Pagina documente » Psihologie, Sociologie » Educarea limbajului in zonele de educatie prioritara (rromii)

Despre lucrare

lucrare-licenta-educarea-limbajului-in-zonele-de-educatie-prioritara-rromii-
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-educarea-limbajului-in-zonele-de-educatie-prioritara-rromii-


Cuprins

Cuprins
Nr pag.
Cap I: Prescolarul si limbajul (particularitatile psihopedagogice ale copilului prescolar prin prisma dezvoltarii limbajului).
4
1.1 Prescolaritatea
4
1.2 Particularitatile psihopedagogice ale copilului prescolar
5
1.3 Limbajul
12
Cap II: Educatia limbajului in invatamintul prescolar
17
2.1. Rolul si locul educarii limbajului intre activitatile desfasurate in gradinita
17
2.2 Programa de educare a limbajului
22
2.3 Propuneri de adaptare a programei de educare a limbajului pentru copiii rromi
29
Cap III - Metode si procedee folosite in activitatile de educare a limbajului in grupa pregatitoare pentru scoala cu copii apartinind minoritatii rrome
34
3.1 Motivarea alegerii temei
34
3.2 Obiectivele cercetarii
35
3.3 Ipoteza de lucru
35
3.4 Metode de cercetare
35
3.5 Esantionul de lucru
36
3.6 Etapele cercetarii
36
3.6.1 Etapa initiala
36
3.6.2 Etapa experimentala
38
3.6.3 Etapa finala
57
3.7 Prelucrarea si compararea rezultatelor
67
Concluzii
71
Bibliografie
79
Anexe


EXTRAS DIN DOCUMENT

?Cap I: Prescolarul si limbajul (particularitatile psihopedagogice ale copilului prescolar prin prisma dezvoltarii limbajului)

1.1 Prescolaritatea

Prescolaritatea aduce in viata copilului schimbari importante in cele trei planuri ale dezvoltarii: planul somatic, planul psihic si planul relational. Achizitiile din anteprescolaritate permit copilului ca in perioada prescolara orizontul restrans al familiei sa fie depasit treptat prin aparitia altor cerinte noi. Aceste cerinte noi se regasesc intr-un mediu mai complex dat de cadrul gradinitei.

Trecerea treptata de la anteprescolaritate sau perioada expansiunii subiective, la prescolaritate numita si perioada descoperirii realitatii fizice, a realitatii umane reprezinta un salt calitativ in viata copilului, ii da posibilitatea acestuia de a se auto-descoperi privind in oglinda realitatii inconjuratoare.

De aceea largirea mediului relational al copilului (cu obiectele, cu alti copii, cu sinele) constituie una din premizele dezvoltarii psihice a copilului in toate planurile.

Strans legate intre ele, toate ariile dezvoltarii copilului se schimba deoarece exuberanta motorie si senzoriala a acestei etape se va asocia firesc cu imbogatirea si flexibilitatea limbajului, cu dezvoltarea gandirii, care castiga coerenta, claritate, comunicabilitate si se emancipeaza intr-o oarecare masura de dominanta afectiva si activa care o frana in etapa anterioara, ante-prescolara. Prescolaritatea caracterizata prin: maturizarea posibilitatilor cognitiv-operationale ale prescolarului; prin intensificarea si cresterea capacitatilor sale adaptive si prin regularizarea planului relational interpersonal – reprezinta etapa fundamentala si premergatoare etapei urmatoare, cea a scolaritatii.

Dezvoltarea copilului in perioada prescolara urmeaza insa anumite etape, numite si substadii: substadiul prescolarului mic (3-4 ani); substadiul prescolarului mijlociu (4-5 ani) si substadiul prescolarului mare (5-6/7 ani).

1.2 Particularitatile psihopedagogice ale copilului prescolar

Particularitatile psihopedagogice ale copilului prescolar prin prisma dezvoltarii limbajului cunosc schimbari importante de la un substadiu la altul si depind de achizitiile pe care le cucereste copilul din mediul sau de viata (familia) dar si din cel instructiv-educativ al gradinitei.

Astfel, prescolarul mic (3-4 ani) fiind inca dependent de mama, are dificultati de adaptare la mediul gradinitei, dar la aceasta dificultate se mai adauga si faptul ca prescolarul mic nu intelege prea bine ce i se spune si nu stie sa se exprime clar. Înca egocentric, prescolarul mic se joaca mai mult singur, fiind atras de obiectele din jurul sau, gandirea sa este subordonata actiunii cu obiectele, procesele de gandire fiind operatii ajutatoare cuprinse nemijlocit in activitatea practica. În acest context, limbajul prescolarului mic pastreaza un caracter situativ iar comunicarile din timpul jocului sunt reduse pentru ca uneori nu intelege prea bine indicatiile verbale care i se dau. Prescolarului mic ii plac plimbarile in timpul carora adreseaza adultului nenumarate intrebari in lant, un raspuns devenind pretext pentru o noua intrebare. Acest joc mintal practicat cu voluptate de prescolarul mic, ii exaspereaza adeseori pe adulti.

