Pagina documente » Drept » Dreptul Proprietatii Intelectuale. Protectia juridica a marcilor

Despre lucrare

lucrare-licenta-dreptul-proprietatii-intelectuale.-protectia-juridica-a-marcilor
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-dreptul-proprietatii-intelectuale.-protectia-juridica-a-marcilor


Cuprins

Cuprins
Cap.I Notiuni generale privind marcile ............ 5
1.Definitia marcii....... 5
1.1 Definitia economica a marcii ............ 5
1.2 Definitia juridica a marcii .. 5
2. Importanta si functiile marcii ............. 6
3. Clasificarea marcilor ......... 10
Cap.II Conditii privind protectia marcilor ..... 16
1. Semne susceptibile de a constitui marci .......... 16
1.1 Cuvintele ........... 16
1.2 Desenele ............ 17
1.3 Literele, cifrele si initialele ............. 18
1.4 Elementele figurative ........18
1.5 Portretul ............. 18
1.6 Formele tridimensionale .. 19
1.7 Culorile si combinatiile de culori .... 19
1.8 Combinatiile de elemente 20
2. Conditii de fond ... 20
2.1 Conditia reprezentarii grafice ......... 20
2.2 Conditia distinctivitatii ..... 21
2.3 Conditia disponibilitatii ... 21
2.4 Conditia liceitatii .............. 24
3. Conditii de forma 25
Cap.III Titularul si continutul dreptului la marca ........ 26
1. Subiectul dreptului asupra marcii .... 26
1.1 Subiectul dreptului la marca individuala ....... 26
1.2 Subiectul dreptului la marca colectiva ........... 26
1.3 Subiectul dreptului la marca de certificare .... 27
2. Continutul dreptului la marca .......... 27
2.1 Dreptul de prioritate ........ 28
2.2 Dreptul de folosire exclusiva .......... 28
Cap.IV Dobindirea dreptului la marca ......... 30
1. Sisteme de dobindire a dreptului la marca ..... 30
1.1 Sistemul prioritatii de folosire ....... 30
1.2 Sistemul prioritatii de inregistrare .. 31
1.3 Sistemul mixt ... 31
2. Procedura de inregistrare a marcii .. 32
2.1 Constituirea depozitului national reglementar al marcii .............. 33
2.2 Examenul formal al cererii de depozit ........... 34
2.3 Examenul de fond al cererii de inregistrare ... 35
2.4 inregistrarea si publicarea marcii .... 36
2.5 Opozitia la inregistrare ..... 37
2.6 Contestatiile ...... 38
3. Durata protectiei marcii inregistrate 39
3.1 Valabilitatea certificatului de inregistrare a marcii ....... 39
3.2 Reinnoirea inregistrarii marcii ........ 40
3.3 Modificarea inregistrarii marcii ...... 41
4. inregistrarea internationala a marcii .............. 41
Cap.V Transmiterea dreptului asupra marcii 46
1. Modalitati de transmitere .. 46
1.1 Cesiunea ............ 46
1.2 Contractul de licenta al marcii ........ 49
2. Transmiterea marcii inregistrata international ............. 53
Cap.VI Stingerea dreptului la marca 55
1. Motive de stingere a dreptului la marca ......... 55
1.1 Renuntarea titutularului marcii ....... 55
1.2 Expirarea duratei de protectie a marcii .......... 56
1.3 Anularea inregistrarii marcii .......... 56
1.4 Decaderea din drepturile asupra marcii ......... 58
1.5 Pierderea notorietatii ........ 60
2. Radierea inregistrarii internationale 61
Cap.VII Protectia marcii ..... 63
1. Apararea marcii prin caile administrative de atac ........ 64
1.1 Opozitia ............. 64
1.2 Contestatia ......... 65
1.3 Cai de atac impotriva hotaririlor O.S.I.M. .... 67
2. Apararea marcii prin actiunea in contrafacere ............. 68
2.1 Contrafacerea propriu-zisa .............. 71
2.2 Actele asimilate contrafacerii ......... 72
3. Protectia impotriva concurentei neloiale ........ 75
3.1 Confuzia ............ 78
3.2 Denigrarea ......... 79
3.3 Alte modalitati de concurenta neloiala .......... 79
4. Repararea pagubei cauzate prin nerespectarea
mijloacelor de protectie a marcii .......... 81
4.1 Masuri pentru prevenirea si asigurarea repararii pagubei ............ 82
4.2 Masuri pentru repararea prejudiciilor cauzate prin
contrafacere si concurenta neloiala ....... 84
Cap.VIII Protectia marcii in dreptul conventional ........... 86
1. Regimul marcii in absenta oricarui tratat ..... 86
2. Regimul Conventiei de la Paris pentru
protectia proprietatii industriale .......... 87
Bibliografie selectiva ............ 92

EXTRAS DIN DOCUMENT

?Dreptul Proprietatii Intelectuale – „Protectia juridica a marcilor”?Cap. I Notiuni generale privind marcile

1. Definitia marcii

1.1 Definitia economica a marcii

Marca reprezinta un semn distinctiv si notoriu, susceptibil de reprezentare grafica, fiind un mijloc de diferentiere a produselor, o garantie pentru consumator si un instrument de publicitate, care asigura distributia produselor.

