Pagina documente » Drept » Drept international public. Protectia Internationala a Drepturilor Omului

Despre lucrare

lucrare-licenta-drept-international-public.-protectia-internationala-a-drepturilor-omului
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-drept-international-public.-protectia-internationala-a-drepturilor-omului


Cuprins

Cuprins
I. NOTIUNEA SI TRASATURILE CARACTERISTICE ALE DREPTULUI INTERNATIONAL
I.1 OBIECTUL DE REGLEMENTARE AL DREPTULUI INTERNATIONAL PUBLIC
I.2 FUNDAMENTUL JURIDIC AL DREPTULUI INTERNATIONAL
I.3 DREPTUL INTERNATIONAL SI MORALA
I.4 DREPTUL INTERNATIONAL SI POLITICA EXTERNA A STATELOR
I.5 DREPTUL INTERNATIONAL PUBLIC SI DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT
I.6 DREPTUL INTERNATIONAL SI DREPTUL INTERN
I.7 DEFINITIA DREPTULUI INTERNATIONAL PUBLIC
II. GENEZA SI EVOLUTIA DREPTULUI INTERNATIONAL PUBLIC
III. IZVOARELE SI CODIFICAREA DREPTULUI INTERNATIONAL
III.1 NOTIUNEA DE IZVOARE ALE DREPTULUI INTERNATIONAL
III.2 TRATATUL INTERNATIONAL
III.3 CUTUMA INTERNATIONALA
III.4 PRINCIPIILE GENERALE DE DREPT
III.5 JURISPRUDENTA
III.6 DOCTRINA DREPTULUI INTERNATIONAL
III.7 ECHITATEA
III.8 ALTE IZVOARE ALE DREPTULUI INTERNATIONAL
III.8.1 ACTELE ORGANIZATIILOR INTERNATIONALE
III.8.2 ACTELE UNILATERALE ALE UNOR STATE
III.8.3 LEGEA INTERNA
III.9 CODIFICAREA DREPTULUI INTERNATIONAL
III.10 SISTEMUL DREPTULUI INTERNATIONAL
IV. SUBIECTELE DREPTULUI INTERNATIONAL
IV.1 NOTIUNEA DE SUBIECT AL DREPTULUI INTERNATIONAL
IV.2 STATELE CA SUBIECTE DE DREPT INTERNATIONAL
IV.3 TIPURI DE STATE
IV.4 NEUTRALITATEA STATELOR
IV.5 RECUNOASTEREA INTERNATIONALA
IV.6 SUCCESIUNEA STATELOR
V. POPULATIA IN DREPTUL INTERNATIONAL
V.1 POPULATIA CA ELEMENT CONSTITUTIV AL STATULUI
V.2 CETATENIA
V.3 REGIMUL JURIDIC AL STRAINILOR
V.4 STATUTUL REFUGIATILOR
VI. PROTECTIA INTERNATIONALA A DREPTURILOR OMULUI
VI.1 PROTECTIA DREPTURILOR OMULUI IN CADRUL DREPTULUI INTERNATIONAL
VI.2 DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI
VI.3 PACTELE INTERNATIONALE CU PRIVIRE LA DREPTURILE OMULUI
VI.4 CONVENTII INTERNATIONALE PRIVIND PROTECTIA DREPTURILOR OMULUI ADOPTATE IN CADRU REGIONAL
VI.4.1 CONVENTIA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI
VI.4.2 CONVENTIA AMERICANA REFERITOARE LA DREPTURILE OMULUI
VI.4.3 CARTA AFRICANA A DREPTURILOR OMULUI SI ALE POPOARELOR
VI.5 ORIENTARI NOI IN DREPTUL INTERNATIONAL CONTEMPORAN PRIVIND DREPTURILE OMULUI
VII. TERITORIUL IN DREPTUL INTERNATIONAL
VII.1 TERITORIUL DE STAT - NOTIUNE SI COMPONENTE
VII.2 MODIFICAREA TERITORIULUI DE STAT
VII.3 LIMITELE TERITORIULUI DE STAT
VII.4 APELE INTERIOARE, COMPONENTE ALE TERITORIULUI DE STAT
VII.5 MAREA TERITORIALA
VII.6 ZONE MARITIME ASUPRA CARORA STATELE EXERCITA DREPTURI SUVERANE
VII.7 MAREA LIBERA
VII.8 ZONA INTERNATIONALA A TERITORIILOR SUBMARINE
VII.9 STRAMTORILE INTERNATIONALE
VII.10 CANALELE MARITIME INTERNATIONALE
VII.11 FLUVIILE INTERNATIONALE
VII.12 ZONELE CU REGIM JURIDIC SPECIAL
VII.13 SPATIUL AERIAN
VII.14 SPATIUL COSMIC
