Pagina documente » Recente » Crize bancare si sisteme de avertizare timpurie

Despre lucrare

acces premium
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.


Cuprins

CUPRINS
INTRODUCERE 2
CAPITOLUL I: CONSIDERA?II GENERALE PRIVIND CRIZELE BANCARE 4
1.1. Scurt istoric 4
1.2. B?ncile ca factor al riscului 7
1.2.1. Rolul critic al b?ncilor ?n cadrul riscului de sistem 7
1.2.2. Fragilitatea b?ncilor 9
1.3. Criza bancar? 12
CAPITOLUL II: SITUA?IILE DE CRIZ? 15
2.1. Caracteristicile crizei bancare 15
2.1.1. Factorii determinan?i ai crizelor bancare 15
2.1.2. Starea depozitelor bancare ?n situa?ii de criz? 16
2.1.3. Indicatorii st?rilor de criz? 18
2.2. Imaginea institu?iei - Conceptul de imagine 20
2.3. Particularit??ile imaginii serviciilor bancare 23
2.4. Gestionarea crizei 26
2.4.1. Identificarea etapelor ?n procesul de gestionare a unei crize 28
2.4.2. Elaborarea obiectivelor 29
2.4.3. Stabilirea activit??ilor principale 32
2.5. Gestionarea crizelor bancare 33
CAPITOLUL III: STUDIU PRIVIND IMPACTUL ?I EFECTUL CRIZEI MONDIALE ASUPRA ROM?NIEI 36
3.1. Canalele de transmisie a crizei financiare asupra economiei ?n Rom?nia 36
3.2. Evolu?ia crizei ?n Rom?nia 37
3.3. Consecin?ele crizei financiare ?n Rom?nia 46
3.4. Economia Rom?niei ?i criza financiar?. M?suri stabilizatoare 47
CONCLUZII 54
BIBLIOGRAFIE 56

EXTRAS DIN DOCUMENT

INTRODUCERE

a. Actualitatea temei lucrarii

Aproape in orice domeniu al activitatii umane exista preocupari privind disfunctionalitatile care pot sa apara in interiorul lui si, de aceea, se studiaza cauzele, modul de aparitie si manifestari a acestora, consecintele lor. Crizele sunt astfel de disfunctionalitati. Economistii analizeaza criza dupa criterii specifice, atribuindu-i caracteristicile unor fenomene cu urmari nefaste pentru organizatii, institutii si grupuri sociale afectate: inflatia, somajul, stagnarea, recesiunea etc.

O criza financiara veritabila are drept caracteristica faptul ca un accident bine localizat are capacitatea de a se propaga la nivelul intregului sistem financiar.

De aceea, importanta temei acestei lucrari implica analiza influentelor crizei financiare internationale asupra economiei tarilor emergente si impactul acesteia asupra economiei Romaniei.

Problemele aparute intr-o tara, daca nu sunt solutionate la timp, afecteaza si economia altor tari. Si atunci, efectele crizei respective sunt mai grave. Prin urmare gestiunea corecta a crizelor financiare presupune nu numai politici si strategii de prevenire a acesteia, dar si metode de management adecvat tipului de criza.

b. Motivatia alegerii temei si importanta acesteia

Luand in considerare rolul si importanta stabilitatii economico - financiare a unui stat, analiza crizelor financiare prezinta un interes deosebit.

Criza actuala difera de alte crize prin amploarea ei, afectand in momentul de fata un numar foarte mare de tari. Daca pana acum erau afectate cu precadere tarile in curs de dezvoltare, in actuala criza au fost implicate si cele mai dezvoltate tari ale lumii. De aceea este important sa cunoastem cum a aparut aceasta criza si care sunt implicatiile acesteia asupra economiei tarilor emergente si in special asupra Romaniei.

Principalul obiectiv de cercetare al lucrarii de fata il constituie modul cum a aparut criza mondiala din America, canalele de transmisie si rasfrangerea ei asupra tarilor emergente si cu precadere asupra Romaniei.

Sintetizand, am parcurs urmatoarele etape:

? Definirea conceptului de criza economica

? Abordari istorice ale crizelor internationale

? Principalele crize anterioare din ultimele doua decenii

? Istoricul crizei actuale

? Descrierea contextului si factorii care au declansat si alimentat criza Criza economica actuala, de la subprime la recesiune

? Dimensiunile crizei

? Efectele crizei asupra economiilor tarilor emergente

? Efectele crizei asupra Romaniei

? Canalele de transmisie a crizei financiare in Romania

? Evolutia crizei in Romania

? Consecintele crizei financiare in Romania

? Economia Romaniei si criza financiara. Masuri stabilizatoare

? Concluzii

c. Volumul si structura lucrarii

Structura lucrarii a fost determinata de scopul si motivatia temei, de cadrul problematicii abordate, astfel incat lucrarea contine: introducere; trei capitole; incheiere, ce insereaza concluziile, bibliografie; În scopul detalierii obiectivelor lucrarii, capitolele sunt divizate in paragrafe.

