedere organizatoric, bancile isi desfasoara activitatea in conditii asemanatoare cu ale celorlate societati comerciale pe actiuni. Conducerea, administrarea si controlul sunt la fel ca a societatilor pe actiuni. Bancile dispun de un for suprem de conducere (adunarea generala), de structuri care ii asigura gestiunea curenta (presedinte, consiliu de administratie, comitet de directie), de organe proprii de control (comisie de cenzori si controlul intern al bancii).

Conform Legii nr. 58/1998, privind activitatea bancara structura organizatorica, conducerea si administrarea societatilor bancare se stabilesc prin statutele proprii; infiintarea comitetului de risc, comitetul de administratie a activelor si pasivelor, comitetul de credite este obligatoriu.

Comitetul de risc are functia de:

a) analiza a riscurilor cu care se poate confrunta banca in angajarea resurselor sale, si anume: riscul insolvabilitatii, pierderii de capital; riscul imobilizarii, al lipsei de lichiditati; riscul modificarii dobanzilor pentru resursele mobiliare; riscul eroziunii capitalului prin inflatie; riscul repatrierii capitalului in conditiile creditarii externe: riscul valutar si riscul de tara.

b) prevenire, atentionare a conducerii asupra unor riscuri in scopul luarii de masuri necesare la timp, pentru inlaturarea acestor efecte.

Comitetul de administratie a activelor si pasivelor: impune masurile necesare administartorilor la indeplinirea hotararii conducerii in legatura cu politica bancii.

Comitetul de credite: analizeaza solicitarile de credite si stabileste conditiile de urmat in functie de politica bancii.

Spre deosebire de societatile comerciale, total independente in elaborarea propriului management, bancile sunt obligate in temeiul Legii nr. 58/1998, sa se supuna in activitatea lor, reglementarilor emise de Banca Nationala a Romaniei pentru aplicarea politicii monetare, de credit, valutare, de plati, de asigurare a prudentei bancare si de supraveghere a societatilor bancare.

În conformitate cu directivele Bancii Nationale a Romaniei, societatile bancare sunt obligate sa obtina din partea Bancii Nationale a Romaniei autorizatie de functionare. În Romania, autorizarea implica doua etape: autorizarea de principiu necesra constituirii bancii si licenta pentru functionarea propriu-zisa.

Conform Legii nr. 58/1998, este interzis oricarei persoane sa desfasoare activitate bancara pe teritoriul Romaniei fara o autorizatie emisa de Banca Nationala a Romaniei. Totodata se interzice persoanelor care nu au autorizatie emisa de Banca Nationala a Romaniei sa utilizeze denumirea de banca.

Regulamentele, conform careia bancile pot functiona numai pe baza autorizatiei emise de Banca Nationala a Romaniei si sunt constituie sub forma juridica de societate pe actiuni, cu respectarea prevederilor in vigoare aplicabile societatilor comerciale, sunt aplicate si in cazul sucursalelor bancilor, persoane straine.

Bancile straine au obligatia sa notifice Bancii Nationale a Romaniei deschiderea de reprezentante in Romania, in conformitate cu reglementarile in vigoare. Reprezentantele bancilor straine isi vor limita activitatea la acte de informare, de legatura sau de reprezentare si nu vor efectua nici un fel de operatiuni.

Cererea de autorizatie va fi inmanata Bancii Nationale a Romaniei, in forma stabilita de acesta. Totodata va fi stabilita documentatia care trebuie sa insoteasca cererea, termenele si procedura de autorizare.

Conditiile in care autorizarea poate fi acordata se refera la: experienta si calificarea profesionala a conducatorilor bancii; la nivelul minim al capitalului social subscris, care trebuie varsat in forma baneasca in totalitate; la momentul constituirii; la studiul de fezabilitate al bancii; actionarii semnificativi si fondatorii bancii; structura actionarului; sediul bancii; auditorului independent.

