Pagina documente » Stiinte Economice » Dizolvarea si lichidarea societatilor comerciale

Despre lucrare

lucrare-licenta-dizolvarea-si-lichidarea-societatilor-comerciale
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-dizolvarea-si-lichidarea-societatilor-comerciale


Cuprins

DIZOLVAREA SI LICHIDAREA SOCIETATILOR COMERCIALE
PLANUL LUCRARII
CAPITOLUL I CONSIDERATII INTRODUCTIVE
SECTIUNEA I
CREAREA SOCIETATILOR COMERCIALE......4
SECTIUNEA A II-A
NOTIUNEA SOCIETATII COMERCIALE.........7
1. Societatea civila si societatea comerciala.7
2. Natura juridica a societatii comerciale....10
CAPITOLUL II DIZOLVAREA SOCIETATILOR COMERCIALE
SECTIUNEA I
NOTIUNEA DE DIZOLVARE A SOCIETATII COMERCIALE............13
SECTIUNEA A II-A
CAUZELE GENERALE DE DIZOLVARE
A SOCIETATILOR COMERCIALE.17
SECTIUNEA A III-A
CAILE DIZOLVARII SOCIETATII COMERCIALE...........23
1. Dizolvarea de drept a societatii............23
2. Dizolvarea societatii prin vointa asociatilor............24
3. Dizolvarea societatii pe cale judecatoreasca............25
SECTIUNEA A IV-A
EFECTELE DIZOLVARII SOCIETATII COMERCIALE.....26
CAPITOLUL III LICHIDAREA SOCIETATILOR COMERCIALE
SECTIUNEA I
NOTIUNEA DE LICHIDARE A SOCIETATII COMERCIALE............29
SECTIUNEA A II-A
PRINCIPIILE GENERALE ALE LICHIDARII
SOCIETATII COMERCIALE........30
1. Personalitatea juridica a societatii subzida pentru
nevoile lichidarii............31
2. Lichidarea societatii se face in interesul asociatilor..32
3. Lichidarea societatii este obligatorie, iar nu facultativa............33
CAPITOLUL IV PROCEDURA LICHIDARII
SECTIUNEA I
MODIFICARILE PRODUSE DE TRECEREA
LA FAZA DE LICHIDARE...........34
1. Modificarea obiectului si scopului societatii..........34
2. inlocuirea administratorilor cu lichidatorii societatii.35
3. Predarea gestiunii societatii35
SECTIUNEA A II-A
STATUTUL LICHIDATORILOR...37
1. Numirea lichidatorilor......38
2. Puterile lichidatorilor.......40
3. Raspunderea lichidatorilor.41
SECTIUNEA A III-A
LICHIDAREA PATRIMONIULUI SOCIETATII43
1. Lichidarea activului societatii............43
2. Lichidarea pasivului societatii............46
SECTIUNEA A IV-A
DREPTURILE ASOCIATILOR CUVENITE DIN LICHIDAREA
SOCIETATII COMERCIALE.........49
1. Platile anticipate in contul partilor cuvenite
asociatilor din lichidare.....50
2. intocmirea bilantului final si repartizarea
activului net intre asociati.50
3. Partajul bunurilor societatii intre asociati..............53
SECTIUNEA A V-A
iNCHIDEREA LICHIDARII SOCIETATII COMERCIALE..54
1. Radierea societatii din registrul comertului............54
2. Depunerea registrelor societatii pentru pastrare......56
3. Raspunderea pentru plata creantelor creditorilor
sociali dupa lichidarea societatii.........56
CAPITOLUL V REGULI SPECIALE APLICABILE FIECAREI
FORME DE SOCIETATE COMERCIALA
SECTIUNEA I
SOCIETATEA iN NUME COLECTIV SI
SOCIETATEA iN COMANDITA SIMPLA......59
1. Dizolvarea si lichidarea societatii in nume colectiv.59
2. Dizolvarea si lichidarea societatii in comandita simpla............60
SECTIUNEA A II-A
SOCIETATEA PE ACTIUNI SI
SOCIETATEA iN COMANDITA PE ACTIUNI61
1. Dizolvarea si lichidarea societatii pe actiuni..........61
2. Dizolvarea si lichidarea societatii in comandita pe actiuni.........64
SECTIUNEA A III-A
DIZOLVAREA SI LICHIDAREA
SOCIETATII CU RASPUNDERE LIMITATA...64
CONSIDERATII FINALE...67
BIBLIOGRAFIE70
1
1

EXTRAS DIN DOCUMENT

?CAPITOLUL I

CONSIDERATII INTRODUCTIVE

SECTIUNEA I

CREAREA SOCIET?TILOR COMERCIALE

Viata si existenta intregii societati umane este – in prima si ultima analiza – comerciala. Caci istoria intregii societati omenesti nu este, in esenta sa, decat insasi istoria evolutiei sale comerciale. Nu exista stiinta sau vreun domeniu de activitate care sa nu implice, pana la urma, interes comercial. Tocmai de aceea, primele granite desfiintate intre state si natiuni au fost cele comerciale [1 S.D. Carpenaru, “Drept comercial roman”, (citat in continuare “Drept comercial…”), Ed. All, Bucuresti, 1998, pag. 133.].

