Pagina documente » Recente » Documentatia procesului de audit

Despre lucrare

acces premium
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.


Cuprins

Cuprins
INTRODUCERE 2
CAPITOLUL 1. NO?IUNI TEORETICE PRIVIND AUDITUL FINANCIAR-CONTABIL 4
1.1. Elemente de referinta privind evolutia istorica a auditului 4
1.2. Obiectivele ?i func?iile auditului financiar-contabil 10
1.3. Rolul auditului financiar-contabil 13
1.4. Tipuri fundamentale de audit 14
1.5. Cadrul juridic al auditului in Romania 16
CAPITOLUL 2. DOCUMENTA?IA PROCESULUI DE AUDIT 19
2.1.ISA 230 ? Documenta?ia de audit 19
2.2. ISA 500 ? Probe de audit 23
2.3.Tipuri de dosare utilizate ?n angajamentul auditului financiar 29
2.3.1.Dosarul permanent 29
2.3.2. Dosarul curent 31
CAPITOLUL 3. STUDIU DE CAZ . AUDITAREA SITUATIILOR FINANCIARE ANUALE LA S.C. IMPAR S.R.L. 33
3.1.Scurt istoric 33
3.2. Structura organizatoric? 34
3.3. Administrarea societ??ii 35
3.4. Gestiunea ?i controlul societ??ii 38
3.5. Auditarea situa?iilor financiare 39
CONCLUZII ?I PROPUNERI 45
BIBLIOGRAFIE 49

EXTRAS DIN DOCUMENT

Preocuparile de perfectionare ale auditul financiar sunt utile, mai ales in Romania, unde aceste activitati se consolideaza, o data cu inaintarea procesului de reforma si integrarea economiei romanesti in structurile Uniunii Europene.

Auditul financiar in Romania se afla la inceput de drum, iar reglementarile legislative din ultimii ani, previzioneaza tendinte noi si cresterea rolului acestuia in secolul ce a inceput.

Acest aspect este motivat si de numeroasele schimbari de ordin economic, ce au loc in societatea romaneasca, cum ar fi dezvoltarea activitatilor bursiere, cresterea numarului de tranzactii financiare, fuziunea, si falimentul societatilor.

Originea meseriei de auditor este foarte veche cu toate ca nu a fost cunoscuta sub aceasta denumire, deoarece, in marturiile timpului, istoria contabilitatii era similara cu istoria economica.

O certitudine a descoperirilor istorice este insasi faptul ca dezvoltarea vietii sociale si formarea statelor nu s-au putut realiza fara colectarea de impozite si taxe, toate acestea determinand necesitatea de a tine socoteli si in consecinta, de a face calcule.

Înca din antichitate, s-a ajuns la ideea ca o buna gestionare a patrimoniului se poate realiza doar prin respectarea unor proceduri si reguli de control financiar, aspecte care au stat la baza descoperirii contabilitatii ca stiinta, ele fiind respectate chiar dupa mii de ani.

Din secolul al XX-lea, incep sa se emita legi prin care sa fie recunoscuta oficial importanta verificarii prin audit si chiar se impune obligativitatea ei precum si a publicarii bilantului, pentru ca acesta sa redea „o imagine fidela si exacta” a patrimoniului. Dezvoltarea auditului si a controlului intern, alaturi de dezvoltarea contabilitatii, au fost rezultatul muncii si concluziilor desprinse de catre contabili si asociatiile de auditori, ca un rod al experientelor dobandite de acestia si nu ca o consecinta sau o impunere legislativa.

Initial, controlul financiar (intern) a fost conceput de catre proprietarii de intreprinderi pentru a limita riscul fraudelor si pentru a li se face o analiza amanuntita a situatiei unitatii, apoi s-a dezvoltat ideea prin care controlul este obligatoriu pentru a se evita erorile de ordin contabil.

Profesia de auditor financiar capata noi valente in anul 1933, cand Bursa din New York impune companiilor importante sa-si prezinte situatiile financiare certificate de catre un contabil independent si sa anexeze raportul de audit. Raportul de audit devine astfel un element obligatoriu al situatiilor financiare pentru companiile cotate la bursa.

Se releva faptul ca auditul financiar a aparut din nevoi obiective, la fel ca si contabilitatea si controlul financiar.

Daca scopul initial al auditului financiar a fost cel de detectare a fraudelor, el a evoluat in timp, astfel incat, in prezent el are rolul de a atesta corectitudinea informatiilor prezentate in situatiile financiare si conformitatea lor cu Standardele Internationale de Contabilitate.

