Pagina documente » Stiinte Economice » Economia tranzactionala si economia de subzistenta in mediul rural

Despre lucrare

lucrare-licenta-economia-tranzactionala-si-economia-de-subzistenta-in-mediul-rural
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-economia-tranzactionala-si-economia-de-subzistenta-in-mediul-rural


Cuprins

CUPRINS
Capitolul 1. Evolutia mediului rural .............2
Capitolul 2. Agricultura romineasca din perspectiva istorico-sociologica 6
2.1. Agricultura Rominiei in tranzitie ...........6
2.2. Agricultorii, proprietatea funciara si rolul agriculturii .......16
Capitolul 3. Impactul politicilor agricole asupra gospodariilor
rurale ........27
3.1. Caracteristicile socio-economice ale comunitatilor rurale 27
3.2. Calitatea vietii rurale ............39
3.3. Resursele economice ............51
Capitolul 4. Potentialul de dezvoltare al ruralului ..63
4.1. Satul rominesc - produs turistic insuficient valorificat ....63
4.2. Piata rurala - cadrul de desfasurare al comertului rural ....67
Capitolul 5. O politica durabila si coerenta a dezvoltarii rurale ........80
5.1. Modelul Comunitatii Europene de dezvoltare rurala ........80
5.2. Unele solutii posibile de actiune ..........84
Capitolul 6. O privire de ansamblu si catre viitor asupra ruralitatii ..90
6.1. Tendintele ruralitatii rominesti ...........90
6.2. O dilema: taranul etern sau ruralul pluriactiv .....94
Bibliografie ............97

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

CAPITOLUL 1

Evolutia mediului rural

Daca aparitia mediului urban este legata de o anumita etapa (mijlocie sau superioara) a dezvoltarii sociale si umane a “maturizarii” conditiilor proprii societatii omenesti, in schimb constituirea mediului rural se identifica, in esenta, cu constituirea societatii si a civilizatiei umane (in forma ei initiala). Îndelungata „confruntare” economica, politica si socioculturala dintre sat si oras, fara de care n-am putea intelege evolutia societatii, mai ales a asezamintelor umane si a structurilor demografice, din antichitate pana in zilele noastre, ne-a obisnuit sa definim ruralul prin raportare la urban si comunitatile satesti prin comparare cu cele orasenesti. Satul a existat insa inainte si independent de aparitia orasului, iar unele elemente ale ruralului au preexistat constituirii mediului urban.

Trecerea omului de la ceea ce T. Herseni numeste subzistenta de prada la economia de productie (prin mijlocirea revolutiei agricole) nu a insemnat numai asigurarea unei hrane mai abundente, a unor conditii de viata mai bune, ci si constituirea unor asezari umane stabile (agricultura impunea teritorializarea populatiei) ce a generat o crestere treptata a populatiei si o diversificare a aglomeratiilor umane. Agricultura care se afla la originea imaginii actuale a societatii umane a generat constituirea taranimii – o patura sociala diferita de cea a vanatorilor, pescarilor sau culegatorilor din epocile precedente de existenta careia este legata aparitia satelor agricole. Dezvoltarea satelor agricole si pastorale, mai ales accentuarea diviziunii muncii si stratificarii sociale, genereaza intr-o forma sau alta constituirea targurilor, a „oraselor agricole” si, in ultima instanta, a centrelor urbane propriu-zise.

La inceputurile ruralului traditional, agricultura are o natura „sedentara” si leaga, de aceea, pe oameni de pamant, de terenurile pe care le lucreaza. Ca oameni ai pamantului, taranii prind parca radacini in locurile in care muncesc. Astfel, asezarile aparute aici se formau in functie de relatiile de rudenie, insa existau si comunitati teritoriale in care raporturile familiale treceau pe plan secundar.

Societatea rurala traditionala sintetizeaza procesul trecerii de la munca si viata vanatorilor, culegatorilor si pescarilor, la viata si munca agricultorilor si pastorilor „sedentari”, dar mai ales procesul de formare a asezarilor stabile, a satelor agricole.

Ruralul modern

Cand vorbim de ruralul modern, nu vorbim despre o „realitate statica”, pe deplin constituita, ci de o realitate in plina devenire, constructie si transformare, de un proces social cuprinzator care a inceput cu multe decenii in urma si care continua si astazi.