VIII. TRATATUL INTERNATIONAL
VIII.1 NOTIUNEA DE TRATAT INTERNATIONAL
VIII.2 CLASIFICAREA TRATATELOR
VIII.3 DENUMIREA TRATATELOR
VIII.4 STRUCTURA TRATATULUI
VIII.5 CONDITIILE DE VALIDITATE A TRATATULUI
VIII.6 INCHEIEREA TRATATELOR
VIII.7 REZERVELE SI DECLARATIILE LA TRATATE
VIII.8 LIMBA DE REDACTARE A TRATATELOR
VIII.9 INTRAREA IN VIGOARE SI INREGISTRAREA TRATATELOR
VIII.10 EFECTELE JURIDICE ALE TRATATELOR
VIII.11 MODIFICAREA TRATATELOR
VIII.12 INCETAREA SAU SUSPENDAREA EFECTELOR TRATATELOR
VIII.13 NULITATEA TRATATELOR INTERNATIONALE
VIII.14 INTERPRETAREA TRATATELOR
IX. FOLOSIREA LEGALA A FORTEI POTRIVIT DREPTULUI INTERNATIONAL
IX.1 MIJLOACELE DE CONSTRANGERE IN RELATIILE INTERNATIONALE
IX.1.1 CONSIDERATII GENERALE
IX.1.2 MIJLOACELE DE CONSTRANGERE FARA FOLOSIREA FORTEI ARMATE
IX.1.3 MIJLOACELE DE CONSTRANGERE CU FOLOSIREA FORTEI ARMATE
IX.2 FOLOSIREA LEGALA A FORTEI ARMATE IMPOTRIVA ACTELOR DE AGRESIUNE
IX.2.1 PROBLEME DE PRINCIPIU
IX.2.2 FOLOSIREA FORTEI DE CATRE ORGANIZATIA NATIUNILOR UNITE
IX.2.3 CONSILIUL DE SECURITATE AL O.N.U.
IX.2.4 ROLUL ORGANIZATIILOR INTERNATIONALE REGIONALE IN FOLOSIREA FORTEI
IX.2.5 DREPTUL STATELOR LA AUTOAPARARE INDIVIDUALA SAU COLECTIVA
IX.2.6 FOLOSIREA FORTEI DE CATRE POPOARELE COLONIALE SI NATIUNILE DEPENDENTE PENTRU ELIBERAREA LOR NATIONALA
X. DREPTUL INTERNATIONAL PENAL
X.1 DEFINITIA SI OBIECTUL DE REGLEMENTARE
X.2 PRINCIPIILE DREPTULUI INTERNATIONAL PENAL
X.2.1 PRINCIPIUL REPRESIUNII UNIVERSALE
X.2.2 PRINCIPIUL LEGALITATII INCRIMINARII
X.2.3 PRINCIPIUL RASPUNDERII PENALE INDIVIDUALE
X.2.4 PRINCIPIUL IMPRESCRIPTIBILITATII CRIMELOR IMPOTRIVA UMANITATII SI A CRIMELOR DE RAZBOI
X.2.5 IRELEVANTA JURIDICA A SCUZEI INDEPLINIRII UNUI ACT DE STAT
X.2.6 ORDINUL SUPERIORULUI IERARHIC NU INLATURA RASPUNDEREA PENALA
X.3 INFRACTIUNEA INTERNATIONALA
X.3.1 NOTIUNEA DE INFRACTIUNE INTERNATIONALA
X.3.2 ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE INFRACTIUNII INTERNATIONALE
X.3.3 CLASIFICAREA INFRACTIUNILOR INTERNATIONALE
X.4 CRIMELE CONTRA PACII
X.4.1 CONCEPTUL DE CRIME CONTRA PACII
X.4.2 AGRESIUNEA ARMATA
X.5 CRIMELE IMPOTRIVA UMANITATII
X.5.1 CONCEPTUL DE CRIME IMPOTRIVA UMANITATII
X.5.2 GENOCIDUL
X.5.3 APARTHEIDUL
X.6 CRIMELE DE RAZBOI
X.6.1 DEFINITIE SI IZVOARE JURIDICE
X.6.2 CRIME DE RAZBOI IMPOTRIVA PERSOANELOR SI BUNURILOR PROTEJATE
X.6.3 CRIME DE RAZBOI SAVARSITE PRIN VIOLAREA REGULILOR DE INTREBUINTARE A UNOR MIJLOACE SI METODE DE LUPTA
X.7 INFRACTIUNI INTERNATIONALE COMISE DE CATRE PERSOANE PARTICULARE
X.7.1 SCURTE CONSIDERATII GENERALE
X.7.2 TERORISMUL INTERNATIONAL
X.7.3 PIRATERIA MARITIMA
X.7.4 DISTRUGEREA CABLURILOR SUBMARINE
X.7.5 TRAFICUL ILICIT DE STUPEFIANTE
X.7.6 CIRCULATIA SI TRAFICUL PUBLICATIILOR OBSCENE
X.7.7 FALSIFICAREA DE MONEDA
X.7.8 SCLAVIA SI TRAFICUL DE SCLAVI
X.7.9 TRAFICUL DE FEMEI SI DE COPII
X.8 JURISDICTIA PENALA INTERNATIONALA
X.8.1 NECESITATEA UNEI JURISDICTII PENALE INTERNATIONALE
X.8.2 CURTEA PENALA INTERNATIONALA
XI. RETROSPECTIVA SI VIITOR
XII. BIBLIOGRAFIE