Interesul schimburilor comerciale a tins totdeauna spre unificare si globalizare, chiar si intre tari conflictual – adverse.

Orice restrictii si embargouri comerciale s-au dovedit efemere si caduce. Pentru ca dintre toate activitatile sociale, cele comerciale au stimulat in cel mai inalt grad toate celelalte domenii de activitate, acestea determina atat gradul de civilizatie si confort, cat si de prosperitate al unui popor sau altul [2 R. Petrescu, “Drept comercial roman”, Ed. Oscar Print, Bucuresti, 1996, pag. 189.].

Astfel, inca din societatea primitiva, de la schimbul de marfuri in natura, continuand cu societatile: sclavagista, feudala, capitalista, socialista si cea actuala, de tranzitie spre societatea hipercibernetizata a liberului schimb de valori materiale si umane – intr-un sistem pragmatic tot mai global si independent – deci, pe intreg parcursul evolutiei lor istorice, oamenii si societatile create de ei, ca sa existe si sa se dezvolte, au facut si va trebui sa faca o activitate de comert.

Însa, acest comert nu trebuie desfasurat oricum si cu orice pret, ci conform unor reguli si obiceiuri devenite “norme”, scrise sau impamantenite, statornicite de-a lungul timpului in “codice” sau “pravile”, “codex-uri” sau “coduri”, mai mult sau mai putin generale sau specializate, conforme cu nevoile si nivelul de civilizatie al celor care le-au creat, adoptat sau impus.

Au ramas astfel celebre: Codul lui Hammurabi, descoperit la Susa in 1901; vestitele codex-uri si codice romane; Codul civil francez din 1804, promulgat sub domnia lui Napoleon Bonaparte, in vigoare in buna parte si azi, care a servit drept model pentru elaborarea codurilor din numeroase tari, inclusiv pentru Codul civil roman din 1864.

Poarta intre Occident si Orient, tara noastra a suscitat dintotdeauna un interes activ si multiplu – nu numai din punct de vedere geo-strategic, ci si economic – al schimburilor comerciale [3 C. Tomulescu,“Drept privat roman”, Tipografia Universitatii Bucuresti, 1972, pag. 292.].

În raport cu dinamica dezvoltarii vietii economice si a cerintelor comerciale proprii, in Romania apar si sunt cunoscute o serie intreaga de coduri si regulamente organice, cum sunt: Codul Calimach al Moldovei din 1817; Codul Caragea al Munteniei din 1819; Regulamentul Organic pentru Muntenia si, respectiv, pentru Moldova, care pun bazele unui regim de drept organizat dupa model francez, creandu-se si “judecatorii de comert” in Bucuresti si Craiova, precum si un Tribunal de comert la Galati. Cu privire la judecarea pricinilor comerciale, aceste reglementari prevedeau ca se vor judeca “dupa condica de Comerciu a Frantei, care se va traduce in limba romaneasca” [4 Acest fapt l-a determinat pe I.L. Georgescu sa afirme ca Regulamentele Organice ne-au calauzit pasii spre legislatia franceza. A se vedea S.D. Carpenaru, “Grigore Maniu si C.N. Toneanu, primii comentatori ai Codului comercial roman”, in R.D.C. nr. 1/1994, pag. 117.].

Regulamentele Organice pun si bazele codificarii comerciale. Astfel, primul cod comercial roman apare in Muntenia in 1840.

Dezvoltarea rapida a vietii economice romanesti si progresul mereu crescand al activitatii noastre comerciale au cerut modificarea primului cod de comert si adaptarea lui la noile raporturi de drept bazate pe schimburile comerciale. În acest scop a fost intocmit un nou cod comercial care avea la baza Codul italian din 1882 [5 Codul comercial a fost promulgat la 10 mai 1887 si pus in aplicare la 1 septembrie 1887 (Monitorul Oficial din 10 mai 1887).]. El este si azi in vigoare, cu unele modificari.

