Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
I. EVOLUTIA COMERTULUI EXTERIOR ROMANESC IN PERIOADA DE TRANZITIE
I.1 COMERTUL EXTERIOR ROMANESC: SCURT ISTORIC
I.2 EFECTELE TRECERII DE LA O ECONOMIE CENTRALIZATA LA O ECONOMIE DE PIATA
I.3 DINAMICA COMERTULUI EXTERIOR ROMANESC
I.4 STRUCTURA COMERTULUI EXTERIOR ROMANESC
I.4.1 SCHIMBARI DE STRUCTURA IN CONDITIILE TRANZITIEI
I.4.2 STRUCTURA EXPORTURILOR
I.4.3 STRUCTURA IMPORTURILOR
I.5 ORIENTAREA GEOGRAFICA A COMERTULUI EXTERIOR ROMANESC
I.5.1 REORIENTAREA COMERTULUI EXTERIOR DUPA REVOLUTIA DIN 1989
I.5.2 COMERTUL EXTERIOR AL ROMANIEI CU TARILE DEZVOLTATE
I.5.3 COMERTUL EXTERIOR AL ROMANIEI CU TARILE IN CURS DE DEZVOLTARE
I.5.4 COMERTUL EXTERIOR AL ROMANIEI CU TARILE IN TRANZITIE
I.6 BALANTA DE PLATI A ROMANIEI
II. POLITICA COMERCIALA TARIFARA SI NETARIFARA A ROMANIEI IN PERIOADA DE TRANZITIE
II.1 POLITICA COMERCIALA TARIFARA
II.2 POLITICA COMERCIALA NETARIFARA
II.2.1 CONTINGENTELE
II.2.1.1 CONTINGENTELE DE IMPORT
II.2.1.2 CONTINGENTELE DE EXPORT
II.2.2 SUBVENTIILE
II.2.2.1 SUBVENTIILE INTERNE
II.2.2.2 SUBVENTIILE DE EXPORT
II.2.3 MASURILE ANTIDUMPING
II.2.3.1 CE ESTE DUMPINGUL?
II.2.3.2 TAXELE ANTIDUMPING
II.2.4 ALTE BARIERE NETARIFARE
II.2.4.1 RESTRICTIILE VOLUNTARE LA EXPORT
II.2.4.2 BARIERE NECANTITATIVE
II.2.5 POLITICA COMERCIALA NETARIFARA A ROMANIEI

Alte date

?

{p}

?

Capitolul 1

Evolutia comertului exterior romanesc in perioada de tranzitie

1.1 Comertul exterior romanesc: scurt istoric

Nimeni nu se mai indoieste privind necesitatea comertului exterior si a posibilelor sale efecte benefice pentru economia unei tari.Acest lucru era sustinut inca de economistii clasici.John Stuard Mill, spunea ca: “deschiderea spre comertul exterior…are uneori efectul unui fel de revolutie industriala intr-o tara ale carei resurse sunt deficitare”. [1 Dorel Ailenei, Dorin Jula, Nicoleta Jula, Ananie Garboveanu - “Economia dezvoltarii”, Editura Viitorul Romanesc, Bucuresti, 1999, p.74]