1.2 Definitia juridica a marcii

Marca reprezinta un semn distinctiv, menit sa diferentieze produsele, lucrarile si serviciile unei persoane fizice sau juridice, garantand o calitate, definitiva si constanta a acestora, un semn susceptibil de a forma in conditiile legii unui drept exclusiv, care apartine categoriei drepturilor indutriale. [1 Yolanda Eminescu , Regimul juridic al marcilor , Editura “ Lumina Lex “ , Bucuresti , 1996 , p.39] Consideram ca aceasta definitie cuprinde elementele care caracterizeaza notiunea juridica de marca respectiv forma exterioara a marcii (semn), caracterul distinctiv al acestui semn si faptul ca acest semn distinctiv poate forma obiectul unui drept exclusiv, elemente ce se regasesc in definitia data marcii de legea in vigoare.

Articolul 3, lit. a) din lege [2 Legea nr.84/1998 privind marcile si indicatiile geografice , publicata in Monitorul Oficial nr. 161 din 23 aprilie 1998

] precizeaza ca “marca este un semn susceptibil de reprezentare grafica servind la deosebirea produselor sau a serviciilor unei persoane fizice sau juridice deci ele apartinand altor persoane”, iar in art. 1 se stipuleaza ca “drepturile asupra marcilor si indicatiilor geografice sunt recunoscute si aparate pe teritoriul Romaniei in conditiile prezentei legi”.

2. Importanta si functiile marcii

Valorificarea, la modul general, inseamna utilizarea, fara insa a incalca dreptul de proprietate al unei alte persoane, unui obiect (la modul cel mai general), a unei idei, a unei opere etc. pentru obtinerea unui profit; in momentul in care acel obiect ne apartine, noi suntem cei indreptatiti in a valorifica acel obiect. [3 Stefan Cocos, A,B,C-ul protectiei si valorificarii proprietatii industriale, Editura „Rosetti”, Bucuresti, 2004 , p. 9

4 Viorel Ros , Octavia Spineanu Matei , Dragos Bogdan , Dreptul proprietatii intelectuale. Dreptul proprietatii industriale . Marcile si indicatiile geografice , Editura „All Beck” , Bucuresti , 2003 , p. 29

]

Un comerciant poate avea cele mai bune produse sau servicii din lume. Este insa necesar sa existe pentru clienti posibilitatea de a le distinge si de a le alege dintre produsele si serviciile concurentei. Astazi este aproape de neimaginat vanzarea, si chiar a celor mai banale produse sau servicii, in lipsa unei marci. Exemplele care urmeaza sunt reprezentative pentru ponderea crescanda pe care au capatat-o marcile in activitatea comerciantilor. Astfel, inca din anul 1905, marca americana ‘Roial Baking Powder’ era estimata la 5 milioane de dolari, iar potrivit unor studii publicate in 1992 marca MARLBORO era evaluata la 39,9 miliarde de dolari. []

În ultimul timp, marca tinde a-si asuma o functie simbolica. Functia

ei nu mai este doar de promovare a originii sau calitatii produselor sau serviciilor, ci de raliere la simboluri, la veritabile semne de recunoastere pentru diverse categorii socio-profesionale. Parfumurile sunt illustrative pentru acest fenomen: producerea unui flacon de parfum costa o suma infima, dar milioane de persoane cheltuiesc de zece ori, daca nu de o suta de ori mai mult, pentru a cumpara parfumuri de lux nu pentru produsul in sine, cat pentru a se identifica astfel cu imaginea vehiculata prin marca. Dar exemplele pot continua cu alte produse calificate “de lux” pentru ca sunt fabricate sub marci celebre, cum este cazul obiectelor de imbracaminte, automobilele etc.