Practicile de audit financiar au fost introduse la noi in tara, in perioada de tranzitie spre o economie de piata, din dorinta specialistilor romani de a corela si adapta reglementarile romanesti cu standardele contabile prevazute pe plan international.

Auditul financiar se consolideaza o data cu evolutia procesului de reforma si realizarea efectiva a unei economii similare cu a tarilor din Uniunea Europeana.

În concluzie, Romania impune implementarea tehnicilor de audit financiar armonizate cu cele internationale iar, complexitatea si perpetua evolutie a activitatilor economice determina perfectionarea continua a standardelor de contabilitate si audit precum si a cunostintelor profesionistilor in domeniu.

CAPITOLUL 1. NOTIUNI TEORETICE PRIVIND AUDITUL FINANCIAR-CONTABIL

1.1. Elemente de referinta privind evolutia istorica a auditului

Auditul reprezinta examinarea de catre un expert independent, auditorul financiar (care poate fi o persoana fizica sau juridica) a unui set de situatii financiare si a inregistrarilor si registrelor pe baza carora se poate forma o opinie asupra situatiilor financiare cu scop general.

Multi autori din tara noastra si din strainatate au definit activitatea de audit ca fiind exprimarea profesionala a unei informatii cu scopul de a exprima o opinie responsabila si independenta in raport cu un criteriu de calitate.

Prin audit financiar se intelege examinarea efectuata de un profesionist competent si independent in vederea exprimarii unei opinii motivate asupra:

- Validitatii si corectei aplicari a procedurilor interne stabilite de conducerea unitatii (auditul intern);

- Imaginii fidele, clare si complete a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute de agentii economici (auditul statutar cerut de lege si exercitat de cenzori sau auditul contractual efectuat la cererea agentilor economici de catre experti contabili, contabili autorizati sau societati comerciale de audit financiar).

Notiunea de imagine fidela este un concept ce nu poate fi disociat de regularitatea si sinceritatea contabilitatii.

Aria auditului – se refera la procedurile de audit considerate a fi necesar de aplicat pentru a atinge obiectivele de audit.

Termenul de audit [1 ?r?sn si Lo?b?ck?, ?udit o ?bord?r? int?gr?t?, Chisin?u, 2003] a fost introdus de catre cabinetele anglo- saxone de expertiza contabila, in urma cu patru decenii. Cu toate ca obiectivele si conceptele, care conduc in prezent auditul, erau aproape necunoscute la inceputul secolului al XX-lea, auditul de un tip sau altul a patruns in istoria inregistrata a comertului si finantelor guvernamentale.

Etimologia cuvantului audit provine din verbul latin “audire”, al carui sens de a asculta a fost schimbat de catre practica anglo- saxona incepand cu anii’60, care inseamna astazi in sens strict revizia, adica examinarea profesionala, verificarea, realizate asupra unei informatii de catre expertii competenti, in vederea exprimarii unei opinii responsabile si independente prin raportarea la un standard de calitate.

Semnifica?ia termenului auditor a fost “ the one who hears” (“acela care aude”) si era potrivit perioadei, in care inregistrarile contabilitatii guvernamentale erau aprobate doar dupa o lectura publica, cu voce tare, a conturilor.

Odata cu aparitia primelor structuri statale activitatea de audit dateaza inca de la inceputurile istoriei economice, limitandu-se mult timp doar la controlul de exactitate si conformitate cu informatia contabila. Este o functie a societatii organizate, de-a lungul intregii istorii a lumii. De fapt, inceputurile auditului, ca si ale contabilitatii de altfel, sunt localizate inapoi in timp in Egiptul si China Imperiala.

Istoricii cred ca tinerea inregistrarior exista si cu 4000 de ani inainte de Christos, cand civilizatiile antice din noul Orient au inceput sa organizeze guverne si sa desfasoare activitati economice. De la inceput, guvernele erau preocupate de contabilizarea incasarilor si platilor, precum si de colectarea taxelor. O parte integrala a acestei preocupari a fost si stabilirea controalelor, inclusiv auditurile realizate in scopul reducerii erorilor si a fraudei din partea oficialilor incompetenti si necinstiti. [2 T?t?ru V., ?uditul fin?nci?r, ?ditur? C?v?llioti, Bucur?sti, 2007,]

Cateva forme “moderne “ de control intern sunt descrise in Biblie, unde este acoperita perioada de timp dintre anii 1800 i.e.n. si 94 e.n.. Aici este explicata logica instituirii controlului – daca angajatii au posibilitatea de a fura, ei pot profita de aceasta, logica prezenta si astazi in scepticismul asteptat din partea auditorilor. In mod distinct, Biblia vorbeste despre pastrarea duala a activelor, nevoia de a avea angajati competenti si cinstiti, accesul restrictionat si separarea responsabilitatilor.