Evolutia spre democratie in Romania a debutat violent, prin revolutia din decembrie, 1989. În acel moment a inceput un proces ireversibil de trecere la faurirea treptata a unui stat democratic si a unei economii de piata. Au proliferat partidele politice, au avut loc alegeri libere, s-a produs separarea puterilor in stat (legislativa, executiva, judecatoreasca), a fost adoptata o noua constitutie, au fost elaborate mai multe programe privind reforma economico-sociala, a inceput procesul de privatizare si restructurare in toate sectoarele de activitate economica (agricultura, comertul, industria si serviciile, etc.). Înca din prima faza, tranzitia la economia de piata a fost marcata de existenta unor puternice dezechilibre sectoriale si de eroziunea puternica a resurselor interne de crestere economica. Evolutiile din economie s-au reflectat si in comertul nostru exterior, care incepand cu anul 1990, a cunoscut un puternic declin. În anul 1990, exportul a reprezentat doar 58% fata de cel din anul 1989, iar importul a depasit pe cel din anul 1989 cu circa 13%, balanta comerciala soldandu-se cu un deficit in valuta de circa 1,7 miliarde ruble si 1,7 miliarde dolari S.U.A. În februarie 1990 a inceput liberalizarea comertului exterior, odata cu abolirea monopolului de stat si s-a incheiat inca de la sfarsitul anului 1992, odata cu adoptarea unui nou regulament vamal prin care licentele de import si export au fost, in mare parte, eliminate. [2 Aurel Iancu - “Romania-intre liberalism si protectionism(2), in “Adevarul economic” nr.6 (412) din 9-15 februarie 2000, p.9]În anul 1991, volumul total al comertului exterior a inregistrat o imprtanta scadere fata 1990, indeosebi datorita restrangerii volumului de relatii comerciale cu fostele membre ale C.A.E.R. (care s-a desfiintat), fapt care a condus atat la schimbari insemnate in orientarea geografica a acestor relatii, cat si structura pe marfuri a exporturilor si importurilor [3 Ioan Popa – “Tranzactii internationale”, Editura Recif, Bucuresti, 1992, p.38].În anii 1991-1992, exporturile au ajuns la nivelul a circa 41% din nivelul anului1989.În perioada 1993-1995, exporturile evolueaza favorabil, astfel incat, in 1995, ele au reprezentat aproximativ 67% din nivelul anului 1989. Dupa o crestere usoara in 1990, ca urmare a cresterii importului de bunuri de consum occidentale, importurile s-au redus sever in anii urmatori, majorandu-se din nou in perioada 1993-1995,in acest ultim an ele situandu-se la nivelul a 90% din nivelul anului 1989 [4 Ana Bal – “Economii in tranzitie.Europa Centrala si de Est”, Editura Oscar Print, Bucuresti, 1997, p.147].Despre o crestere reala a comertului exterior se poate vorbi dupa anul 1995, cand volumul valoric al exporturilor l-a depasit pe cel al anului 1990. Comertul exterior a fost influentat de masurile adoptate pentru perfectionarea mecanismului economic: descentralizarea si liberalizarea comertului, pe baza retragerii progresive a statului din economie si expansiunea sectorului privat, modificarile in regimul cursului de schimb, introducerea unui sistem tarifar de comert modern, sprijinirea prin masuri fiscale a exportului. Ca efect al acestor masuri, exportul a crescut cu 72%, in 1996 fata de anul 1992.Totusi, in intervalul 1990-1996, importul a depasit exportul, soldul negativ al contului curent, ducand la acumularea datoriei externe (deficitul contului curent in anul 1996 a inregistrat 2,6 miliarde de dolari). Acest dezechilibru a influentat, de regula, negativ evolutia cursului de schimb, in corelatie cu evolutiile din economia reala.

În anul 1997, produsul intern brut al Romaniei s-a ridicat la aproape 250 mii miliarde lei.În acelasi an, exporturile F.O.B au totalizat 8428,9 milioane dolari, iar importurile s-au cifrat la 11.275,4. Importanta relatiilor economice externe in dezvoltarea generala a societatii romanesti este o realitate incontestabila [5 Sorin Burnete – “Comert international. Teorii. Modele. Politici”, Editura Economica, Bucuresti, 1999, p.250].Din cauza structurii actuale a majoritatii sectoarelor de productie, exporturile Romaniei sunt inca dependente de importurile de componente.În plus, modificarile nivelului cursului de schimb au avut un efect redus asupra structurii comertului exterior deoarece, pretulurile de contract ale marfurilor importate si exportate, precum si preturile componentelor produse in tara pentru bunurile susceptibile de a fi exportate sunt, in majoritatea cazurilor, indexate fata de dolarul american.