Partea practica vizeaza situatia economiei Romaniei in criza actuala economica, canalele de transmisie a crizei, evolutia crizei in Romania, consecintele acesteia, precum si masuri stabilizatoare.

CAPITOLUL I: CONSIDERATII GENERALE PRIVIND CRIZELE BANCARE

1.1. Scurt istoric

De-a lungul ultimului sfert de secol, globalizarea financiara a antrenat accidente disparate si recurente. Au avut loc crize ale pietei care ilustreaza instabilitatea dinamicii pe pietele financiare si lipsa lichiditatilor, ce pot sa se manifeste in mod neasteptat. În aceasta categorie pot fi date ca exemple criza pietei biletelor de trezorerie aparuta in SUA in 1970 si cea a obligatiunilor cu risc inalt din 1989, de pe pietele de obligatiuni. Cele mai violente crize au aparut pe pietele de active patrimoniale: este vorba de Burse in 1987 si in 1989 si despre piata imobiliara, in mai multe tari la sfarsitul anilor 1990. Toate aceste episoade diferite evidentiaza existenta unor surse ale riscului avand capacitatea de a se propaga in ansamblul sistemelor financiare: cresterile bruste si neprevazute ale ratelor dobanzii, scaderile bruste ale preturilor activelor, disparitia lichiditatilor de pe pietele restranse [1 Bacescu, Monica. Globalizarea si crizele financiare in tarile emergente , 2004, pg. 135].

Au putut fi observate crize bancare care au propagat comportamentul de neincredere fata de banci, in general, ceea ce poate produce panica. Au existat crize bancare de proportii in Marea Britanie in anii 1970, de doua ori in SUA in anii 1980 si in cele trei tari nordice. S-au inregistrat si crize mult mai punctuale, care au lovit, insa institutii de mare importanta. În acest sens pot fi mentionate banca germana Herstatt in 1974, Continental Illinois din SUA in 1984, BCCI ai carei actionari majoritari se gaseau in Emiratele Arabe si al carui centru operational era la Londra din 1991, Credit lzonnais din Franta din 1993. Nu poate fi trecuta cu vederea criza indatoririi, care a izbucnit in august 1982 in tarile din lumea a treia. În pofida faptului ca autoritatile au reusit sa impiedice declansarea unei catastrofe monetare, astfel de crize au antrenat cresterea costului intermedierii financiare generand un climat de nesiguranta de natura sa conduca la alterarea calitatii informatiei specifice sistemelor financiare.

Pentru ca nimic sa nu lipseasca, a aparut si pericolul celui mai grav tip de accident, criza de plati, fie ca urmare directa a unei disfunctii interne in cadrul unui sistem central – Banca din New York in 1985 [2 Aglietta, Michel. Macroeconomie financiara: Finante, crestere si cicluri. Crizele financiare si reglarea monetara. Bucuresti: Coresi, 2001, pg 84], fie ca repercusiune a unei crize bancare – replica falimentului bancii Herstatt in legatura cu platile internationale in dolari, in 1974.

În ultimul deceniu al secolului al XX-lea, liberalizarea financiara a castigat teren in tarile aflate in curs de dezvoltare. Guvernele marilor puteri – care aveau de depasit sechelele crizei imobiliare din perioada 1990-1991- si marile institutii financiare, care incercau sa descopere noi zone de expansiune, au elaborat in comun o doctrina denumita “Consensul de la Washington”. Prin intermediul FMI au incercat sa convinga guvernele tarilor in curs de dezvoltare si cele din tarile dezorientate de caderea comunismului sa imbratiseze cat mai rapid liberalizarea financiara, “cale regala” a solutiilor structurale in sensul economiilor de piata. Tarilor care au raspuns pline de entuziasm acestei ferme solicitari li s-a aplicat eticheta de “piete emergente”. Au intrat, imediat, in atentia marilor intermediari financiari internationali in sensul unor acorduri financiare optimiste si au atras o veritabila avalansa de capital. Aici se afla originea celor mai grave crize financiare aparute dupa marea depresiune. Au aparut pe rand noi focare de crize violente cu repercusiuni internationale de mare anvergura: Mexicul- la inceputul anului 1995, Asia – in a doua jumatate a lui 1997, Rusia – in august 1998 si Brazilia – la finele anului 1998.