Copiii utilizeaza un vocabular destul de bogat. ”La varsta de 3 ani vocabularul cuprinde 800-1000 de cuvinte, foloseste pluralul in vorbirea curenta, dar gramatica lasa de dorit. Stiu sa asculte si se servesc de cuvinte in anumite activitati. În fata unor imagini simple stiu sa spuna ceea ce vad sau ce se intampla” (1 – Anne Bacus – ”Cresterea copilului de la o zi la sase ani”, 2001, pag 229).

De asemenea poate ”repeta sase silabe (este frig-este cald), dar este perioada cand face greseli de vorbire (pelticie, nazalizare,balbaiala ).” (2 - Elena Badea – „Caracterizarea dinamica a copilului si adolescentului de la 3 la 18 luni”, 1993, pag 38)

Receptivitatea copilului de 3 ani este accentuata, de aceea copiilor de aceasta varsta ”le place sa li se citeasca povesti, sa li se reciteasca, sa povesteasca despre ceea ce li s-a citit” (1 – Anne Bacus – ”Cresterea copilului de la o zi la sase ani”, 2001, pag 235). Copilul va descoperi cu placere lucrurile lecturii, oferindu-i-se in acelasi timp si posibilitatea sa-si dezvolte vocabularul.

Interesul prescolarului mic pentru cartile cu povesti ilustrate ii va oferi acestuia, cu timpul, prilejul de a trece de la limbajul oral la limbajul scris.

Limbajul ca element esential al comunicarii este luat in stapanire de prescolarul mic in mod progresiv, si treptat propria identitate, constiinta de sine. Un alt mod de a-si imbogati vocabularul cu noi constructii si cuvinte este repetarea ca un ecou a ceea ce spun adultii.

Treptat, la varsta de 4 ani, prescolarul mic ajunge sa achizitioneze un vocabular cuprins intre 1200-1600 de cuvinte. Progresele in stapanirea limbajului oral sunt evidente, acest lucru datorandu-se avalansei de intrebari care incep cu „de ce?”, „cand?” si „cine?”.

S-a constatat de asemenea ca prescolarul mic face mari progrese in exprimarea notiunilor, a expresiilor si a timpurilor trecute, a prezentului si a viitorului. Uneori se intampla sa se balbaie putin, atunci cand gandul lui o ia inaintea cuvintelor.

Limbajul prescolarului mic castiga treptat in coerenta si devine astfel mai inchegat si mai bine structurat.

Prescolarul mic se straduieste sa-si controleze limbajul, facand mai putine greseli de vorbire. Se realizeaza treptat trecerea de la limbajul situativ specific anteprescolaritatii la limbajul contextual. Daca limbajul situativ lua infatisarea dialogului si avea un caracter extrem de concret, fiind legat de imprejurarile si situatiile particulare la care participa cei implicati, atunci cea de-a doua forma limbajul contextual ia infatisarea monologului, copilul povestind despre tot ce a vazut sau ce a auzit, fara ca ascultatorii sa cunoasca neaparat situatia despre care se vorbeste. Aceste doua forme de limbaj – situativ si contextual – coexista pe intreaga perioada a prescolaritatii, dar predominanta, locul si rolul lor se schimba alternativ in functie de sarcinile si conditiile in care are loc comunicarea.

O alta caracteristica importanta a prescolarului este data de aparitia treptata din limbajul monologat a unei noi forme de limbaj – limbajul interior. Acest proces se declanseaza intre varstele de 3 ½ si 5 ½ ani.

Limbajul interior ii da copilului posibilitatea de a-si planifica mintal activitatea, de a si-o regla permanent.

Copilul vorbeste cu sine mai ales atunci cand se afla in situatii dificile; el isi poate ordona actiunile si gaseste solutii. Limbajul interior devine astfel factorul decisiv care contribuie la dezvoltarea intelectuala a copilului, el reprezentand mecanismul fundamental al gandirii. S-a constatat ca exista o conditionare directa intre nivelul limbajului copilului si capacitatile sale de invatare a cititului si scrisului la scoala primara.

”Cu cat copilul stapaneste mai bine unealta ’limbaj’ inainte de intrarea sa in scoala primara, cu atat mai bune sunt sansele sale de reusita” (1 – Anne Bacus – ”Cresterea copilului de la o zi la sase ani”, 2001, pag 258).