Pe parcursul anului 1998, comertul exterior a fost influientat negativ de impasul in care s-a aflat economia in ansamblu, dar mai ales de declinul industriei; au scazut atat volumul, cat si preturile la export, iar valoarea exporturilor a fost cu 1,6% mai mica decat in anul anterior; in schimb, cu exceptia resurselor energetice, s-a importat mai mult, valoarea lor ajungand la 10.911 milioane dolari, depasind cu 4,8% realizarile din anul precedent.

Anul 1999 a inregistrat un deficit al contului curent de numai 1,3 miliarde dolari, mai mic cu 56,1% fata de anul1998. Acesta a fost cel mai scazut nivel inregistrat in ultimii cinci ani si s-a datorat in special scaderii decalajului dintre exporturile de bunuri cu 58,6% fata de anul anterior.

Evolutia pozitiva a balantei comerciale s-a pastrat si la inceputul anului 2000.La inceputul acestui an, scaderea deficitului comercial se datoreaza pe de o parte, cresterii exporturilor concomitent cu reducerea importurilor, iar pe de alta parte cresterii exporturilor intr-un ritm superior celui al importurilor(la produse chimice si plastice, produse minerale).Comertul exterior a continuat sa fie directionat in cea mai mare parte spre tarile Uniunii Europene.În acelasi timp, ponderea comertului cu tarile in tranzitie a crescut la 13,8% pentru exporturi si la 26,9% pentru importuri.

De remarcat este cresterea comertului cu tarile membre C.E.F.T.A, dintre care Ungaria si Polonia contnua sa detina ponderea majoritara.

În anul 2000, exporturile romanesti au atins un record de necontestat: depasirea pragului de 10 miliarde dolari. Ponderea comertului exterior al Romaniei in comertul mondial este de 0,2%, in timp ce ponderea Ungariei este de 0,4%, iar a Cehiei de 0,5%.Peste 50% din totalul exporturilor romanesti sunt materii prime(busteni, cherestea, fier vechi) si produse de confectie- tricotaje realizat in lohn.

Decizia de la Helsinki din decembrie 1999 a Uniunii Europene implica pentru tara noastra asumarea si in plan international a obligatiei de realzare a unei strategii care sa sporeasca declinul si sa capaciteze economia romaneasca, astfel incat integgrarea efectiva sa aiba loc in termenele stabilite [6 Constantin Rotaru – “Sistemul bancar romanesc si integrarea europeana”, Editura Expert, Bucuresti, 2000, p. 193].O asfel de strategie a fost elborata de un grup de specialisti, documentul fiind intitulat: “Strategia Nationala de Dezvoltare a Romaniei pe termen mediu”.Politicile comerciale se vor conentra in urmatoarele directii:

1).Respectarea angajamentelor asumate pe plan international, dintre care se detaseaza prin importanta cele care decurg din Acordul European;

2).Promovarea consecventa a principiului echitatii;

3).Formularea unei politici comerciale in domeniul agricol care sa reprezinte complementul si nu substitutul politcii interne agricole;

4).Sprijinirea cresterii competitivitatii si accesul produselor romanesti pe pietele externe;

5).Se va urmari facilitarea contractelor agentilor economici din Romania cu partenerii din statele Uniunii Europene si din alte tari.

Legatura dintre productie si comertul exterior ramane si astazi fundamentala pentru economia romaneasca.Dincolo de rezultatele pozitive, economistii romani sunt de parere ca: “relatia dintre politica comerciala si restructurarea industriala nu a facut inca obiectul unei abordari explicite in programele de reforma ale tarilor est- europene.

Preocuparile vizand liberalzarea comertului exterior au fost concentrate in principal in trei directii si anume:

1).reglementarea cadrului juridico- administrativ de derulare a schimburior cu strainatatea;

2).permeabilitatea frontierei;

3).regimul valutar [7 Sorin Burnete, op. cit, p. 252].

