Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1: APA
1.1 CARACTERISTICI
1.2 SURSE DE APA
1.3 POLUAREA APEI
CAPITOLUL 2: ISTORICUL BORULUI
CAPITOLUL 3: RASPANDIRE SI STARE NATURALA
CAPITOLUL 4: SURSE DE BOR IN ROMANIA
4.1 MINERALIZATIA DE BOR DE LA BAITA BIHOR
4.2 MINERALIZATIA DE BOR DE LA BAISOARA
4.3 APE MINERALE SI GEOTERMALE CU CONTINUT DE BOR
CAPITOLUL 5: PROPRIETATI FIZICE
5.1 PROPRIETATI TERMICE
5.2 PROPRIETATI MECANICE
5.3 PROPRIETATI ELECTRICE
5.4 PROPRIETATI OPTICE
CAPITOLUL 6: PROPRIETATI CHIMICE
CAPITOLUL 7: COMPUSII BORULUI
CAPITOLUL 8 : IMPORTANTA BORULUI
CAPITOLUL 9: TOXICITATEA BORULUI
CAPITOLUL10: METODE DE DETERMINARE A BORULUI
10.1 METODE DIRECTE SI INDIRECTE
10.2 GRAVIMETRIE
10.3 VOLUMETRIE
10.4 METODE SPECTROMETRICE
10.4.1 METODE SPECTROMETRICE IN DOMENIUL UV- VIZIBIL
10.4.2 DETERMINAREA SPECTROFLUORIMETRICA A ACIDULUI BORIC
10.4.3 SPECTROMETRIA DE ABSORBTIE MOLECULARA IN DOMENIUL ULTRAVIOLET SI VIZIBIL
10.4.4SPECTROMETRIA DE EMISIE ATOMICA IN VIZIBIL SI ULTRAVIOLET CU ATOMIZARE SI EXCITARE IN PLASMA CUPLATA INDUCTIV.
10.4.5DETERMINAREA CONTINUTULUI DE BORAT. METODA SPECTROFOTOMETRICA CU h- azometina
10.5 TEHNICI ELECTROANALITICE
10.6 DETERMINAREA BORULUI PRIN ANALIZA INJECTIEI IN FLUX FOLOSIND UN DETECTOR DE CONDUCTIVITATE
10.7 CROMATROGRAFIA IONICA
CAPITOLUL 11: PARTEA EXPERIMENTALA
11.1 INTRODUCERE
11.2 REZULTATE SI CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE

Alte date

?

INTRODUCERE

Chimia mediului studiaza sursele, reactiile, transportul si efectele chimice in aer, apa si sol. De-a lungul existentei sale pe Pamant, omul a invatat sa cunoasca natura, si datorita progreselor stiintei si tehnicii, el a dobandit posibilitatea de a transforma mediul in mai multe feluri, desi cele mai pregnante sunt efectele negative.

Echilibrul ecologic dintre om si natura este acum foarte fragil si devine din ce in ce mai afectat de activitatile umane, iar omul la randul lui are de suferit din aceasta cauza. Activitatile umane introduc in mediu, zilnic cantitati mari de substante, dintre care multe sunt poluante pentru aer, apa si sol.

De aceea s-a dezvoltat o miscare puternica, cel putin in tarile cu un oarecare grad de dezvoltare, privitoare la restaurarea calitatii mediului, la realizarea proceselor inverse poluarii cauzate de industrializare, agricultura intensiva sau urbanism [1]. Omul are sarcina de a proteja si imbunatati mediul inconjurator pentru generatiile prezente si viitoare. Acest lucru a devenit pentru umanitate un obiectiv primordial, o sarcina a carei realizare va trebui coordonata si armonizata cu realizarea obiectivelor fundamentale deja fixate de pace si dezvoltare economica si sociala in lumea intreaga[2].

