Pagina documente » Medicina » Esofagita cronica postcaustica la copil. Elemente de diagnostic si de ingrijire globala

Despre lucrare

lucrare-licenta-esofagita-cronica-postcaustica-la-copil.-elemente-de-diagnostic-si-de-ingrijire-globala
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-esofagita-cronica-postcaustica-la-copil.-elemente-de-diagnostic-si-de-ingrijire-globala


Cuprins

Cuprins:
Cap.
I
Anatomia esofagului
Pag. 3
Cap.
II
Fiziologia esofagului
Pag. 12
Cap.
III
Etiologia si epidemiologia stenozei esofagiene postcaustice
Pag. 18
Cap.
IV
Fiziopatologie
Pag. 20
Cap.
V
Anatomia -patologici a structurii esofagului postcaustic
Pag. 24
Cap.
VI
Aspecte clinice generale
Pag. 26
Cap.
VII
Aspecte imagistice
Pag. 29
Cap.
VIII
Investigatii paraclinice
Pag. 31
Cap.
IX
Tratamentul stenozelor esofagiene postcaustice
Pag. 33
Cap.
X
Cazuistici personali
Material si metoda
Rezultate si comentarii
A. Elemente de diagnostic
B. Elemente de ingrijire globala
Prezentari de caz
Pag. 44
Pag. 44
Pag. 47
Pag. 47
Pag. 52
Pag. 62
Cap.
XI
Concluzii
Pag. 75
Cap.
XII
Bibliografie
Pag. 79

EXTRAS DIN DOCUMENT

?Cap. I - Anatomia esofagului

Esofagul este un conduct musculo-membranos, cu directie longitudinala, destinat transportului alimentelor din faringe in stomac.

Configuratia exterioara

Limite. Limita superioara este reprezentata prin marginea inferioara a fascicolului cricoidian al muschiului constrictor inferior al faringelui. Planul ce desparte faringele de esofag, se proiecteaza pe marginea inferioara a corpului celei de a sasea vertebre cervicale. Limita variaza in functie de pozitia capului: urca in extensie si coboara in flexie. La batrani, datorita relaxarii generale a musculaturii si organelor, limita coboara.

Limita inferioara este formata de cardia, orificiu prin care esofagul se deschide in stomac. Acest punct se proiecteaza posterior pe vertebra unsprezece toracala, iar anterior la nivelul articulatiei celui de al saptelea cartilaj costal stang cu sternul.

Traiect. Situatie. Directie. Esofagul strabate regiunea gatului, a toracelui, diafragma si ajungand in abdomen, se termina in stomac. Topografic i se disting patru portiuni: cervicala, toracica sau mediastinala, diafragmatica si abdominala. Nomenclatura Anatomica actuala distinge esofagului doar trei portiuni: cervicala, toracica si abdominala – aceasta din urma include si portiunea diafragmatica. Datorita importantei sale medico-chirurgicale este bine a se mentine individualitatea acestei ultime portiuni.

Desi in ansamblu pare vertical, esofagul descrie un numar de inflexiuni, atat in plan sagital, cat si in planul frontal.

În plan sagital, esofagul nu ramane aplicat pe coloana vertebrala, ci se indeparteaza de ea in partea sa cervicala si toracica superioara, descriind o curba cu concavitatea posterioara. În plan frontal prezinta doua curburi: una superioara cu concavitatea la dreapta si una inferioara cu concavitatea la stanga.

Initial, la continuarea sa cu faringele, esofagul este situat pe linia mediana. Coboara aproape vertical pe fata anterioara a coloanei vertebrale, foarte putin deviat spre stanga pana la nivelul vertebrei T4. Aici se inflecteaza spre dreapta pentru a face loc arcului aortic. Redevine median si la nivelul vertebrei T7 deviaza din nou urmand un traiect paravertebral pana la intrarea in stomac. Devierile patologice ale coloanei vertebrale sunt urmate de esofag, facandu-i uneori imposibil cateterismul.

Dimensiuni. Esofagul are la adult lungimea medie de 25 cm. Aceasta este insa variabila cu varsta, sexul si talia subiectului.

Lungimea totala a esofagului in raport cu varsta.

Varsta

Lungime totala esofag

9 zile

10 cm.

3 luni

11,5 – 12 cm.

14 luni

12 cm.

21 luni

13 cm.

3 ani

14 cm.

4 ani

15 cm.

5 ani

16 cm.

6 ani

17 cm.

11 ani

18 cm.

15 ani

18 – 20 cm.

Forma si calibrul esofagului variaza in functie de starea sa de vacuitate sau de distensie.

În starea de vacuitate (examinand esofagul la cadavru) observam ca acesta are aspectul unei panglici musculare. Pe sectiune transversala, lumenul esofagului se prezinta ca o fisura cu peretii mai mult sau mai putin apropiati. Lumenul este virtual la extremitati si are forma stelata datorita plicilor mucoasei; in rest forma sa este eliptica.

În stare de distensie, dupa ce esofagul a fost insuflat cu aer sau injectat cu apa si mai ales dupa ce i s-a luat un mulaj de ghips, el arata o neregularitate de calibru, prezentand portiuni dilatate si portiuni ingustate.

Se descriu urmatoarele zone ingustate: una in portiunea initiala —stramtoarea cricoidiana, alta la mijloc — stramtoarea bronho-aortica si a treia in portiunea terminala — stramtoarea diafragmatica.

Stramtoarea bronho-aortica este datorata prezentei aortei si a bronhiei stangi. Stramtoarea diafragmatica se gaseste la nivelul orificiului esofagian al diafragmei si este produsa de constrictia inelului muscular diafragmatic.

Între portiunile ingustate se gasesc portiuni dilatate. Se descriu trei segmente dilatate: segmentul cricoaortic, segmentul bronho-diafragmatic si segmentul subdiafragmatic. Deasupra diafragmei, segmentul bronhodiafragmatic are o usoara dilatare pasagera : ampula epifrenica.

Rezistenta. Esofagul este foarte rezistent, se rupe la o presiune mai mare de 100 mm Hg. Este moale, se dilata usor, dar este putin extensibil in sens longitudinal. De aici dificultatea de a apropia segmentele ramase dupa extirparea unei portiuni mai lungi a organului.