Pe masura ce societatea omeneasca s-a dezvoltat, iar nevoile economice si sociale au crescut, oamenii si-au dat tot mai mult seama ca energiile individuale, oricat de mari ar fi fost ele, nu mai erau indestulatoare pentru satisfacerea acestor nevoi [6 A se vedea O. Capatana, “Societatile comerciale”, (citat in continuare “Societatile…”), Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1996, pag. 45.]. O actiune individuala, indiferent de marimea resurselor de munca si financiare ale intreprinzatorului, nu mai putea face fata realizarii unor activitati economice de amploare. În aceste conditii s-a nascut ideea cooperarii intre mai multi intreprinzatori, care sa realizeze impreuna astfel de activitati. Aceasta idee si-a gasit expresia, pe planul dreptului, in conceptul de societate comerciala, care implica asocierea a doua sau a mai multor persoane, cu punerea in comun a unor resurse, in vederea desfasurarii unei activitati economice si impartirii beneficiilor rezultate [7 V. Popa, “Drept roman privat”, (citat in continuare “Drept roman…”), Ed. Signata, Timisoara, 1991, pag. 108.].

Pentru a-si indeplini rolul sau economic, societatea comerciala a fost conceputa ca un organism autonom, caruia legea i-a conferit personalitate juridica [8 R.P. Vonica, “Dreptul societatilor comerciale”, (citat in continuare “Dreptul…”), Ed. Holding Reporter si Albastra, Bucuresti, 1998, pag. 5. ].

Societatile comerciale s-au infiintat pentru a opera un castig – dorit cat mai mare – de care sa beneficieze toti membrii, in anumite proportii, deci in vederea unui scop lucrativ si nu social – caritativ, cum este cazul la cele mai multe societati de ordin public.

Dezvoltandu-se, societatile comerciale s-au manifestat ca factorul cel mai puternic al intregii economii nationale. Ceva mai mult, ele au imprimat economiilor nationale directii noi de dezvoltare: cu ajutorul lor formele primitive ale economiei au fost inlocuite cu formele rafinate ale economiei banesti si de credit [9 V. Popa, R.I. Motica, D.A. Craciunescu, “Societatile comerciale – institutii ale noului drept comercial”, Ed. Helicon, Timisoara, 1994, pag. 45. ].

Societatile comerciale sunt o creatie a comertului. Ele nu s-au putut dezvolta decat dupa ce comertul insusi a iesit din primele inceputuri ale dezvoltarii sale.

Societatile comerciale au fost si sunt si in prezent cel mai adecvat instrument juridic de drenare a energiilor umane si financiare pentu realizarea unor scopuri sociale, ca si pentru satisfacerea unor interese personale ale intreprinzatorilor [10 C. Birsan, V. Dobrinoiu, A. Ticlea, M. Toma, C. Tufan, “Societatile comerciale”, Casa de editura si presa Sansa S.R.L., Bucuresti, 1995, pag. 4-16.].

SECTIUNEA A II-A

NOTIUNEA SOCIET?TII COMERCIALE

1. Societatea civila si societatea comerciala.

Abreviativ, se afirma adesea ca societatea comerciala este o forma de organizare a intreprinderii. Aceasta prezentare sumara, cu accent pe latura economica, fara sa fie eronata, trebuie intregita. Nici Legea 31/1990 privind societatile comerciale, nici Codul comercial nu cuprind o definitie a societatii comerciale. Într-o asemenea situatie trebuie sa apelam la dispozitiile Codului civil, care reglementeaza societatea civila [11 În acest sens, a se vedea: I.N. Fintescu, “Curs de drept comercial”, (citat in continuare “Curs…”), Ed. Nationala, Bucuresti, 1929, pag. 178; C.A. Stoeanovici, “Curs de drept comercial”, Curierul judiciar, Bucuresti, 1926, pag. 8.].

Acceptiunea clasica a societatii izvoraste din art. 1491 C. civ., care prevede ca “societatea este un contract prin care doua sau mai multe persoane se invoiesc sa puna ceva in comun, cu scop de a imparti foloasele ce ar putea deriva” [12 Notiunea de societate provine de la cuvantul latinesc “societas”, care inseamna intovarasire, asociatie, comunitate, tovarasie, unire.

13 I. Rosetti Balanescu, Al. Baicoianu, “Drept civil roman”, (citat in continuare “Drept…”), Ed. Nationala, Bucuresti, 1943, pag. 1100.].