EXTRAS DIN DOCUMENT

?CAPITOLUL I

NOTIUNEA SI TR?S?TURILE CARACTERISTICE ALE DREPTULUI INTERNATIONAL

1. OBIECTUL DE REGLEMENTARE AL DREPTULUI INTERNATIONAL PUBLIC

În realitatea vietii sociale oamenii intra in diferite raporturi, potrivit pozitiei pe care o detin in cadrul organismului social si potrivit intereselor proprii.În calitatea lor de cetateni ei trebuie sa-si desfasoare aceste raporturi in conformitate cu normele de conduita sociala in cadrul carora normele juridice stabilite de organele abilitate ale statului ocupa un loc central, dreptul avand un important rol normativ regulator al raporturilor sociale.

Daca in cadrul intern al unui stat situatia se prezinta relativ simplu, statul ca putere unica avand dreptul de a edicta normele de conduita ale cetatenilor sai, a caror aplicare se asigura la nevoie prin forta de constrangere de care dispune, problema raporturilor dintre diferitele entitati ale societatii internationale se pune in termeni relativ diferiti.

În viata internationala nu exista un organ suprem, deasupra statelor, ca principale entitati ale societatii internationale, care sa stabileasca reguli obligatorii carora statele si cetatenii acestora sa li se supuna. Raporturile dintre state, dupa cum spunea si marele jurist si diplomat roman Nicolae Titulescu, sunt raporturi de coordonare, si nu de subordonare.