Notiunea de poluare a cunoscut de-a lungul timpului o multitudine de definitii, sub diferite forme, dar fondul acestei notiuni ramane mereu acelasi. Astfel, poluarea reprezinta modificarea componentelor naturale din mediu si/sau prezenta unor componente straine ca urmare a activitatii omului si are drept consecinta perturbarea echilibrelor biologice ale ecosistemelor cu consecinte majore. În paralel se utilizeaza si notiunea de autopoluare care reprezinta un fenomen natural de degradare a calitatii mediului fara interventia omului. Acest tip de poluare, numit si poluare naturala, poate avea numeroase cauze cum sunt catastrofele naturale (eruptii vulcanice, cutremure, alunecari de teren, inundatii), pasunatul excesiv, eroziunea solului.

Poluantul este orice substanta (aflata in stare lichida, solida sau gazoasa) sau forma de energie (radiatie electromagnetica, ionizanta, termica, fonica sau vibratii) care prezenta in mediu, in cantitate mai mare decat concentratia naturala, ca rezultat al unor procese naturale sau datorita activitatilor umane si care are un efect nociv asupra mediului.

Contaminant, nu este considerat poluant, este un compus care produce deviatii de la compozitia naturala a mediului.

Poluarea, dupa factorul de mediu afectat, poate fi a aerului, apei sau solurilor; dupa natura agentului poluant poluarea poate fi fizica, chimica, biologica, bacteriologica, radioactiva; dupa sursa poluarii ea poate fi naturala sau artificiala [1].

Sursa este locul de origine al poluantului, iar receptorul (tinta) poate fi reprezentat de orice entitate afectata de poluanti (organisme, ecosisteme sau alte componente ale mediului).

Sursele de poluare pot fi punctuale, cand locul din care provine agentul este bine delimitat si putin extins (cazul conductelor de deversare, a orificiilor din rezervoare etc); daca regiunea de provenienta a poluantului este extinsa si slab delimitata, sursele se numesc difuze (cazul infiltrarilor de pesticide de pe terenurile agricole). Sursele pot fi liniare (autostrazi, rutele aeronautice) sau ariale (complexele industriale sau zootehnice). În sfarsit ele pot fi stationare sau mobile. Functie de domeniul de activitate, tipurile de poluare se clasifica in: poluare agrozootehnica, cu surse in agricultura si silvicultura; poluare menajera si din precipitatii, modificari hidrologice si de habitat; poluare industriala, provenita din procesele de extractie, deversari de ape reziduale.

Legile poluarii

Cercetatori din intreaga lume, avand domenii de activitate foarte variate, au inceput sa analizeze fenomenul numit poluare pentru a gasi raspunsurile la intrebarile tot mai multe ce se ridica in momentele actuale. Legile poluarii au fost enuntate de Barry Commoner in lucrarea sa «Cercul care se inchide».

Prima lege, enuntata sub forma «toate sunt legate de toate » trateaza de fapt ciclurile existente in natura, bio-chimice, biologice, ecologice, dar care in esenta arata interdependenta formelor de viata existente atat intre ele, cat si cu mediul ambiant. Prin aceasta lege se intelege existenta unor oscilatii ecologice datorate unor modificari ale mediului ambiant, care sunt reversibile pana la o anumita limita. Depasirea unei componente duce la perturbarea ciclului biologic, asa cum se exemplifica in cazul eutrofizarii apelor. Reglarea acestor cicluri este complexa, de cele mai multe ori de tip feed-back, dificil de analizat [4].

A doua lege « totul trebuie sa duca undeva » este de fapt o alta enuntare a principiului « totul se transforma, nimic nu se pierde », adaptat la poluare in sensul ca toate deseurile activitatii umane nu pier, si chiar daca sunt aruncate in oceane, vor reintra in circuitele biologice mai devreme sau mai tarziu. Un exemplu tipic este situatia insecticidului DDT, greu metabolizabil si care, dupa zeci de ani de folosire a ajuns sa fie detectat atat in ghetarii din Groenlanda, cat si in apele marine de la Polul Sud. Alt exemplu ar fi poluarea marilor fluvii si lacuri.

