Pagina documente » Stiinte Economice » Europa in economia mondiala

Despre lucrare

lucrare-licenta-europa-in-economia-mondiala
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-europa-in-economia-mondiala


Cuprins

CUPRINS
Capitolul I: Europa - profilul economic al unui continent
Aspecte actuale si de perspectiva ale economiei Europei
1.1. Caracterizare generala
1.2. Industria
1.3. Agricultura
1.4. Transporturile
1.5. Turismul
Capitolul II: Evolutia conjuncturii economice a tarilor dezvoltate din Europa
1.1. Evolutii economice recente
1.2. Ipoteze de politica interna si mediul international
1.3. Sumarul prognozelor
1.4. Aspecte de politica economica si incertitudini
Capitolul III: Conjunctura economica in tarile centrale si est-europene (economiile in tranzitie)
1.1.Contextul economico-social-politic
1.2. Politici nationale si mediul extern
1.3. Integrarea tarilor din Europa centrala si de est in cadrul economiei mondiale
1.3.1. Tranzitia la economia de piata
1.3.2. Costurile tranzitiei
1.3.3. Liberalizarea schimburilor comerciale
Concluzii
Bibliografia

EXTRAS DIN DOCUMENT

?Europa in economia mondiala?

Introducere

Se vorbeste astazi mult despre Europa si despre integrarea europeana.Sunt doua constante atat ale discursului cotidian cat si ale domeniului politic, ale actiunii concentrate desfasurate de cele mai diferite organisme statale si non-guvernamentale.

Nu trebuie uitat insa nici o clipa ca integrare nu poate ramane o problema de retorica si nu este nici un simplu transfer, ci un proces complex.Mai ales acum,in conditiile in care continentul s-a schimbat in ultimul deceniu mai rapid si mai radical decat oricand in secolul nostru, chiar daca avem in vedere perioadele urmatoare primului si celui de-al doilea razboi mondial.

Trebuie reamintit faptul ca, dincolo de prabusirea unui imperiu si a unui sistem social-politic totalitar, dupa 1989 nu mai putin de 16 noi state si-au inscris conturul pe noua harta a continentului.

Integrarea eiropeana, initiata pe terenul ferm al civilizatiei (cooperare in domeniul otelului si carbunelui), s-a extins apoi si la alte domenii: comert, economie si acum politici comune si chiar moneda unica, fara sa afecteze personalitatea fiecarui culturi in parte.

Secolul nostru a condamnat la pierire asocierile bazate pe ideologii si o soarta mai buna nu au nici solariditatile internationale cu alte fundamente culturale (religie, istorie, etc.), dar a demonstrat rezistenta celor cladite pe interese comune din zona edificarii civilizatiei.

Europa a fost o arena sangeroasa de confruntari a curentelor extremiste, netolerante, a fanatismelor.Dar acum vrea sa dea lumii exemplul reconfortant si promitator al reconcilierii obtinute prin capacitatea imbratisarii unui proiect comun al civilizatiei, bazata pe cunostinte obiective si netransmisibile.

CAPITOLUL I: Europa - profilul economic al unui continent

1.1.ECONOMIA. Caracterizare generala

Europa, leaganul revolutiei industriale este unul dintre continentele cele mai dezvoltate din punct de vedere economic. Tarile europene, in ansamblu, se disting printr-un grad ridicat de industrializare, printr-o agresiune intensiva, o ampla si diversificata retea a cailor de comunicatie, prin legaturi si schimburi comerciale dinamice in care predomina, la intrari - din alte zone ale globului - materiile prime si combustibilii, iar la iesiri produsele finite cu grad inalt de prelucrare, produse agricole si produse alimentare. Exista diferentieri pe plan regional, mai complex dezvoltata din punct de vedere economic fiind Europa Occidentala, in timp ce tarile foste socialiste, din Europa Centrala si de Est, au cunoscut o anumita intarziere. În pofida unei ramaneri in urma fata de S.U.A. si Japonia in anumite domenii de varf tarile vest-europene in special dispun de o industrie cu un ridicat nivel tehnologic, de mari resurse de progres si au unele dintre cele mai mari venituri nationale / localitate.