Situatia se explica prin existenta, din punct de vedere juridic, a suveranitatii statelor, potrivit careia acestea nu se supun in raporturile dintre ele unei autoritati superioare.Statele stabilesc insa, in cadrul cooperarii dintre ele, principii, norme si structuri institutionale in diferite domenii, ca expresie a solidaritatii si intereselor lor comune.

Dezvoltarea politica, economica si sociala a societatii umane, constituirea de state centralizate au pus inca in antichitate problema existentei unor reguli care sa guverneze relatiile dintre state, sa stabileasca bazele relatiilor dintre ele si limitele in care acestea pot actiona.

Asemenea reguli au aparut de-a lungul istoriei in procesul de coexistenta dintre diferite state si s-au dezvoltat concomitent cu evolutia generala a societatii, care a determinat o tot mai mare complexitate a relatiilor dintre state, nevoia unor contacte tot mai frecvente intre acestea, probleme tot mai complicate de rezolvat.

Astfel se face ca, spre deosebire de dreptul intern, care reglementeaza relatiile sociale in cadrul statelor, obiectul dreptului international il formeaza in principal relatiile dintre state, care reprezinta domeniul cel mai cuprinzator al relatiilor internationale.

Inspirandu-se in general din dreptul intern al statelor, unde diferitele ramuri ale sale au ca obiect instituirea ori sanctionarea unui sistem de raporturi corespunzatoare nevoilor sociale la un moment dat, dreptul international public raspunde nevoii de a reglementa relatiile dintre state si de a satisface nevoile comune ale membrilor societatii internationale.Dar cum orice drept reprezinta o reflectare a societatii care i-a dat nastere, tot astfel si dreptul international public constituie acel ansamblu de norme juridice care guverneaza functionarea societatii internationale.

Nu toate relatiile internationale formeaza,insa, obiectul de reglementare al dreptului internationale public. Pot exista, astfel, relatii politice care sa nu fi dobandit un caracter juridic, negasindu-si inca o expresie in norme de drept international elaborate din acordul dintre state, dupa cum statele pot sa participe la relatii internationale cu caracter juridic nu in calitate de purtatoare ale puterii de stat, ci ca subiecte de drept civil (in contracte, de exemplu, pe care sa le incheie cu persoane fizice in deplina egalitate, cu drepturi si obligatii corelative).

Se poate face astfel o distinctie intre:

-relatiile internationale, care pot avea caracter politic, juridic, economic, cultural, sportiv etc.;

-relatiile juridice internationale, prin care partile stabilesc obligatii si drepturi reciproce, care pot fi de drept international sau de drept intern ( de exemplu, un tratat economic cuprinde norme de drept international public, dar unele acorduri, aranjamente concrete sau contracte se incheie pe baza unor reguli de drept intern);

-relatiile de drept international, in care statele apar ca purtatoare ale suveranitatii;

În consecinta, pentru a fi guvernate de normele dreptului international relatiile dintre state trebuie sa fie, in ce priveste continutul lor, relatii in care acestea sa fie purtatoare ale suveranitatii lor.

Alaturi de relatiile dintre state, dreptul international mai are drept obiect si relatiile care se creaza intre state si alte subiecte de drept international (organizatiile internationale, de exemplu, sau relatiile dintre acestea din urma).

Dreptul international public contemporan avand un caracter universal, obiectul sau il constituie relatiile dintre toate statele lumii, indiferent de marimea sau puterea lor ori de regiunea de pe glob in care sunt situate.

2. FUNDAMENTUL JURIDIC AL DREPTULUI INTERNATIONAL

Fundamentul juridic al dreptului international in constituie acordul de vointa al statelor suverane care compun la un moment dat societatea internationala.