La fel ca in celelalte sectoare ale economiei si in domeniul relatiilor economice externe, liberalizarea nu poate da rezultatele scontate daca nu este insotita de o politica de ajustare.Problema ajustarii consta in reorientarea economiei pentru a putea face fata noii competii in ce priveste exporturile, precum si a unor preturi mai mici la import.Politica de ajustare are doua componente care se desfasoara pe doua planuri distincte [8 Ibidem, p. 258]: una privind importurile si reglementarea conurentei pe piata interna si alta in domeniul exportului si competitivitatii externe.

Deschiderea spre exterior a economiei Romaniei a capatat un impuls deosebit odata cu aplicarea acordurilor si protocoalelor inernationale multilaterale si bilaterale. Acordul de Asociere a Romaniei la Uniunea Europeana(1993) si Acordul Uruguay, aplicat incepand din iulie 1995, s-a convenit asupra unui set important de probleme comerciale mondiale, printre care: aplicarea in plan multilateral, a extinderii liberalizarii comertului mondial cu promovarea satisfacerii intereselor nationale, utilizarii unor mecanisme si instrumente de politica comerciala care sa asigure baza unei concurente loiale intre toti participantii la comertul mondial.Aceste mecanisme si instrumente se refera la protectia ramurilor tinere, practicile antidumping, subventii si masuri compensatorii, masuri de salvgardare, licente de export si import, evaluarile in vama, obstacolele tehnice, inspectia inainte de expeditie, ramurile sensibile traditionale( agricultura, confectii si textile)masuri investitionale, dreptul de proprietate intelectuala, accesul la tehnologii, accesul la circuitele de distributie si la retelele de informatii.

La acordurile mentionate se adauga: Acordul European al Liberului Schimb- A.E.L.S.-1993; Acordul de Liberlui Schimb Comercial intre Romania si Republica Moldova(1994);Acordul de Aderare al Romaniei la Acordul Comercial al Tarilor Central-Europene(C.E.F.T.A., 1997), la care Romania este parte semnatara.

Un moment crucial pe calea deshiderii spre exterior a Romaniei l-a constituit semnarea si punerea in aplicare a Acordului European de Asociere cu U.E., al carui principal obiectiv este realizarea unei zone de comert liber intre cele doua parti, pe baze asimetrice si anume [9 Aurel Iancu, op. cit., p. 9]:pe de o parte, abolirea taxelor vamale si a restrictiilor cantitative la exporturile de produse industriale pe pietele celor 15 tari comunitare, in decurs de 5 ani.