A treia lege, « natura se pricepe mai bine », evidentiaza faptul ca pentru fiecare substanta organica biosintetizata exista in natura cel putin o enzima care sa catalizeze descompunerea ei. Un exemplu elocvent este dat de adaptarea extraordinara a microbilor la antibiotice prin crearea, prin inducere a enzimelor necesare descompunerii acestor medicamente [5].

A patra lege, « nimic nu se capata pe degeaba », deriva initial din economie. În ecologie, ca si in economie, aceasta lege este menita sa ne avertizeze ca nu exista profit fara un anumit sacrificiu. Într-un fel aceasta lege ecologica le incorporeaza pe celelalte trei. Deoarece ecosistemul global este un tot inchegat, in care nimic nu se poate castiga sau pierde si in care nu poate fi imbunatatit simultan sub toate aspectele, tot ceea ce se extrage din el prin straduinta umana trebuie inlocuit. Nu putem evita plata acestui pret; putem doar sa o amanam, iar actuala criza ambientala este un avertisment ca am intarziat cam prea mult [4].

CAP.1

1.1 CARACTERISTICI

Cu totii stim ca in lipsa apei viata nu ar fi existat pe Pamant. Formele in care apa este prezenta in natura, capacitatea « lichidului vietii » de a trece dintr-o stare de agregare in alta, circuitul apei in natura, nivelul de dependenta al societatii umane fata de apa, fac imposibil de imaginat lumea fara aceasta substanta miraculoasa .

Apa este lichidul cel mai raspandit pe scoarta terestra. Numeroase proprietati fac ca ea sa fie implicata intr-o serie de procese chimice, fizice sau biologice care au drept consecinta faptul ca in natura practic nu se gaseste apa pura [3].

1. 2 Surse de apa

În mod obisnuit apa se gaseste in natura intr-un circuit continuu. Apa de suprafata din rauri, fluvii, lacuri, mari si oceane se evapora trecand in atmosfera sub forma de vapori si este cunoscuta sub denumirea de apa meteorica. Sub aceasta forma apa circula sau este purtata de curentii de aer, pana ajunge in zone cu temperatura mai scazuta, cand se condenseaza si cade la suprafata solului sub forma de ploaie, lapovita sau ninsoare, forma denumita apa meteorica.

Aceasta apa ajunsa pe sol intalneste roci permeabile, le strabate pana in momentul in care intalneste, un strat impermeabil la nivelul caruia se opreste, formand apa subterana. Apele subterane pot ajunge la suprafata sub forma de izvoare care impreuna cu apa meteorica formeaza apa de suprafata [3].

1.3 Poluarea apei

Poluarea apei consta in distrugerea calitatii mediului acvatic prin introducerea de substante toxice si nocive pentru viata [1].

Odata cu cresterea solicitarilor si asigurarea cantitativa insuficienta de apa, incarcarea apelor cu poluanti a devenit excesiva. Aparitia acestor elemente in sursele de aprovizionare cu apa ale colectivitatilor umane schimba calitatea apelor, constituind un pericol pentru sanatatea populatiei.

Dupa definitia data de O.N.U. poluarea apei reprezinta modificarea in mod direct sau indirect a compozitiei normale a acesteia, ca urmare a activitatii omului, intr-o astfel de masura incat impiedica folosirea apei in starea sa naturala. Definitia arata in primul rand ca poluarea se produce ca urmare a activitatilor umane. În al doilea rand poluarea nu apare ca fenomen decat in momentul in care modificarea produsa in compozitia apei ajunge la impiedicarea folosirii acesteia in diferite scopuri.

Cea mai autorizata clasificare a fost cea a lui W. Christ, care enumera urmatoarele categorii :

? poluarea bacteriana, virotica si parazitara, recunoscuta inca din vechime, care a crescut de-a lungul raurilor si tarmurilor in legatura cu amploarea centrelor populate, odata cu dezvoltarea populatiei si a civilizatiei, declanseaza sau intretine boli hidrice sub forma de epizotii sau epidemii.