Pagina documente » Recente » Evaluarea Probabilitatii De Deteriorare A Calitatii Portofoliului De Credite

Despre lucrare

acces premium
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.


Cuprins

CUPRINS
CAPITOLUL 1: CREDITAREA BANCARA. RISCUL DE CREDITARE BANCARA 1
1.1. Importan?a procesului de creditare pentru banc? 1
1.2. Managementul riscului de creditare bancar? 4
1.3. Portofoliul de credite al unei b?nci comerciale 5
1.4. Perfec?ionarea procesului de creditare bancar? 8
CAPITOLUL 2: PREZENTAREA BANCII OTP BANK SI A PORTOFOLIULUI DE CREDITE ALE ACESTEIA 11
2.1. Scurt istoric 11
2.2. Structura capitalului si a ac?ionariatului 13
2.3. Evolutia activit?tii la OTP Bank 14
2.4. Portofoliul de credite ale bancii OTP Bank 16
2.4.1. Credite acordate de OTP Bank persoanelor fizice 16
2.4.2. Credite acordate persoanelor juridice 25
CAPITOLUL 3: DETERIORAREA CALITATII PORTOFOLIULUI DE CREDITE. MANAGEMENTUL RISCULUI DE CREDITARE LA OTP BANK 27
3.1. Monitorizarea riscului de creditare la OTP Bank 27
3.2. Gestionarea riscului de creditare la OTP Bank 28
3.3. Direc?ia managementului riscului de creditare pentru 2013 33
CONCLUZII 35
BIBLIOGRAFIE 36

EXTRAS DIN DOCUMENT

CAPITOLUL 1: CREDITAREA BANCARA. RISCUL DE CREDITARE BANCARA

1.1. Importanta procesului de creditare pentru banca

Pana a incepe procesul de creditare si cu atat mai mult, cel de diagnostic economico-financiar a debitorului, banca trebuie sa inteleaga, in primul rind, importanta si oportunitatea procesului de creditare. Trebuie sa raspunda la intrebarea: are rost sau nu sa acorde acest credit? Va obtine sau nu banca profiturile asteptate la nivelul riscurilor asumate?

Aparut odata cu schimbul in natura si cunoscand in evolutia sa numeroase forme, creditul indeplineste un rol esential in economia moderna, in general, si in activitatea bancara, in special.

Creditul, in calitatea sa de categorie economico-financiara, a format obiectul unor ample cercetari in literatura de specialitate. Etimologic, creditul isi are originea in cuvintul latin creditum, care insemna a crede, a avea incredere. Aceasta origine a notiunii de credit scoate in evidenta un element psihologic absolut necesar existentei unei operatiuni de imprumut – increderea.

Creditul bancar este imprumutul acordat solicitantilor (agenti economici sau persoana fizice) de catre institutiile specializate – denumite institutii bancare – sub forma baneasca, pentru un timp determinat, prin care se procura diverse bunuri, se achita cheltuielile curente sau se efectueaza alte plati. Cu alte cuvinte, a acorda cuiva un credit inseamna a a-i pune la dispozitie o suma de bani ce va fi rambursata in viitor, la o anumita data, fiind insotita de o dobinda. [1 ?l?x?ndru Olt??nu - M?n?g?m?nt b?nc?r. ?d D?r?co, 2003]

Organizarea deservirii financiar-creditare a intreprinderilor, organizatiilor, populatiei joaca un rol important in dezvoltarea economiei, in dezvoltarea structurilor financiar-economice si in tendinta de a ridica nivelul de trai al populatiei. Evolutia sistemului creditar se determina in mare masura de situatia economica din tara data. Fiecare etapa a dezvoltarii istorico-economice a societatii corespunde unui tip de sistem de creditare, care determina cerintele la etapa de dezvoltare a omenirii. Mecanismul de functionare a sistemului de creditare se schimba in functie de schimbarea structurii de organizare, de executare a obligatiunilor de creditare sub diferite forme, de metodele si procedeele utilizate.

Oferind intreprinzatorilor toate aceste disponibilitati, bancile, prin creditarea acestora, transforma economiile sterile in capitaluri productive, contribuind astfel la cresterea avutiei reale a societatii. De aceea se poate spune ca, creditul sporeste puterea de actiune productiva a capitalului.

Daca folosirea creditului este o operatiune necesara pentru agentii economici, mai ales in conditiile cand capitalul propriu este neindestulator pentru promovarea diverselor proiecte avute in vedere, tot atat de adevarat este ca se impune o atitudine prudenta din partea debitorului care sa-i creeze certitudinea folosirii eficiente a sumelor imprumutate, astfel incat sa se realizeze o rentabilitate satisfacatoare pentru a rambursa la timp creditele, sa plateasca dobanzile aferente, in conditiile obtinerii de profit.

Rolul creditului in schema analitica a lui Fredericks este determinat ca: ”capitalul bancar - este prioritar, sursa principala a capitalului bancar - veniturile sale, sursa principala a venitului - veniturile din imprumuturi”.

Este cunoscut faptul ca bancile tind sa obtina profituri cit mai mari, dar probabilitatea de a suporta pierderi restringe aceasta tendinta. Cu cit nivelul profitului asteptat este mai mare, cu atit si riscul aferent este mai mare.