1.2. INDUSTRIA

Resursele subsolului

Economia dispune de o larga varietate de substante minerale utile, dar rezerve importante prezinta numai la putine dintre ele. Subsolul Europei este in general, bine si de multa vreme cunoscut - unele resurse sunt utilizate inca din epoca bronzului si

s-au epuizat, iar altele s-au consumat in mare parte dupa declansarea, in urma cu doua secole a revolutiei industriale. Cu exceptia Rusiei

( care, insa, apeleaza in tot mai mare masura la resursele de subsol ale partii asiatice a tarii ), toate tarile europene sunt nevoite sa recurga la importul uneia sau al mai multor categorii de materii prime sau combustibili pentru a-si asigura dezvoltarea economiei.

Resursele energetice, carbunii in primul rand, se gasesc in cantitati apreciabile in Europa. Legate de structuri hercinice in primul rand zacamintele formeaza bazine importante, cum sunt Donbas (Ucraina), Ruhr (Germania), Northumberland, Humber, Wales (Marea Britanie), Silezia Superioara (Polonia si Cehia). Cele mai mari rezerve de carbune, in principal huila, sunt detinute de Rusia (circa 4000 miliarde tone inclusiv partea asiatica), urmata, la mare distanta, de Germania (325 miliarde tone), Marea Britanie (45 miliarde tone;dupa unele surse, peste 150 miliarde tone), Cehia (peste 10 miliarde tone).

O tara cu zacaminte, atat de carbuni superiori, cat si inferiori detin Germania (peste 100 miliarde tone), Iugoslavia, Polonia, Cehia (peste 10 miliarde tone fiecare).

Carbunii au stat, de fapt, la baza formarii primelor mari grupari industriale din Europa: West Midland (Marea Britanie), Ruhr (Germania), Silezia Superioara (Polonia), Donet (Ucraina), apoi Sambre-Meuse (Belgia), Ostrava-Karvina (Cehia), si altele. Relativ deficitara este Europa in privinta resurselor de hidrocarburi. Cea mai mare zona europeana de extractie a petrolului este regiunea Volga-Ural (cunoscuta si sub numele de "al doilea Baku"), din Rusia. O tara cu veche exploatare a petrolului (inca de la mijlocul secolului 19), in prezent cu rezerve si, respectiv productii modeste este Romania. Explorarile in zona platformei continentale a marilor adiacente Europei au pus in evidenta rezerve de petrol in dreptul coastelor Greciei, Spaniei, Danemarcei, Romaniei si, mai ales, ale Marii Britanii si Norvegiei. Dar productii semnificative

obtin doar aceste doua din urma tari, ambele din Marea Nordului, din importatoare ajungand mari exportatoare de petrol. Rezerve de gaze naturale detin, in primul rand, Rusia (1/3 din rezervele sigure si 2/3 din cele probabile ale lumii, inclusiv alte tari membre ale Comunitatii Statelor Independente dar in principal ea), in partea europeana aflandu-se rezerve importante in zona Volga-Ural si in zona Nordului Caucazului (Podisul Stavropol). Alte tari europene cu zacaminte sunt Norvegia (circa 2400 miliarde m³ rezerve), Marea Britanie si Germania, toate indeosebi in Marea Nordului, Olanda (circa 1700 miliarde m³ - zacamantul de la Gröningen fiind apreciat o vreme drept cel mai mare din lume), Romania (in principal in Podisul Transilvaniei), cu rezerve reduse insa. Majoritatea tarilor europene apeleaza la importul de gaze naturale fie din zona (indeosebi din Rusia, dar si din Olanda, Norvegia, Marea Britanie), fie din alte regiuni (Africa de Nord, Golful Persic). O resursa energetica tot mai utilizata este uraniul, dar acesta se afla in cantitati reduse in Europa, doar cu peste 1/5 din rezervele mondiale: in principal in Comunitatea Statelor Independente (inclusiv partea asiatica), dar si in tari ca Suedia (zacamintele Arjeplog si Ranstad), Franta (Masivul Central). Contribuie, in schimb, cu 1/3 la productia mondiala in domeniu, in principal datorita Comunitatii Statelor Independente (Rusia si Ucraina, dar si Kazahstan si Uzbekistan) urmata de Franta si Cehia.