În lipsa unor autoritati publice cu atributii legislative, administrative si judecatoresti suprastatale, prin intermediul carora sa se adopte norme juridice si sa se impuna respectarea lor, forta obligatorie a dreptului international se intemeiaza pe acordul de vointa al statelor. Statele membre ale societatilor internationale, determinate de interesele lor comune si de nevoia de a convietui cu alte state in raporturi de interdependenta, accepta in principiu ca o suma de norme si de principii obligatorii este absolut indispensabila pentru a le regla conduita si a evita pe acesta cale o stare de anarhie care le-ar prejudicia existenta si interesele.

Statele in conditii de deplina egalitate in drepturi si pe baza liberului lor consimtamant, intr-un proces de coordonare, de punere de acord a vointei lor, creaza norme juridice care duc la formarea dreptului international. Caracterul coordonator al vointei statelor sta la baza obligativitatii dreptului international, a aplicarii si respectarii normelor sale.

Regulile de drept obligatorii pentru toate statele constituie astfel emenatia propriei lor vointe, liber exprimata, asa cum aceasta rezulta din conventii sau cutume general acceptate ca exprimand principii de drept.

În practica statele nu trebuie si adesea nici nu pot sa-si exprime consimtamantul expres pentru fiecare regula de drept international, natura consensuala a dreptului international avand in vedere si consimtamantul statelor membre ale societatii internationale la un moment dat asupra ansamblului de reguli care formeaza dreptul international al acestei perioade (de exemplu, situatia noilor state care apar in sicietatea internationala). În acest caz, insa, statele individuale pot formula, in anumite limite, rezerve la unele norme de drept international, daca acestea nu fac parte din ceea ce se numeste jus cogens, norme imperative de la a caror acceptare si aplicare nu se poate deroga sau daca anumite norme concrete sunt in mod evident inacceptabile pentru ele.

In dreptul international clasic acordul de vointa al statelor se manifesta cu precadere in domeniul interzicerii unui anumit comportament in relatiile cu celelalte state, fapt explicabil prin numarul redus al domeniilor de contact si al intereselor comune, drepturile statelor cunoscand putine limitari, ele fiind practic nelimitate si bazate aproape exclusiv pe forta economica si militara cu ajutorul carora se impuneau fata de celelalte state. Perioada istorica contemporana se bazeaza, insa, tot mai mult pe reguli convenite de intreaga comunitate internationala, domenii tot mai importante ale vietii sociale facand obiectul convenirii unor reguli intrand in sfera dreptului international.Relatiile dintre state nu mai sunt astfel expresia dreptului discretionar al fiecarui stat, fiind tot mai mult acceptata ideea ca raporturile dintre state se bazeaza pe regulile de drept international convenite de acestea.

3. DREPTUL INTERNATIONAL SI MORALA

Între dreptul international si morala internationala exista raporturi similare cu cele dintre drept si morala in general.Normele de drept international stabilesc drepturi si obligatii susceptibile a fi aplicate prin masuri obligatorii.Regulile moralei internationale prescriu o anumita comportare fara a da nastere la drepturi si obligatii juridice.Ele fac apel la constiinta morala si nu pot fi impuse prin forta de constrangere a unei autoritati exterioare individului sau colectivitatii.

Reflectand ceea ce este comun in constiinta popoarelor, morala internationala exprima atat valori umane comune, cat si reguli de comportare intre natiuni independente si suverane destinate sa promoveze respectul reciproc si intelegerea intre popoare, interesul intregii omeniri.

Între morala si dreptul international exista legaturi de interdependenta, de influentare reciproca. O suma de reguli de drept sunt in acelasi timp si reguli de morala, o mare parte din principiile si normele dreptului international isi au originea in normele morale, iar unele tratate fac trimitere in cuprinsul lor la exigentele omeniei, la principiile umanitare sau la regulile aplicabile in cadrul societatilor civilizate, care au in mare parte un caracter moral. Întregul drept international are, de altfel, un caracter moral, moralitatea internationala avand astazi un rol important in procesul relatiilor internationale, ca si in aplicarea in cazuri concrete a normelor dreptului international, incalcarea regulilor moralei exercitand o actiune negativa asupra dreptului international.