Traditional, creditarea se considera una dintre cele mai importante si mai eficiente forme de activitate bancara, dar totodata cuplul profit-risc este de neinlaturat in universul bancar. Organizatiile creditare sunt in drept de a practica pe angajamentele clientelei sale si de a se ocupa de atragerea resurselor banesti, de a promova politica proprie si independenta de creditare. Bazele specifice aferente procesului de credit bancar in conditiile tranzitiei de piata sunt:

Sistemul creditar se bazeaza pe resursele bancii ca intreprindere. Pare a fi o situatie obisnuita, dar, se creeaza doar iluzia ca organizatia creditara lucreaza in baza resurselor creditare alocate. În realitate, toate resursele acumulate de bancile ierarhic inferioare se transmit in mod centralizat conducerii bancii de stat, iar de acolo se transmit din nou bancilor in forma de limita de creditare. Filialele bancilor nu erau cointeresate in acumularea resurselor, deoarece activele lor nu depindeau de pasivele acestora. Sistemul actual de creditare in conditiile tranzitiei la economia de piata are alta temelie: volumul creditelor acordate depinde totalmente de resursele atrase. Acesta atinge cotele creditelor acordate, deci si marimea venitului de care beneficiaza banca.

Mecanismul creditar creat capata tot mai mult un caracter comercial. În legatura cu aceasta, motivele comercializarii si economiei capata un sens deosebit. Este importanta nu numai creditarea, satisfacerea cerintelor temporare ale intreprinderilor in resurse banesti suplimentare (aceasta avea loc si in fostul sistem), dar si prioritatea in creditare, care da posibilitatea de ridicare a rentabilitatii organizatiei creditare. Anume aici se manifesta principiul comercializarii: “sa cumperi mai ieftin si sa vinzi mai scump”. [2 I. IUG?, T. ROSC?, Mon?da si cr?dit , ?ditur? Risoprint, Cluj N?poc?, 2005]

Un aspect deosebit al sistemului actual de creditare consta in dependenta sa nu numai de resurse, dar si de normativele economice stabilite de Banca Nationala a Moldovei. Normativele stabilite de BNM sunt: corelatia dintre mijloacele proprii, activele si pasivele bancii, volumul maximal de credite acordate unui debitor, indicatorii lichiditatii curente si pe termen mediu ai bancii, rezervele obligatorii.

Din toate cele expuse mai sus, se poate afirma, ca obiectivul principal al activitatii de creditare, in cazul oricarei banci, il reprezinta acordarea de credite in conditiile cele mai bune: de limitare la maximum a expunerii la riscuri si asigurare a unei profitabilitati corespunzatoare riscului asumat. Combinarea reusita a acestor doua marimi va da cele mai bune rezultate. Pentru realizarea acestui obiectiv, banca trebuie sa analizeze critic solicitarile de credit si cel mai important – sa efectueze un diagnostic bun a starii financiare a debitorului. Astfel, banca creditoare va putea stabili cu certitudine daca debitorul va fi, sau nu in stare sa ramburseze creditul si dobinda aferenta acestuia.

Evaluarea influentei riscului creditar asupra profitabilitatii portofoliului de credite se infaptuieste prin intermediul utilizarii sistemului de coeficienti. Principalul coeficient care defineste profitabilitatea portofoliului de credite in planul eficientei activitatii, il constituie marja procentuala neta, luind in consideratie riscul creditar – indicatorul raportului dintre venitul procentual net, modificat cu marimea pierderilor la credite, si marimea portofoliului de credite. Acest coeficient poate fi utilizat petru evaluarea rezultatelor sistemului de gestiune a riscului creditar in banca: el include atit pierderile, cauzate de riscul creditar, cit si veniturile, primite in rezultatul acceptarii riscului. La rindul sau, marja procentuala neta, modificata cu riscul creditar, se calculeaza conform unei sisteme de indicatori, fiecare din ei caracterizind o parte a gestiunii riscului creditar

Marja procentuala neta, inclusiv riscul creditar

Venituri procentuale – Cheltuieli procentuale – Pierderi la credite

= Investitii creditare

Coeficientul pierderilor la credite, care reflecta decontarea din bilant a creditelor nerambursabile si cheltuielilor in legatura cu existenta unei parti nefunctionabile in portofoliul de credite, se determina prin intermediul altor coeficienti.

Ponderea creditelor expirate in suma totala de credite acordate

= Credite expirate

Investitii de credit

Acest coeficient de evidenta a riscului creditar poate fi utilizat la evaluarea eficientei politicii creditare a bancii comerciale, la evaluarea marimii minime al fondului de rezerva creditar al bancii (din punct de vedere al managementului interbancar).

Coeficientul asigurarii contra riscului = Rezerve

creditar Investitii de credit

Cu toate acestea, trebuie de mentionat ca, in cazul crearii fondului de rezerva suplimentar al bancii pentru nerambursarea creditelor, resursele date trebuie investite in active mai sigure si mai usor realizabile, ceea ce de asemenea, presupune evidenta acestui factor la elaborarea si realizarea politicii creditare a bancii, in care trebuie reflectata ordinea crearii si gestiunii cu aceste active.

Ritmul de crestere a investitiilor = Suma creditelor eliberate in perioada trecuta

creditare Suma creditelor eliberate in perioada curenta

Cresterea investitiilor creditare inseamna majorarea riscului creditar si necesita optimizarea fondului de rezerva a bancii in scopul compensarii pierderilor posibile la credite. Analiza lui, ce caracterizeaza dinamica portofoliului de credite, permite de a efectua o prognoza a necesitatii totale de rezerva pentru creditele nerambursate si de a modifica coeficientul asigurarii contra riscului creditar.

Coeficientul rentabilitatii pierdute la credite