Europa (inclusiv Comunitatea Statelor Independente) detine importante resurse de minerale feroase si anume peste 2/5 din rezervele mondiale.

Pe primul loc se situeaza Comunitatea Statelor Independente (peste 35% din rezervele mondiale), cu mari zacaminte in partea europeana la Krivoi Rog (Ucraina), Kursk- Belgorod sau asa-numita "Anomalie Magnetica Kursk" (Rusia; cel mai mare zacamant din lume- circa 40 miliarde tone dupa alte surse circa 100 miliarde tone).

Resurse apreciabile de minerale de fier detin si tari ca Franta (circa 6 miliarde tone), Marea Britanie si Germania (ambele cu circa 3 miliarde tone rezerve), dar cu un continut redus de metal, precum si Suedia (peste 3 miliarde tone indeosebi in Laponia, dincolo de Cercul Polar de Nord ).

Minereuri de metale necesare producerii feroaliajelor se intalnesc in Peninsula Kola si Muntii Ural (titan, molibden, nichel), in Rusia si la Nikopol in Ucraina (cel mai mare zacamant de mangan din lume), precum si in Finlanda (titan, vanadiu, cobalt) si Spania (wolfram). Importante resurse de crom exista in Albania.

Metale neferoase cu rezerve notabile sunt plumbul si zincul. Europa detinand locul 1 (circa 1/3 din totalul mondial) la plumb si 2 (circa 1/4 din rezervele mondiale) la zinc- dupa America de Nord. În schimb ponderea in productia mondiala a scazut la circa 1/5 la zinc (Irlanda - locul 7 pe glob - Suedia si Spania - locurile 9 si respectiv 10 - Polonia si altele) si numai 1/10 la plumb (Suedia, Polonia, Finlanda si altele). Cuprul - aproape 1/4 din rezervele mondiale (Comunitatea Statelor Independente si Polonia - locurile 2 si respectiv 3 pe glob - Iugoslavia - la Bor, pe malul Dunarii, aflandu-se un important zacamant) si 1/6 din productia lumii (aceleasi tari - locurile 4 si respectiv, 8 pe glob, plus Portugalia, Suedia, Bulgaria si altele). În Europa s-au facut primele extractii de staniu din lume, inca din epoca bronzului (Peninsula Cornwall din Sud-Vestul marii Britanii).

Importante, prin pozitia ce o confera Europa intre producatorii mondiali sunt zacamintele de substante nemetalifere. Astfel, zacamintele de apatita (fosfat de calciu) din Peninsula Kola (Nordul Rusiei) sunt cele mai mari din lume, sarurile de potasiu situeaza Europa (Germania, Rusia, Belarus- locurile 2-4 pe plan mondial, dupa Canada - Franta, Spania, Marea Britanie si altele) in fruntea productiei (circa 1/2 din totalul mondial), iar cele de sulf reprezinta peste 1/3 din cele ale lumii (remarcandu-se

Polonia). Mari rezerve de magnezit se afla in Grecia si Austria, tari care au si produse insemnate.