Acest aspect atrage atentia asupra problemelor copiilor care provin din familii de rromi, a caror limba materna nu este cea vorbita la gradinita. Este important pentru copiii rromi sa fie integrati in gradinite pentru a beneficia de sansele unei socializari si scolarizari normale, sa poata inca de la varsta de 3 ani sa-si dezvolte cunostintele de limbaj.

Prescolarul mic are insa si dificultati de pronuntie datorita unor particularitati ale aparatului fonator, ale analizatorului verbo-motor si analizatorului auditiv.

Sunt posibile omisiuni, substituiri, inversiuni de sunete. În pronuntarea cuvintelor cu mai multe consoane alaturate, una dintre consoane se omite. Exemplu: ”caun” in loc de „scaun”, „crie” in loc de „scrie”…

Raspandite sunt si substituirile: ’s’ si ’j’ sunt inlocuite cu ’s’ si ’z’ (’zoc’ in loc de ‚joc’, ‚sase’ in loc de ‚sase’); ‚s’ si ‚z’ cu ‚t’ si ‚d’ (‚tanie’ in loc de ‚sanie’, ’dice’ in loc de ’zice’…), ’ce’ si ’ci’ cu ’te’ si ’ti’, „r” si „l” cu „i”, „v”, „u”, etc. Inversiunile presupun schimbarea ordinii firesti a fonemelor in cuvinte („stlica” in loc de „sticla”, „prentu” in loc de „pentru”).

Numarul acestor erori de pronuntie scade spre sfarsitul prescolaritatii, cand aproape toti copiii pronunta toate sunetele. Copiii rromi trebuie sa fie ajutati sa stapaneasca mai bine limba romana deoarece s-a constat ca acestia comunica in familie doar in limba materna si intampina probleme in pronuntia unor foneme atunci cand utilizeaza limba romana la gradinita. La intrarea copiilor rromi in gradinita, multi dintre acestia nu au fost stimulati sa comunice in limba romaneasca.

De asemenea, greseli de pronuntie frecvente se intalnesc la prescolarii rromi atunci cand stapanesc cu dificultate limba romana; acestia adauga sau omit foneme in timpul pronuntarii cuvintelor in limba romana.

Copiii isi vor insusi treptat atat fondul lexical, cat si semnificatia cuvintelor (notiunile).

Prescolarul mijlociu (4 – 5 ani) se adapteaza cu mai mare usurinta mediului gradinitei fiindca cercul cunostintelor despre lume se imbogateste simtitor.

Dezvoltarea psihica a copilului la aceasta varsta se produce intr-un ritm alert. Se dezvolta mult si limbajul, se castiga cam 50 de cuvinte pe luna. Acest aspect se datoreaza si trecerii treptate de la jocul solitar la jocurile cu caracter colectiv. Jocul cu ceilalti copii contribuie la accelerarea socializarii prescolarului. ”Prescolarul mijlociu vorbeste cu mandrie despre ’gradinita sa’”(3 – Aurel Clinciu - ’Psihologia copilului’, 2001, pag 77).

Prescolarul trece astfel printr-un proces de identificare cu grupul educativ din care face parte. Acest aspect este deosebit de important pentru copiii rromi, care vor fi ajutati sa se integreze fara dificultati in colectivul de copii al gradinitei. Formarea limbajului interior reprezinta atat premiza dezvoltarii psihice a copilului, dar in acelasi timp il ajuta pe acesta sa-si controleze reactiile emotive. Acestea vor fi ”mai controlate si mai in acord cu cerintele educatoarei sau a colectivului de copii” (3 – Aurel Clinciu - ’Psihologia copilului’, 2001, pag 77). În jocurile cu caracter colectiv ale copiilor se reflecta fragmente din activitatea adultilor; copilul reuseste sa o cunoasca mai bine, isi precizeaza miscarile mainilor, ale picioarelor, ale corpului, repetand expresiile adultilor, formele de politete, de adresare, intretinand dialoguri, etc. Li se educa curajul de a vorbi, li se perfectioneaza pronuntia, exprimarea in propozitii, expresivitatea vorbirii.

De asemenea, interpretarea rolului asumat il integreaza pe copil in sistemul de relatii impus de acesta, si anume: sa se adreseze si sa raspunda specificului personajului interpretat, sa stie sa multumeasca, sa dea ajutor sau sa-l ceara.