Eficacitatea marcii in economia moderna, faptul ca ea a devenit un instrument indispensabil al cresterii intreprinderilor, este direct legata de doua fenomene: dezvoltarea productiei si a consumului de masa si dezvoltarea mijloacelor de publicitate. [5 Yolanda Eminescu , Marcile de fabrica , de comert si de servicii , Editura „Academiei Republicii Socialiste Romania” , Bucuresti , 1974 , p. 20]

Dezvoltarea productiei si a consumului de masa a permis dezvoltarea a doua functii ale marcii a caror actiune era limitata in sistemul corporatiilor. Este vorba de functia de concurenta si functia de organizare a pietei. Pe masura dezvoltarii acestor functii a scazut importanta functiei de garantie a calitatii, caracteristica marcii colective a corporatiilor medievale .

Totodata, posibilitatile create prin explozia mijloacelor de publicitate au dus la o denaturare treptata a celor doua functii semnalate mai sus, de concurenta si de organizare a pietei, prin reducerea lor la o functie de monopol. În cele ce urmeaza vom analiza toate aceste functii ale marcii:

a) Functia de diferentiere a produselor si serviciilor si de indicare a originii acestora, aceasta fiind singura functie a marcii careia legea ii atribuie o sanctiune juridica. Functia de identificare a originii produselor si serviciilor, poate fi calificata ca fiind functia juridica a marcii, in vreme ce celelalte functii ale marcii sunt de natura economico-sociale. Diferentiind, la inceputurile folosirii sale, subiectele dreptului, marca s-a obiectivat in timp, ajungand sa diferentieze obiectele asupra carora poarta. Functia de diferentiere a producatorilor s-a transformat intr-o functie de diferentiere a produselor, de indicare a originii acestora, ceea ce nu este indiferent pentru service-ul dupa vanzare, aprecierea raportului calitate-pret, increderea consumatorului intr-o intreprindere etc. Marca este definita, in art.3 din legea nr. 84/1998 ca fiind “un semn susceptibil de reprezentare grafica servind la deosebirea produselor sau a serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele apartinand altor persoane”. În acelasi sens sunt si dispozitiile Directivei comunitare nr.84/104/CEE din 21 decembrie 1998, care, in art. 2 prevede ca “pot constitui marci orice semne susceptibile de reprezentare grafica…cu conditia ca acele semne sa fie apte de a diferentia produsele sau serviciile unei intreprinderi de cele ale altor intreprinderi”. Marca se defineste deci prin natura sa (un semn) si prin functia sa (de diferentiere a produselor si serviciilor) [6 Viorel Ros, Octavia Spineanu-Matei , Dragos Bogdan , op. cit. p. 34].

b) Functia de garantie a calitatii este legata de functia de concurenta, de competitia pentru promovarea produselor care se impun prin calitate superioara in raport cu produsele concurentilor si prin aceasta constituie un factor de progres. Cu ajutorul marcii, consumatorul ajunge sa identifice produsele preferate datorita calitatii, marca devenind pentru consumatori o garantie a unei calitati constante a produsului care poarta acea marca, in acest sens vorbindu-se chiar de “caracterul moral al legaturii care se stabileste intre producator si consumatorii produselor sale” . Afirmarea calitatii se face prin publicitate, dar neintrunirea conditiilor de calitate ori nementinerea calitatii este sanctionata de consumator prin renuntare la produs. În masura in care se revendica pentru produs o calitate pe care acesta nu o are fapta poate constitui infractiunea de inselaciune daca subiectul activ este producatorul ori de contrafacere daca fapta este savarsita de un tert.

c) Functia de organizare a pietei este rezultatul interactiunii dintre consum si productie, dintre cerere si oferta. Pe piata se vor impune si vor supravietui acele produse care indeplinesc conditiile de calitate care satisfac consumatorul, iar comerciantii vor produce acele bunuri pentru care exista vanzare. In acelasi timp distribuitorii constatand ca “marca se vinde singura” si-au creeat propriile marci pe de o parte, iar pe de alta parte aceasta i-a determinat sa revendice exclusivitatea marcii producatorului, a carui desfacere de produse organizeaza. Functia de organizare a pietei s-a manifestat si prin reducerea rolului distribuitorilor la o simpla functie de aprovizionare a consumatorilor.

d) Functia de reclama tine de impactul pe care marca il produce prin efectele asupra consumatorilor prin interesul starnit pentru achizitionarea produsului purtand o anumita marca. Marca a devenit pentru consumator un simbol legat de reputatia unui produs, astfel ca, ceea ce se impune consumatorului este marca si nu provenienta sau calitatea produsului. Marca se detaseaza de produsul individualizat, devine persuasiva prin ea insasi. Din accesoriu al produsului marca devine un bun independent cu o valoare economica proprie. Doctrina citeaza cazul uzinelor DODGE care s-au vandut in 1924 cu suma de 146 milioane de dolari din care marca a reprezentat din totalul pretului 74 milioane dolari SUA [7 Viorel Ros , Dreptul proprietatii intelectuale. Curs universitar. , Editura „Global Lex” , Bucuresti , 2001, p.574] .