Aceste fenomene ridica probleme foarte serioase referitoare la amenintarea incidentelor globale asupra economiei [3 E. Kwan Choi, Hamid Beladi, Pacific Economic Review. Oxford: Oct 2006. Vol. 11, Iss. 3; pg. 383]. Declansarea unor noi crize financiare internationale este inevitabila, motiv pentru care institutiile financiare ar trebui sa incerce sa limiteze amploarea acestora incepand din acest moment, a declarat presedintele Rezervei Federale americane, Alan Greenspan, considerat numarul unu in SUA si in lume din punct de vedere al "puterii" economice. "Nu cunoastem si, probabil, nu putem sa cunoastem natura precisa a viitoarei crize financiare internationale", a afirmat Greenspan in cadrul unei interventii privind problemele mondiale la Consiliul Relatiilor Externe din New York. Succesiunea crizelor din anii ’90 – Mexic, Thailanda, Indonezia, Coreea, Rusia, Turcia, Brazilia si Argentina – i-a determinat pe unii analisti sa considere crizele financiare ca fiind un rezultat inevitabil al globalizarii. Problema care sta in spatele acestor analize este, de fapt, aceea a acutizarii problemelor de management financiar datorita acestui proces. Este evident faptul ca aceste crize nu s-ar fi dezvoltat pana la un nivel incontrolabil si nici nu s-ar fi propagat daca nu ar fi fost supuse expunerii la pietele internationale de capital. Dar nici ritmurile de crestere inregistrate de aceste tari nu ar fi fost de o asemenea amploare daca nu existau fluxurile financiare induse de globalizare.

Aceste crize au ratiuni mult mai complexe, care tin de interactiunile existente intre politicile nationale si sistemul financiar international. La nivel national, chiar daca multe dintre tari au inregistrat evolutii impresionante din punctul de vedere al performantei economice, nu au existat, totusi, parghiile necesare unei protectii efective fata de socurile provenite din partea pietelor internationale. Apare fenomenul de contagiune, caracteristic procesului de crestere a interdependentelor intre natiuni. Contagiunea consta in transmiterea socurilor economice sau financiare intre natiuni, acestea fiind atat pozitive, cat si negative. Adesea insa termenul de contagiune este asociat perioadelor negative, in timp ce efectele de contaminare („spillover effects”) sunt asociate fenomenelor pozitive. Contagiunea sugereaza de fapt evolutia corelata a natiunilor, adeseori explicata prin intermediul comportamentului de turma („herding effects”). Lectiile desprinse din contagiunea crizelor au impus estimarea vulnerabilitatii externe a acestor tari inainte de a se hazarda spre liberalizarea inconstienta a capitalurilor. Stabilitatea macroeconomica, sanatatea financiara, transparenta politicilor guvernamentale si modul de guvernare s-au dovedit a fi elemente esentiale pentru participarea la piata globala.

El este insa mai mult decat sigur ca respectiva criza va exista, tinand cont de "indiscretiile" venite din randul mediilor financiare. Falimentele bancare sau crizele de piata pot duce la adancirea sau la prelungirea unei recesiuni. Ele pot chiar crea situatii caracterizate printr-un climat pesimist al afacerilor, si intretinerea marasmului post-recesionist. Pe scurt, prin repercusiunile lor, accidentele locale pot face sa apara depresii la nivelul intregii economii. În acest sens se poate vorbi despre riscul de sistem. Prima sarcina este de a intelege, in mod empiric, cauzele care genereaza declansarea crizelor financiare si logica propagarii lor. În acest scop, vom analiza diverse episoade de criza, in primul rand pe pietele financiare din tarile dezvoltate, apoi de pe pietele emergente.

Nu se pune problema unei prezentari amanuntite a tuturor crizelor financiare izbucnite in tarile dezvoltate sau in cele emergente. Dincolo de situatiile localizate de criza, prezinta interes evenimentele care au potentat riscul de sistem. Crizele de lichiditati sunt cele mai rapide modalitati de propagare. Este bine cunoscut ca acestea se pot regasi la nivelul bancilor, lichiditatea depozitelor sau intreruperea angajamentelor interbancare, sau cel al pietelor, raporturi contagioase, intre piete, ale vanzarilor excedentare in conditiile in care, pe una din piete, a aparut o criza de valorizare. Crizele de credit, rezultate ca urmare a subevaluarii riscurilor private si a excesului de indatorare, reprezinta situatii caracterizate prin dezordine cu incidente mai lente, dar, uneori, mai insidioase asupra economiei reale. Japonia a resimtit astfel de urmari de-a lungul anilor 1990. seriozitatea unor asemenea crize consta in restrangerea solida a creditului, ca urmare a degradarii bilanturilor atat in cazul bancilor, cat si al clientilor acestora.

Vor face obiect de studiu, crizele de pe pietele bursiere, crizele de pe pietele de titluri reprezentative pentru obligatii, crizele financiare. Este necesar sa se insiste asupra rolului crucial al bancilor in propagarea tuturor tipurilor de crize, chiar daca nu se afla la originea perturbarilor ca atare.