Definitia citata enunta trei componente principale, care trebuie sa fie reunite cumulativ pentru existenta valabila a unei asemenea entitati. În primul rand este necesara incheierea unui contract, denumit adesea si “pact societar”. Se cere apoi sa se constituie un fond comun, alcatuit din aporturi ale membrilor. În fine, notiunea implica scopul asociatilor de a realiza castiguri si de a le imparti intre ei. Textul art. 1491 C. civ. omite totusi sa aminteasca explicit un alt element caracteristic, in conceptia pe care o promoveaza, si anume vointa comuna a asociatilor de a conlucra in vederea obtinerii de castiguri. Affectio societatis intregeste, cu alte cuvinte, notele specifice enumerate expres de legiuitor [].

Trasaturile evocate sunt folosite, printr-o interpretare extensiva, in lipsa unei alte definitii legale, si pentru caracterizarea societatilor comerciale. Transpunerea nu poate fi totusi operata tale quale, deoarece definitia din art. 1491 C. civ. convine numai societatilor comerciale fara personalitate juridica. Spre deosebire de acestea, categoria celor care dobandesc calitatea de subiect autonom de drepturi include in mod necesar o nota distinctiva aditionala – personalitatea juridica – pe care textul mentionat nu o enunta. Definitia legiuitorului civil nu epuizeaza, cu alte cuvinte, sfera societatilor comerciale.

În completarea definitiei din art. 1491 C. civ., societatea comerciala cu personalitate juridica se identifica, in mod uzual, atat prin natura ei institutionala, cat si prin trasaturile care o deosebesc de societatea civila.

Legiuitorul comercial intelege sa asigure institutionalizarea anumitor tipuri de societati comerciale, atribuindu-le explicit, in conditii determinate, personalitate juridica.

Aceasta calitate le fusese recunoscuta expres de art. 77 al. final C. com., reconfirmata de art. 1 al. 2 din Legea nr. 31/1990. Literatura de specialitate, la randul ei, subliniaza aceasta trasatura fundamentala: “Societatea comerciala, considerata ca organism propriu, este o fiinta juridica abstracta, rezultata dintr-un contract de societate, inzestrata cu personalitate juridica de la lege” [14 D.D. Gerota, “Curs de societati comerciale”, (citat in continuare “Curs…”), Ed. Fundatia Culturala Regele Mihai, Bucuresti, 1928, pag. 12.].

Initiata, asadar, printr-un act juridic – pactul societar – societatea comerciala devine, in cadrul Legii nr. 31/1990, un subiect de drepturi si obligatii, actionand in circuitul civil independent de membrii componenti [15 A se vedea E. Safta-Romano, “Unele aspecte mai importante ale contractului de societate civila”, in R.D. nr. 2/1992, pag. 27-29.]. Ea prezinta, cu alte cuvinte, o dubla natura juridica, imbinand in mod indisolubil atat o latura volitionala (a asociatilor), cat si o alta institutionala (ca efect al legii) [16 V. Popa, “Drept roman…”, op. cit., pag. 118.].

În lumea contemporana, natura institutionala poate fi socotita precumpanitoare. Doctrina subliniaza ca societatea comerciala “continua sa piarda caracterul contractual, in profitul aspectului institutional” [17 Ibidem, pag. 122.

18 V. Hanga, “Drept privat roman”, E.D.P., Bucuresti, 1978, pag. 301-302.].

Sub cel de-al doilea aspect semnalat, societatea comerciala se individualizeaza prin specificitatea activitatii pe care, potrivit actelor constitutive, o desfasoara. Prototipul original il constituie societatea civila, fara personalitate juridica, provenita din dreptul roman [].

Desi la fel cu societatea civila, urmareste realizarea de “foloase” ce se vor imparti intre membri, castigul se obtine prin efectuarea unor operatiuni distincte, substantial diferite de cele civile. Particularismul consta in functia societatii comerciale de a indeplini fapte si acte de comert, desigur rentabile [19 I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, “Drept…”, op. cit., pag. 110.

20 O. Capatana, “Societatile…”, op. cit., pag. 59.].

Instrumentul optim pentru organizarea structurii functionale a societatii comerciale este, asa cum o demonstreza practica, intreprinderea. Autorii subliniaza ca, in lumea contemporana, societatea comerciala se prezinta, in esenta, ca “un mod de organizare juridica a intreprinderii” [21 Ibidem, pag. 62]. Altfel spus, societatea comerciala constituie haina juridica pe care o imbraca intreprinderea.

Din perspectiva mentionata, societatea comerciala poate fi definita ca “o intreprindere, pe care una sau mai multe persoane o organizeaza prin actul constitutiv, in vederea realizarii de beneficii, ca subiect de drept autonom sau si fara aceasta insusire, afectandu-i bunurile necesare pentru a indeplini actele si faptele de comert specifice obiectului statutar de activitate” [22 Stanciu D. Carpenaru, “Drept comercial…”, op. cit., pag. 143].