Industria extractiva

Activitate desfasurata din cele mai vechi timpuri (de exemplu extragerea cositorului si a cuprului, inca din epoca bronzului, in Sudul Insulelor Britanice), s-a amplificat foarte mult dupa declansarea revolutiei industriei astfel ca o buna parte din resursele disponibile ale Europei au fost epuizate. Europa detine totusi inca locuri de prim rang intr-o serie de subramuri ale industriei miniere. De exemplu la productia de carbune inferior ocupa primul loc (circa 60% din totalul mondial), datorita unor tari ca Germania, Rusia, Cehia, Polonia si altele; in schimb, la carbune superior ponderea a scazut de la peste 1/3 la circa 1/5 din productia mondiala (productii semnificative avand Rusia, Ucraina, Polonia, Germania, Marea Britanie).

Europa, inclusiv Comunitatea Statelor Independente a detinut, multa vreme, o pondere insemnata in productia de minereu de fier (intre 1/3 si 1/2 exemplu - U.R.S.S. ocupand primul loc in lume), dar in prezent asigura doar cu ceva peste 1/10 din totalul mondial. Ca urmare, Europa apeleaza, tot mai mult, la minerale de calitate superioara importat de pe alte continente (America de Sud, Africa, Asia). Dintre metalele feroase se impune cromul; desi Europa detine doar cu ceva mai mult de 1/10 din rezervele mondiale, asigura circa 1/5 din productia lumii in domeniu, in principal datorita Rusiei, Finlandei si Suediei (locurile 2, 5 si respectiv 8 pe glob). Ponderi considerabile superioare partii ce-i revine Europei din totalul suprafetei sau populatiei mondiale, detine continentul in productia de mangan (37,5% din rezervele mondiale - inclusiv partea asiatica a Comunitatii Statelor Independente - si peste 1/4 din

productie in principal Ucraina); wolfram (1/5 din rezervele mondiale si 1/6 din productia lumii - Rusia, locul 2, Portugalia locul 5 si altele); vanadiu (1/2 din rezervele mondiale; la productie - Comunitatea Statelor Independente pe locul 2 si Finlanda pe locul 4 pe glob); argint (1/4 din rezervele mondiale si circa 1/5 din productia lumii - Comunitatea Statelor Independente si Polonia, locurile 5 si respectiv 7 pe glob, realizand impreuna circa 1/6 din productia Terrei).

În ceea ce priveste substantele nemetalifere Europei (inclusiv partea asiatica a Comunitatii Statelor Independente) detine, printre altele, primul loc la rezervele de saruri de potasiu (1/2 din total) si sulf (peste 1/3) si locul 2 la magneziu (38%) dupa continentul african. Ca productie ocupa acelasi prim loc (1/2 din totalul mondial) la saruri potasice (Germania, Rusia si Belarus acopera impreuna circa 40% din productia lumii plus tari ca Franta, Spania, Marea Britanie) si peste 1/3 din productie (in principal Comunitatea Statelor Independente, Norvegia si Franta - locurile 2,4 si, respectiv 5 pe glob).

La sulf, desi detine peste 1/3 din rezervele mondiale (Comunitatea Statelor Independente, Norvegia, Franta), ponderea Europei in productia planetei a scazut foarte mult, la numai circa 1/5 principalii producatori fiind Germania, Polonia si Rusia (locurile 5,6 si respectiv 7 pe glob, plus Franta, Ucraina, Spania).La sare, ponderea Europei a scazut, in productia mondiala, de la 2/5 la circa 1/4, principalii producatori de pe continent fiind Germania, Marea Britanie si Franta - locurile 4,8 si respectiv 9 pe glob, plus Ucraina, Polonia, Rusia si Romania. Sunt de amintit si azbestul (30% din rezervele mondiale, Rusia fiind cel mai mare producator mondial - peste 1/3 din total) si fluorina (peste 2/5 din rezervele mondiale - circa 1/3 numai Comunitatea Statelor Independente - dar numai 1/10 din productia lumii, datorita Frantei, Italiei, Spaniei, Rusiei).