Astfel, in jurul varstei de 5 ani dispune de un vocabular imbogatit de circa 3000 de cuvinte si poate pronunta corect toate sunetele limbii romane. Copiii prescolari rromi care frecventeaza gradinita in mod constant de la varsta de 3 ani pot avea de asemenea performante in pronuntarea corecta a sunetelor limbii romane. Copilul manifesta curiozitate permanenta, el intreaba mereu ce inseamna cutare sau cutare cuvant, pe care nu il cunoaste. Cu toate acestea, greselile gramaticale sunt inca foarte numeroase, ele privind in general problemele de conjugare sau de terminatii (formele de plural si cele de feminin sunt inca aproximative). Treptat, copilul descopera limbajul oral ca pe un instrument, de aceea de indata ce capata usurinta in exprimare, copilul se foloseste de acest instrument privilegiat pentru a descoperi lumea si a intelege cum functioneaza ea. Este perioada ”de ce-urilor”, o perioada fascinanta pentru copilul curios dar epuizanta pentru parinti. În dezvoltarea psihica, copilul cunoaste progrese importante, de aceea tirul intrebarilor ”de ce?” este normal; ”el dovedeste interesul copilului pentru lumea care-l inconjoara” (1 – Anne Bacus – ”Cresterea copilului de la o zi la sase ani”, 2001, pag 275). Copilul are nevoie de explicatiile adultului care devin un instrument de cunoastere, ”numai ca ele trebuie sa fie adaptate la varsta copilului” (1 – Anne Bacus – ”Cresterea copilului de la o zi la sase ani”, 2001, pag 275).

Limbajul devine astfel nu numai un instrument de informare, raspunsurile pe care copilul le primeste de la adult au si un rol educativ.

În acelasi timp copilul va simti cat de reticenti sau de deschisi suntem fata de el. Raspunsurile adultului la intrebarile copiilor trebuie insa adaptate la capacitatea acestora de intelegere; ele vor fi scurte, de cateva fraze alcatuite din cuvinte simple.

Venind in intampinarea curiozitatilor copilului ii vom pastra vie dorinta de cunoastere, dorinta care ii va fi foarte utila o data cu inceperea scolii.

A raspunde intrebarilor copilului reprezinta un mod de a-l incuraja sa se exprime, iar adultul folosind cuvintele potrivite prin raspunsurile sale, ii va imbogati foarte mult vocabularul. Întrebarile copilului ne spun ceva despre universul sau interior in formare si despre ceea ce l-a impresionat din mediul inconjurator; copilul invata sa-si exprime temerile, preocuparile si curiozitatile sale de moment. Limbajul devine un instrument de satisfacere a curiozitatii intelectuale a copilului, dar si un instrument de reglare a propriilor tensiuni interioare. Copilul are nevoie de raspunsuri simple si este foarte important ca ceea ce spune adultul sa fie adevarat. Încrederea pe care o are copilul in adult depinde de sinceritatea acestuia. Prescolarul mijlociu, in jurul varstei de 5 ani a progresat in limbajul sau, insusindu-si atat fondul lexical, dar si semnificatia cuvintelor (notiunile). În dezvoltarea limbajului prescolarului dar si a scolarului, o problema importanta ramane insa insusirea structurii gramaticale a limbajului.

Dezvoltarea limbajului interior permite prescolarului mijlociu (4-5 ani) desprinderea de actiunea concreta a proceselor de memorare si de gandire. Acest fapt reprezinta caracteristica definitorie a prescolaritatii mijlocii.

Procesele psihice mai sus amintite se vor dezvolta ca operatii mintale independente.

De asemenea dezvoltarea fonetica a limbajului, stapanirea fondului lexical si a semnificatiilor cuvintelor ii dau posibilitatea prescolarului de 4 ½ - 5 ani sa inregistreze succese ”in insusirea practica a vorbirii gramaticale: legarea propozitiilor in fraze, insusirea declinarii, conjugarii.” (4 –”Psihologia copilului prescolar”, E.D.P. Bucuresti, 1972, pag 32).

Copiii vor fi mai atenti la aspectul sonor al limbii la pronuntare, iar in cadrul colectivului bine inchegat din gradinita, mai ales in timpul jocului, copiii se vor corecta reciproc in timpul vorbirii; acest fapt ”ii ajuta sa distinga sunetele izolate ale vorbirii” (4 –”Psihologia copilului prescolar”, E.D.P. Bucuresti, 1972, pag 32).

Copilul de 4 ½ - 5 ani dispune de un vocabular bogat, de aproximativ 3000 de cuvinte. Acest fapt ii permite ”sa-si exprime gandurile, sa relateze in mod curent despre cele vazute sau auzite, se dezvolta asadar limbajul inchegat, gramatical”

(4 –”Psihologia copilului prescolar”, E.D.P. Bucuresti, 1972, pag 32).