„Urbanizarea” sau modernizarea satelor, a societatilor rurale, inseamna transformarea tuturor elementelor lor caracteristice, evolutia rapida a intregului spatiu social la toate nivelurile. Dezvoltarea economica impune ca agricultorii si ruralii, in general, sa intre „in sistem” in acelasi timp ca producatori si consumatori.

Sub impactul dezvoltarii economice si al revolutiei tehnico-stiintifice – care a cuprins si agricultura – societatile agrar-rurale nu-si mai pot mentine, desigur, stabilitatea traditionala economica si culturala. Productia specializata – destinata comertului – ia locul productiei individuale – destinata autoconsumului.

Progresul social si dezvoltarea stiintelor au facut ca taranimea sa dobandeasca o mentalitate tehnica si sa nu mai atribuie pamantului o valoare „mistica”, o forta coplesitoare, greu de dominat. Treptat se trece de la productia agricola orientata spre satisfacerea nevoilor proprii familiei, de la autosubzistenta la productia agricola destinata pietelor comerciale urban-industriale.

În conditiile societatii socialiste, lichidarea marii proprietati private si realizarea cooperativizarii agriculturii in tara noastra si-au pus in mod fundamental amprenta pe toate celelalte domenii si transformari ale satului romanesc. Vechea diversitate structurala si vechea ierarhie sociala au fost inlocuite cu o noua diversitate si cu o noua ierarhie, in functie de noile relatii socioeconomice. Nu proprietatea privata, ci munca constituie criteriul ascensiunii si ierarhizarii sociale in satul socialist, in ansamblul societatii noastre. Cantitatea si calitate muncii, aportul la dezvoltarea colectivitatii in care traieste dau posibilitatea (si, in primul rand, dreptul) individului sa ocupe o anumita pozitie in structura sociala, in ierarhia rolurilor si statusurilor sociale.

Taranii sunt antrenati, ca si muncitorii, in activitati de planificare, proiectare, sistematizare si de conducere a localitatilor si zonelor in care traiesc. Participarea la rezolvarea problemelor – fie economice, fie sociale sau culturale – este o garantie a intelegerii de catre rurali si agricultori a functionarii sistemului politic si economic socialist. Ea constituie, in acelasi timp, baza unei depline integrari sociale intr-o realitate dinamica, „de viteza”, care a cuprins in aceleasi ritmuri si dimensiuni atat orasul, cat si satul socialist. Ruralul traditional a fost astfel nevoit sa se deschida tot mai larg spre societatea globala si sa se apropie – structural si suprastructural – de societatea moderna sau in curs de modernizare.

Viitorul ruralului

Departe de a constitui un mediu social marginal, pe cale de disparitie sau „asimilare” urbana, ruralul dobandeste o problematica si o importanta noua in evolutia societatii contemporane. Dezvoltarea spatiului social actual se caracterizeaza prin mai multe procese economice si socioculturale interdependente, dintre care doua au o valoare sintetica si o pozitie relativ contradictorie: „urbanizarea” satelor si „ruralizarea” oraselor (procese generate de diversificarea raporturilor dintre sat si oras si in primul rand de masivele dislocari de populatie, de schimbul demografic rural-urban). Tot mai multe orase se extind in spatiul rural si, din pacate, si in terenul agricol, neputand fi delimitate cu precizie.

Analiza viitorului satelor trebuie detasata atat de conceptia „asimilarii” ruralului de catre urban, cat si de conceptia raporturilor de subordonare dintre aceste medii sociale.

Satului contemporan i se deschide un dublu viitor: fie se modernizeaza in limitele ruralului, fie se transforma in oras (industrial, turistic, „oras agricol”), in zonele unde reteaua urbana este redusa, deficitara si se manifesta, astfel, „cererea de urban” in vederea echilibrarii raportului cu reteaua de localitati rurale.