Între regulile moralei pot fi incadrate si curtoazia internationala, care cuprinde o suma de reguli izvorate din necesitatile practice sau care semnifica bunavointa si respect reciproc, ori prin care se doreste sa se transmita anumite bune intentii, simpatie, solidaritate. Aplicarea regulilor de curtuazie ramane la libera apreciere a statelor, nedecurgand din indeplinirea unei obligatii. Încalcarea acestor reguli, desi nu se sanctioneaza prin mijloace juridice, constituie insa un act grav in relatiile internationale, putand influenta in mod serios raporturile stabilite. O mare parte din regulile de curtoazie au fost astazi incorporate in dreptul international, cu deosebire in dreptul diplomatic (privilegiile si imunitatile diplomatice si consulare, ceremonialul de stat, etc.).

4. DREPTUL INTERNATIONAL SI POLITICA EXTERN? A STATELOR

Între dreptul international si politica externa a statelor exista un raport de interactiune complexa, dreptul international constituind un mijloc de influentare a politicii externe, care trebuie sa fie in concordanta cu principiile si normele de drept international, dar totodata si un instrument al politicii externe.

Dreptul international actioneaza ca un factor de influentare si orientare a politicii externe a statelor in directia realizarii unor obiective si valori stabilite in comun, iar politica externa a diferitelor state tinde, dincolo de respectarea dreptului international, sa modifice sau sa-i completeze normele atunci cand acestea sunt desuete ori insuficiente pentru solutionarea problemelor puse de viata internationala, ori nu mai corespund preocuparilor sau intereselor unor state.

În cadrul politicii externe, statele mai puternice tind ca in procesul de elaborare si de aplicare a unor norme de drept international sa orienteze acest proces in directia convenabila lor, sa incerce sa influenteze si celelalte state in sensul dorit de ele.Concomitent, insa, existenta unor valori comune intregii societati internationale impune promovarea acestora prin intermediul dreptului international, a carui respectare se impune tuturor statelor. În acelasi timp, o regula de drept, odata adoptata, castiga treptat o existenta proprie, care din punct de vedere politic este greu de ignorat chiar de catre statele ale caror interese pot fi lezate ca urmare a aplicarii acestei norme si care este asigurata prin participarea si atitudinea tuturor statelor interesate in aplicarea ei si, in general, in promovarea normelor de drept international care iau in considerare interesele pe termen lung ale intregii comunitati internationale.

5. DREPTUL INTERNATIONAL PUBLIC SI DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT

Raporturile juridice cu caracter international nu sunt in totalitatea lor raporturi de drept international public.

Elementul de extraneitate intr-un raport juridic poate rezulta din faptul ca una din partile aflate in raportul respectiv, obiectul sau efectele acestui raport, sunt plasate in state diferite, fara ca raportul respectiv sa aiba un caracter de drept public. Asemenea raporturi sunt reglementate de dreptul international privat.

Dreptul international privat reprezinta un ansamblu de norme juridice interne ale statelor prin care se reglementeaza raporturile dintre persoanele fizice sau juridice continand elemente de extraneitate. Existenta unui element de extraneitate poate determina ca in desfasurarea respectivelor raporturi sa apara conflicte de reglementare intre legislatia interna a diferitelor state, a caror solutionare se face prin norme de drept international privat care indica legea interna aplicabila la cazul concret, in raport de caracterul elementului de extraneitate.

Normele de drept international privat sunt cuprinse in dreptul intern al fiecarui stat, configuratia lor depinzand insa de unele principii relativ uniforme existente in legislatia majoritatii statelor lumii, cat si de specificul legislatiei statului respectiv.

6. DREPTUL INTERNATIONAL SI DREPTUL INTERN