1.2.Efectele trecerii de la o economie centralizata la o economie de piata

Tranzitia la economia de piata de la o economie socialista planificata centralizat devenise o necesitate impusa de adancirea crizei economice in tarile est-europene in decursul anilor ’80, precum si a crizei din cadrul C.A.E.R., tot mai evidenta de la mijlocul deceniului al 9-lea. De asemenea, transformarea sistemului economic tinea sa consolideze procesul de democratizare politica, propunindu-si sa creeze premisele exercitarii drepturilor si libertatilor economice ale individului, care nu ar trebui disociate de responsabilitatile individuale si colective in acest plan [10 Ana Bal – “Economii in tranzitie.Europa Centrala si de Est”,Editura Oscar Print, Bucuresti, 1997, p.10]. Procesul de tranzitie insemna reconstructia unor economii normale, regasirea profilului lor economic specific, rezultanta a imbinarii unice a factorilor geo-politici, economico-tehnici, sociali cu traditiile istorice, mentalitati si comportamente culturale si spirituale. Romania a facut pasul spre reluarea existentei economice si sociale normale , dupa un lung marasm al relatiilor interumane de orice natura, aceasta reintoarcere in lumea reala gasind-o nepregatita, in primul rand din punct de vedere psiho-social. În relatiile cu exteriorul, tara noastra se comporta ca un bloc autonom ce functiona pe criterii, in primul rand politice (sustinute de o ideologie ce a fost din capul locului precara, din moment ce sustinea conducerea prin dictat), insa, in cadrul relatiilor de piata pe care le impunea sistemul economic international, in timp ce in relatiile economice si sociale impuse au creat un anumit tip de ordine – anormala, ineficienta pe termen lung, dar functionala – care, in timp a devenit reflexa in cadrul social existent. Dupa entuziasmul ce a succedat ruperii de sistemul dictatorial, s-a constatat ca, in Romania, nu exista nimic pregatit, in nici un plan, care sa faciliteze trecerea. Mai mult decat atat, eforturile tarii noastre din perioada anterioara de lichidare a datoriilor externe, falimentul conceptual, dar niciodata recunoscut al planificarii centralizate, politica de sacrificare a prezentului in numele unui viitor ambiguu, gravele deficiente in utilizarea resurselor umane datorate in primul rand managementului defectuos si unei abordari conceptuale eronate a dezvoltarii bazate pe principiul falimentar al concesiilor ideologice au determinat, in final, un adevarat blocaj ce s-a manifestat cel mai pregnant in planul social [11 Constantin Rotaru, op.cit., p.16-17]. Debutul procesului de tranzitie a avut loc in conditiile absentei atat a unei legislatii adecvate, cat si a unor instrumente de actiune si mecanisme specifice economiei de piata. Consecinta acestor situatii a fost reducerea activitatii economice, creserea inflatiei, cresterea somajului, cresterea deficitelor bugetare si a datoriei externe, devalorizarea monedei nationale. Cu probleme similare celor din economia Romaniei s-au confruntat, intr-o masura mai mica sau mai mare, toate tarile din centrul si estul Europei in procesul de tranzitie de la mecanismele economica centralizate la economia de piata. Experientele nationale difera, intr-o anumita masura, de la o tara la alta [12 Dorel Ailenei, Dorin Jula, Nicoleta Jula, Ananie Garboveanu, op. cit., p.159-160].

Romania,de fapt cei care I-au condus destinele dupa 1989, nu s-au sustras capitalismului. Faptic, s-a mers, insa, cu valul.Un lucru important insa, trebuia facut atunci: sa se numeasca explicit sensul tranzitiei spre capitalism insa, acest lucru nu s-a facut. Mai tarziu, cei chemati sa dea forma noului proces nu I-au dat capitalismului romanesc un nume explicit. Daca la inceput capitalismul romanesc a avut nesansa sa fie amorsat de oameni cu vederi de stanga, ulterior, cei cu orientare de centru si dreapta nu au reusit sa-I dea contur pentru ca, faptic, au probat reflexe stangiste [13 Ion Pohoata – “Capitalismul.Itinerare economice”, Editura Polirom, Iasi, 2000, p.169-170].

Este cert ca era nevoie de un proces de reforma in Romania. Economia de piata functioneaza pe baza unor legi economice cu care societatea romaneasca nu era obisnuita. Inevitabil, procesul de reforma trebuia demarat inca de la inceputul deceniului, mijloacele adoptate pentru realizarea acestuia fiind, mai departe, privatizarea intreprinderilor de stat, adoptarea rand pe rand a standardelor internationale, consilierea si apoi finantarea acordate de institutiile financiare internationale.

În primii ani dupa rasturnarea regimului comunist, industria romaneasca cunoaste un declin accentuat, manifestat in toate sferele ei. Scaderea drastica a productivitatii industriale este insotita de o deteriorare, aproape in aceeasi masura si a celorlalti indicatori, inclusiv a celor calitativi: numarul total de salariati, salariul mediu orar exprimat in dolari. Volumul exporturilor se reduce, intr-un singur an, 1990, la ceva mai mult de jumatate, pentru ca in 1991 sa scada cu inca 26%.