În ciuda unei puternice industrializari, in unele tari occidentale se mentin zone subdezvoltate alaturi de zone care s-au adaptat imperativelor economice ale societatii globale. Coexistenta acestor doua tipuri de zone rurale (dezvoltate si subdezvoltate, adaptate si neadaptate la exigentele societatii industriale, integrate si antrenate in evolutia de ansamblu a societatii, pe de o parte, si „ramase la marginea” acestei evolutii, pe de alta parte) nu se explica decat prin dominarea interesului privat, capitalist, in aceste societati, datorita existentei marii proprietati private in agricultura tarilor capitaliste si a relatiilor economice de productie corespunzatoare, pentru ca un agricultor care subzista intr-un sistem traditional nu costa mult natiunea si, in orice caz, el produce. O asemenea solutie este menita nu numai de „apara” o categorie sociala, ci si pentru a diminua imensele cheltuieli sociale si individuale provocate de exodul rural.

Modul in care trebuie sa abordam problema viitorului satului romanesc nu poate fi imprumutat sau copiat din practica sau experienta altor tari. Satul nostru a dezvoltat o civilizatie proprie, originala, anterioara istoric si independenta de civilizatia urbana, spre deosebire de satul sau ferma americana, care au cedat usor si rapid „invaziei urbane”. Viitorul satului nu poate fi desprins de trecutul lui, in masura in care acesta din urma exista si s-a concretizat in elemente culturale, in moduri de viata si gandire: daca ferma americana a aparut, se poate spune, pe un loc gol, satul european, deci si cel romanesc, are o indelungata istorie, a aparut pe ruinele, dar si pe valorile comunitatilor vechi sau stravechi, partea cea mai insemnata a civilizatiei si culturii satului actual fiind o creatie a trecutului, o prelungire a formelor de viata din trecut.

Destinul satului este legat in mod fundamental de natura si rolul activitatilor agrozootehnice si rurale, specifice mediului lui social, orice transformare in cadrul acestora impunand transformari in viata si existenta taranilor, a satenilor. Satul are tot mai multa nevoie de oameni calificati (chiar policalificati), experimentati, cu o buna cultura si pregatire stiintifica, plini de initiativa, „umblati” prin diferite parti ale tarii, in masura sa gaseasca variantele cele mai adecvate de modernizare a localitatilor in care traiesc.

Prospectiva ruralului si proiectele evolutiei satelor trebuie sa-si integreze elementele care vin din trecut si sa reflecte experienta indelungatei istorii a populatiilor rural-agrare, cu atat mai mult cu cat fenomene de reinviorare a trditiilor satesti si a unor ocupatii sau indeletniciri stravechi se intalnesc nu numai in tarile in curs de dezvoltare – cu o pondere inca dominanta a mediului rural – , dar si in tarile puternic industrializate.

Romania contemporana are in acest domeniu avantajul ca a incurajat si sprijinit pastrarea si dezvoltarea traditiilor satesti in cele mai importante zone ale tarii, de la cele de munte la cele de campie, oferind viitorului rural atat o baza economica, cat si o baza culturala si socioafectiva adecvata colectivitatilor agrare si satesti.

Pentru ca modernizarea ruralului sa nu insemne disparitia sa, se impune ca eficienta economica sa lase loc unei eficiente sociale generale (care presupune cresterea productiei si a productivitatii muncii in sectoarele economice), in continutul careia un loc distinct il ocupa diversitatea culturala si ecologica atat de proprie poporului nostru si spatiului nostru social.

Viitorul ruralului se afla in raporturi de interdependenta cu viitorul urbanului, tot mai extinse, pe masura dezvoltarii sociale, ceea ce face ca problemele sociologiei rurale sa se interfereze tot mai mul t cu problemele sociologiei urbane. Satul nu mai este legat exclusiv de agricultura, iar orasul nu mai este legat exclusiv de industrie. Exista industrii in plin spatiu rural si microzone rurale, chiar agricole, in plin spatiu urban. Satul a fost opus orasului atat timp cat industria cucerea urbanul in dauna si pe cheltuiala ruralului si atat timp cat acesta din urma ramanea intr-un accentuat imobilism, departe de dinamismul si tehnicismul vietii urbane. Contradictia antagonista dintre sat si oras a disparut numai in tarile socialiste, pe baza constituirii si dezvoltarii proprietatii socialiste atat la orase, cat si la sate, cedand locul cuprinzatorului proces al omogenizarii sociale.

CAPITOLUL 2

Agricultura romaneasca din perspectiva