1.2. Bancile ca factor al riscului

În studiul riscului bancar exista o “bariera stiintifica” generata de confidentialitatea inerenta acestui tip de analiza. De aceea intentia de a acoperi toata sfera de cuprindere a riscului bancar s-ar afla in contradictie cu realitatea. Cunoasterea, ca atare, va deveni o “arma” de aparare impotriva riscurilor, ale noilor vulnerabilitati ce vor apare cu siguranta in deceniile viitoare. Societatea romaneasca de maine va cunoaste schimbari structurale majore, trecand de la utilizarea primordiala a resurselor materiale, la abordarea resurselor inteligente ce se profileaza deja astazi.

Fie ca se refera la structurile informatice si de comunicatie, la bancile si sistemul financiar al unei tari, la sistemele de producere, transport si distributie ale energiei sau la serviciile vitale suport ale activitatilor umane (sanitare, transport, aparare civila), asigurarea securitatii infrastructurilor critice va avea la baza analizele de risc si vulnerabilitate pentru toate categoriile de sisteme specificate mai sus, tinand cont de gradul de educatie si pregatire pentru managementul sistemelor complexe. Este posibil ca elementele de vulnerabilitate si risc de astazi pentru societatile occidentale avansate sa devina inputuri negative producatoare de stres si tensiuni pentru societatea romaneasca informatica a viitorului apropiat. A astepta aparitia dezastrelor este o strategie periculoasa. Acum este timpul pentru a actiona in vederea protejarii viitorului nostru.

1.2.1. Rolul critic al bancilor in cadrul riscului de sistem

Banicile bancare pot avea trei surse: solicitarea contagioasa de convertire a depozitelor in numerar; carentele reglementarilor in materie de plati interbancare; scaderea calitatii creantelor bancare, ca rezultat al slabiciunii lor. În astfel de situatii, rolul incertitudinii macroeconomice este tot atat de important ca si in cazul crizelor de lichiditati inregistrate pe piata, in conditiile in care se opereaza cu structuri bilantiere deja fragile. În asemenea momente, valoarea neta a bancilor ar trebui sa fie dependenta de variabilele pe care le controleaza – rate ale dobanzilor pe piata monetara, preturile activelor; astfel incat creditorii bancilor sa se afle in incapacitate de a opera distinctia dintre bancile sanatoase si bancile virtual insolvabile [4 Aglietta, Michel. Macroeconomie financiara: Finante, crestere si cicluri. Crizele financiare si reglarea monetara. Bucuresti: Coresi, 2001, 84].

Data fiind pozitia centrala a sistemului bancar in cadrul unei economii monetare, fenomenele de contagiune sunt absolut devastatoare, mai ales cand bancile sunt victimele. Exista cateva motive care concureaza in sensul transformarii bancilor in vectorii de transmisie a externalitatilor, care constituie dinamica riscului de sistem [5 www.ziarulfinanciar.ro].

În primul rand, socul suferit de o banca se transmite si altei institutii bancare; fenomenul se produce, desi, logic, ar trebui aplicata o solutie de reechilibrare, tinand cont de faptul ca bancile dispun de volum mare de obligatiuni la vedere si rascumparabile la pret fix. De asemenea, contagiunile se produc, in acest domeniu, mult mai repede decat in cadrul oricarui sistem al agentilor economici. În plus, se extind pe o arie mai mare, intrucat asimetriilor de informare li se acorda o atentie deosebita de catre creditorii bancilor. Numerosii depunatori modesti nici nu au interesul nici nu dispun de mijloacele necesare pentru a-si permite sa evalueze bancile, mai ales tinand cont de costurile specifice obtinerii de informatii. Dat fiind faptul ca bancile formeaza un sistem pus, la modul colectiv, in serviciul lichiditatii, depunatorii au tendinta de a percepe bancile ca fiind un tot omogen [6 Sterian Dumitrescu, “Economie Mondiala” Bucuresti, Ed. Economica, 2002, pg 160]. Adevarul este ca sanatatea financiara a bancilor se poate deteriora, global, in functie de anumite situatii macroeconomice. O astfel de perceptie asupra realitatii este intarita, la modul legitim, pe de op arte de amploarea angajamentelor interbancare intrepatrunse printre relatiile corespondentilor si, pe de alta parte, de interconexiunile structurale ale bancilor in cadrul sistemelor de plati. În aceasta situatie, cel mai mare pericol vine din directia unei ontagiuni generalizate, deci care nu poate fi limitata la o zona a sistemului bancar. Este vorba de o contagiune care distruge toate depozitele existente, nicidecum nu le redistribuie.