În perioada 1990-1992, in industria romaneasca se manifesta o serie de fenomene negative, care-si pun amprenta asupra performantelor ei, atat sub aspect cantitativ, cat si in ceea ce priveste nivelul de competitivitate. Aceste fenomene nu sunt noi; ele au dainuit in stare latenta in perioada economiei centralizate, rabufnind cu violenta odata cu prabusirea sistemului. Liberalizarea economica si social-politica infaptuita dupa 1989, a creat fondul pe care “petele negre” coagulate in perioada dictaturii comuniste au aparut intr-un contrast izbitor: productia pe stoc, fara desfacere asigurata, calitatea slaba a produselor si a managementului, lipsa de preocupare pentru cercetare pietei interne si externe, decapitalizarea intreprinderilor, accesul facil la subventii, credite si alte tipuri de inlesniri financiare trecute sub tacere sau prezentate deformat de propaganda comunista [14 Sorin Burnete, op.cit., p.236].

Programele de reforma economica elaborate la inceputul anului 1990 de catre guvernele tarilor est-europene conturau o tendinta comunista, aceea de creare a unei economii de piata cu o puternica tenta socialista. În fapt, evolutia procesului de tranzitie a condus la o noua criza economica, manifestata printr-o recesiune puternica si o erodare brutala a nivelului de trai al celei mai mari parti a populatiei din aproape toate tarile est-europene. Costurile sociale ale tranzitiei s-au dovedit a fi mult mai ridicate, ceea ce a facut imposibila asigurarea nivelului de protectie sociala promis si asteptat.

Pentru multi oameni din Europa de Est procesul de tranzitie apare, in primul rand, ca ocriza sociala. Numai in Republica Ceha se poate vorbi de o intoarcere la conditii normale.

Discutiile referitoare la “modelul” spre care ar trebui sa se orienteze tarile est-europene au fost rapid abandonate, lipsa de realism si de relevanta a unei astfel de abordari fiind de domeniul evidentei. În fapt, s-a recunoscut, relativ usor, ca tarile trebuie sa-si gaseasca, la capatul unui drum marcat de numeroase necunoscute si pe seama unei sinteze creatoare intre reflectie teoretica si experiment, modelul propriu de sistem economic, imbinare de structuri economice specifice si de politici economice. Proces inedit in istoria economiei mondiale, tranzitia de la economiile de comanda planificate centralizat la economiile de piata a reprezentat o adevarata provocare pentru cercurile economice si guvernamentale, pentru teoreticienii si practicienii din domeniul economic din intreaga lume [15 Ana Bal, op.cit., p.16].

Comparind evolutiile din diferite tari apare o concluzie generala, anume ca s-au dovedit corecte opiniile (experimentate de multi economisti) potrivit carora programele de reforma economica trebuiau sa includa atat programe de stabilizare macro-economica cat si de ajustare structurala (la nivelul mecanismului economic si la nivel sectorial) si ambele sa fie initiate simultan. În termeni strict economici, tranzitia la economia de piata are ca principale obiective crearea unui mecanism pentru alocarea si utilizarea eficienta a resurselor economice si pentru o distributie echitabila a veniturilor.Atingerea acestor teluri se poate infaptui prin ceea ce economistii occidentali numesc “ajustare structurala”.Tarile care au urmarit consecvent realizarea simultana (in secvente etapizate) a controlului macro-economic cu transformarile structurale, au evoluat in directia unei treptate refaceri a economiei reale si a crearii unui climat economic intern sanatos. Economistii au avertizat de la inceput ca doar printr-o politica de stabilizare se pot atenua dezechilibrele economice initiale sau aparute ca urmare a unor masuri de liberalizare (inflatie, deficite bugetare, deficite ale balantelor de plati s.a.) si se poate crea un mediu economic in care mecanismele pitei sa inceapa sa actioneze eficient. De asemenea, ei au subliniat ca amanarea introducerii schimbarilor structurale poate conduce la perpetuarea sau adancirea dezechilibrelor economice, la intarzieri in refacerea economiei reale.

Fiind elaborate sub imperiul “clipei”, programele de reforma initiale nu au conturat si coordonatele unor strategii pe termen lung (cu exceptia Ceho-Slovaciei), dar se recunoaste necesitatea acestora, avindu-se in vedere durata schimbarilor structurale (de mecanism si sectoriale) precum si cerintele integrarii regionale sau subregionale, care presupun ajustari importante ale legislatiei si politicii economice.