e) Functia de monopol. Tendinta de proliferare artificiala a marcilor, publicitatea excesiva si invadatoare, impreuna cu actiunile de asigurare a exclusivitatii distributiei transforma concurenta stimulatoare in concurenta monopolista. Tendinta de monopolizare a pietii este facilitata de posibilitatea ce o are proprietarul produsului “de marca” de afixa si de a impune pretul acestor produse si de a vinde altora dreptul de a aplica marca sa notorie pe produse diferite, provenite din intreprinderi diferite. Diferentierea marcilor producatorilor si exclusivitatea distributiei au ca rezultat transformarea concurentei in instrument de monopol cu efecte negative in plan concurential.

f) Functia de protectie a consumatorilor. Consumatorul este indreptatit la corecta informare asupra calitatii produselor pe care le achizitioneaza, iar informarea trebuie sa fie completa pentru a-i inlesni alegerea. Protectia consumatorilor se realizeaza nu numai prin corecta informare dar problema este mult mai complexa si in majoritatea tarilor face obiectul unor reglementari specifice, solutie adoptata si in Romania. Functia de protectie a consumatorului deriva din functia de garantie a calitatii si din cea de provenienta, semnificatia fiind ca aceeasi provenienta implica o calitate constanta a produsului marcat. [8 Viorel Ros , op. cit. , p. 574]

3. Clasificarea marcilor

Clasificarea marcilor se poate face in functie de mai multe criterii:

a) dupa destinatie marcile sunt:

- de fabrica

- de comert

Marcile de fabrica sunt destinate sa individualizeze producatorul pe cand cele de comert au menirea de a individualiza distribuitorul. Întai au aparut si au fost protejate marcile producatorilor, marcile de comert fiind o creatie mai tarzie, justificata de necesitatea dezvoltarii comertului in aceleasi conditii ca si productia. Marcile de fabrica si marcile de comert au acelasi regim juridic.

b) dupa obiectul lor marcile sunt:

- de produse

- de servicii.

Marcile de fabrica si marcile de comert se aplica si identifica anumite produse, fabricate sau naturale. În acest fel, ele formeaza categoria marcilor de produse. Marca de serviciu se intrebuinteaza pentru a deosebi serviciile unei persoane fizice sau juridice de cele prestate de alta persoana. În conformitate cu serviciile susceptibile de a fi protejate, marcile de serviciu sunt de doua feluri: marci de serviciu care se aplica pe produse sau sunt atasate acestora pentru a identifica pe autorul serviciului prestat si marci de servicii care indica servicii ce nu sunt legate de anumite produse. Între semnul distinctive si serviciu trebuie sa existe o legatura nemijlocita. În functie de natura serviciului marca se foloseste direct sau indirect. Astfel societatile de transport aplica marca pe vehicule, iar restaurantele pe vesela si tacamuri. Alteori marca poate fi aplicata pe documentatie care se intocmeste la prestarea de servicii sau pe ambalajul produsului pentru care se efectueaza serviciul. [9 Ioan Macovei , Dreptul proprietatii intelectuale , Editura Universitatii „Alexandru Ioan Cuza”, Iasi , 2004 , p. 66

]

c) dupa titularul dreptului la marca acestea sunt:

- individuale

- colective.

Marcile individuale, private sau ordinare apartin si se utilizeaza de o anumita persoana fizica sau juridica. În forma sa initiala Conventia de la Paris a reglementat numai marcile individuale. Marcile colective se folosesc in comun de mai multe persoane juridice. În mod obisnuit, marcile colective se aplica impreuna cu marca individuala, fiind o garantie a calitatii sau a originii produsului. Protectia marcilor colective a fost recunoscuta prin art. 7 bis din Conventia de la Paris. Acest articol a fost revizuit la conferintele de la Washington, in 1911, si Londra 1934. În dreptul roman art.3 litera d) al legii 84/1998 prevede ca marca colectiva e destinata a servi la deosebirea produselor sau a seviciilor membrilor unei asociatii de produsele sau serviciile apartinand altor persoane. Marcile colective sunt supuse regimului marcilor individuale daca, prin dispozitiile legii nu se prevede astfel. [10 Ibidem , p. 67]

d) Dupa numarul semnelor folosite marcile sunt :