Sistemul contabil din timpul dinastiei Zhao(1122- 256 i.e.n.) in China, a inclus un proces bugetar elaborat si auditari ale tuturor departamentelor guvernamentale.

In secolul al XV-lea i.e.n., in Atena, Adunarea populara controla incasarile si platile privind fondurile publice. Sistemul finantelor publice includea auditorii guvernamentali, care examinau inregistrarile tuturor patronilor la expirarea termenelor. In sectorul privat, managerii proprietatilor conduceau auditurile conturilor.

Finantele publice in Republica Romana erau controlate de Senat si conturile publice erau examinate de un grup de auditori supravegheati de un trezorier. Romanii au mentinut separarea responsabilitatilor intre oficialii care autorizau taxele si cheltuielile si cei care se ocupau cu incasarile si platile. La fel ca si grecii, ei au realizat un sistem elaborat de contol si contracontrol.

Cele mai vechi referinte si inregistrari contabile existente in tarile vorbitoare de limba engleza, sunt cele din “vistieriile” Angliei si Scotiei, care dateaza din anul 1130. Exista referinte ale auditorilor si auditului in secolul al XIII-lea, atat in Anglia si Italia, cat si intr-o lucrare franceza despre managementul proprietatilor, prin care se recomanda un audit anual al conturilor.

Schimbarile economice aparute intre anii 1600- 1800, cresterea oraselor, aparitia fabricilor in locul manufacturilor, dezvoltarea comertului, au dus la aparitia unor preocupari contabile noi. Acestea erau concentrate pe detinerea proprietatii si calcularea profitului si pierderii, in sens economic.

Auditul a inceput sa evolueze de la un proces de ascultare la unul de examinare apropiata a inregistrarilor, fiind realizat ca urmare a cererii proprietarilor de intreprinderi, in scopul de a verifica corectitudinea pastrarii lucrarilor contabile, a contabilizarii activelor, precum si modul de planificare a folosirii resurselor disponibile.

Incepand cu anii ’60, detectarea fraudei la scara larga a avut un rol important in procesul de audit. Standardele profesionale au inceput sa foloseasca termenul de “iregularitate” pentru a descrie raportarile financiare frauduloase, numite si fraude de management, precum si aproprierile gesite de active, intalnite si sub denumirea de defalcari. Schimbarea in incercarea de a-si asuma o mai mare responsabilitate pentru detectarea iregularitatilor a rezultat din presiunile guvernamentale si publice, ca urmare a existentei unui numar de procese reusite prin care frauda a trecut nedetectata de auditori.

Folosirea in crestere a sistemelor computerizate nu a alterat responsabilitatile auditorilor de a detecta erorile si iregularitatile. Natura procesului de audit a fost afectata totusi , deoarece auditorii au fost solicitati sa dezvolte noi abordari ale controlului intern de testare si ale balantelor conturilor. Auditorilor a inceput sa li se ceara mai multa responsabilitate pentru realizarea testelor de concordanta cu legislatia in vigoare. [3 T?t?ru V., ?uditul fin?nci?r, ?ditur? C?v?llioti, Bucur?sti, 2007]

In concluzie, ultimele decenii s-au caracterizat printr-o activitate matura de audit organizata in jurul unei profesii, cu o metodologie proprie de exercitare si un sistem bine fundamentat de analiza. S-au dezvoltat societatile de audit, care au pus in practica strategii de crestere externa, de afirmare pe plan international si de diversificare a directiilor de activitate.

Se manifesta tot mai pregnant tendinta de a depasi stricta acceptiune contabila si financiara a auditului, prin abordarea unei noi piete - cea a activitatii de consiliere. Acest lucru presupune o schimbare radicala a conceptelor, reglementarilor tehnologice, structurii pietei, sistemului de invatamant si de cercetare stiintifica. Toate acestea au ca scop sporirea eficientei si credibilitatii opiniei formulate de auditor.

Evolutia auditului in literatura de specialitate este structurata astfel: [4 T?t?ru V., ?uditul fin?nci?r, ?ditur? C?v?llioti, Bucur?sti, 2007]

Perioada

Ordonatori de audit

Auditori

Obiectivele auditului

Pana in 1700

Regi,imparati, biserici si state

Clerici sau scriitori