Banca Nationala a Romaniei poate cere unui solicitant orice informatie si documente, daca cele prezentate sunt incomplete sau insuficiente.

În termen de cel mult patru luni de la primirea cererii, Banca Nationala a Romaniei va aproba constituirea unei banci sau va respinge si va comunica in scris solicitantului hotararea sa, impreuna cu motivele care au stat la baza refuzului cererii. Atunci cand o banca centrala emite o autorizatie de functionare unei banci, ea apreciaza, in principiu, ca banca respectiva este condusa corect. Acest lucru inseamna ca afacerile bancii vor fi conduse prudent, iar depunatorii vor avea incredere ca banca le va putea inapoia banii, oricand.

În termen de doua luni de la primirea comunicarii aprobarii cererii de constituire, pentru a obtine autorizatia de functionare, vor fi prezentate Bancii Nationale a Romaniei documentele care dovedesc constituirea legala a bancii. Aceasta autorizatie va fi acordata in termen de cel mult patru luni de la data primirii documentelor.

Cererea de autorizatie poate fi respinsa, daca nu s-au respectat conditiile impuse de banca centrala. Cauzele respingerii autorizatiei pot fi urmatoarele: documentatia prezentata este incompleta sau nu este intocmita in conformitate cu dispozitiile legale in vigoare; documentatia prezentata este insuficienta pentru a determina daca banca va desfasura o activitate in conformitate cu Legea nr. 58/1998, daca onorabilitatea, pregatirea si experienta profesionala a conducatorilor sunt corespunzatoare pentru indeplinirea obiectivelor prevazute in studiul de fezabilitate.

În situatia in care capitalul social este mai mic decat nivelul stabilit, forma juridica este alta decat cea prevazuta de lege se poate anula cererea de autorizatie. Din evaluarea studiului de fezabilitate rezulta ca banca nu poate asigura realizarea obiectivelor sale propuse in conditii compatibile cu buna functionare a sistemului bancar, pot conduce la refuzul acordarii autorizatiei.

Autorizatia mai poate fi refuzata si in situatiile in care: conducatorii bancii, administratorii sau cenzorii acesteia nu au onorabilitatea necesara, calificarea si experienta profesionala adecvate functiei; calitatea fondatorilor sau a actionarilor semnificativi nu corespund nevoii de garantie a unei gestiuni sanatoase si prudente a bancii; inainte de obtinerea aprobarii de constituire, fondatorii au facut comunicari publice asupra infiintarii sau functionarii bancii; nu sunt respectate prevederile legii sau reglementarile date in aplicarea acesteia.

Autorizatia obtinuta de o banca poate fi retrasa la cererea bancii, ca sanctiune sau pe baza unuia dintre urmatoarele motive: banca nu a inceput operatiunile pentru care a fost azutorizat, autorizatia a fost obtinuta pe baza unor declaratii false, actionarii au hotarat sa lichideze sau sa dizolve banca, a avut loc o infuzie sau o divizare a bancii.

Hotararea de a retrage autorizatia se comunica in scris bancii, filialei sau sucursalei in cauza, precizand si motivele care au stat la baza acesteia, dupa care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei si in doua publicatii de circulatie nationala.

Retragand autorizatia acordata, banca centrala incearca, de fapt, sa opreasca activitatea bancii, inainte ca pierderile acesteia sa ajunga la nivelul la care banca nu-si mai poate plati deponentii.

În loc sa retraga autorizatia de functionare, banca centrala poate actiona pentru ca banca sa fie salvata. Astfel, banca centrala poate initia un aranjament financiar pentru a consolida capitalul bancii, poate insista sa fie schimbata conducerea bancii sau poate sprijini fuziunea cu o alta banca (sau preluarea de catre o alta banca). În consecinta, daca imprejurarile o cer, banca centrala va asigura un potrofoliu de salvare, pentru ca publicul sa nu piarda increderea in sistemul bancar.