Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
I. EVOLUTIA CONTROLULUI FINANCIAR IN ROMANIA
I.1 REPERE ISTORICE ALE CONTROLULUI FINANCIAR
I.2 ROLUL SI IMPORTANTA CONTROLULUI FINANCIAR
I.3 LOCUL CONTROLULUI FISCAL IN CADRUL SISTEMULUI
II. IMPOZITUL PE VENIT. DEFINIREA IMPOZITULUI PE VENIT
II.1 IMPUNEREA VENITURILOR DIN ACTIVITATI INDEPENDENTE
II.2 IMPUNEREA VENITURILOR DIN SALARII
II.3 IMPUNEREA VENITURILOR DIN CEDAREA FOLOSINTEI BUNURILOR
II.4 IMPUNEREA VENITURILOR DIN INVESTITII
II.5 IMPUNEREA VENITURILOR DIN PREMII
II.6 VENITURI DIN ALTE SURSE
II.7 IMPUNEREA VENITURILOR DIN PENSII
II.8 IMPUNEREA VENITURILOR DIN ACTIVITATI AGRICOLE
II.9 IMPOZITUL PE VENITUL ANUAL GLOBAL
III. CONTROLUL FISCAL
III.1 CONCEPTUL DE CONTROL FISCAL
III.2 COMPETENTELE, DREPTURILE SI OBLIGATIILE ORGANELOR DE CONTROL FISCAL
III.3 TEHNICI SI INSTRUMENTE DE CONTROL FISCAL
IV. ORGANIZAREA CONTROLULUI FISCAL LA ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE TIMISOARA
V. METODOLOGIA DE EXERCITARE A CONTROLULUI FISCAL LA ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE TIMISOARA
V.1 PROGRAMAREA ACTIVITATII DE CONTROL FISCAL
V.2 PREGATIREA ACTIUNILOR DE CONTROL FISCAL
V.3 ACTELE DE CONTROL
V.3.1 RAPORT DE INSPECTIE FISCALA
V.3.2 DECIZIA DE IMPUNERE PRIVIND OBLIGATIILE FISCALE
V.3.3 PROCESUL VERBAL
V.3.4 PROCESUL VERBAL DE CONSTATARE SI SANCTIONARE A CONTRAVENTIILOR
V.3.5 NOTA DE CONSTATARE
V.3.6 NOTE EXPLICATIVE
V.4 VALORIFICAREA ACTELOR DE CONTROL
V.5 STUDIU DE CAZ
VI. CONCLUZII SI PROPUNERI
VII. BIBLIOGRAFIE
11
1

Alte date

?{p}

?1 EVOLUTIA CONTROLULUI FINANCIAR IN ROMÂNIA

1.1 REPERE ISTORICE ALE CONTROLULUI FINANCIAR

Indiferent de forma sa de organizare , statul si-a creat intotdeauna un sistem de control ale carei principalele obiective au vizat , de cele mai multe ori , activitatea de urmarire si de realizare a obligatiilor financiare ale cetatenilor fata de institutiile sale .

Primele structuri de control ale statului in spatiul carpato – danubiano - pontic dateaza din secolul al XIV – lea . Statele medievale romanesti nou infiintate , dispuneau de structuri de control fiscal formate din slujbasi , al caror rol principal era sa asigure strangerea birurilor ( dari percepute in bani de catre un datornic ) si a dijmelor (dari reprezentand a zecea parte din produse percepute de catre stapanii feudali de la producatorii directi ) de la populatie .

Aceste structuri au fost mostenite de catre autoritatile domnesti de la mongoli si mauri , popoare migratoare care , in perioada cat au controlat spatiul romanesc , au organizat o foarte sustinuta activitate de urmarire a birurilor de tot felul impuse populatiei autohtone . Dupa instaurarea dominatiei otomane , ca urmare a intituirii de catre aceasta a unui apasator si inrobitor regim fiscal , situatia a capatat accente deosebite prin obligatia de plata a haraciului ( tribut anual platit de catre tarile vasale ) impus Principatelor Romanesti .

În vederea satisfacerii exigentelor mereu sporite ale Portii Otomane atat a celor materiale , cat mai ales a celor financiare , domnitorii din Principatele Romanesti au fost constransi sa institue o foarte puternica structura de control a incasarii , de la populatie . Actiunea nu avea insa un caracter organizat deoarece nu exista o evidenta foarte exacta a birurilor si a darilor la care populatia era obligata si nici a nivelului acestora .

Prin reforma fiscala realizata de catre domnitorul Matei Basarab , in anul 1635 ,

in Tara Romaneasca , a urmarit atat diversificarea obligatiilor fiscale cat si repartizarea

darilor pe unitati teritoriale si realizarea evidentei contribuabililor . Tot in aceasta perioada a aparut pentru prima data si ideea de buget general sub denumirea de visterie a statului (institutie care administra tezaurul tarii ) ca instrument de gestionare a acestor obligatii fiscale , cunoscute sub denumirea de dajdii (impozite) , dijme , biruri .

Caracteristic acestei perioade este faptul ca nu exista un sistem organizat de control al incasarilor fiscale nici celor din visterie si nici al celor din caseta privata a domnitorului deoarece acesta , prevalandu-se de drepturile sale , dispunea in mod discretional de utilizarea acestora cu toate ca pe langa curtea domneasca functiona o autoritate ,denumita sfat , formata din sapte boieri care , insa , aveau numai rol consultativ . Primii germeni ai activitatii de control incepusera sa apara deoarece evidenta bunurilor aflate in visterie se facea prin intocmirea unor situatii atat pentru incasari cat si pentru cheltuielile efectuate de domnitor si functionarii domnesti , situatii care erau prezentate sfatului boierilor . Asemenea documente , cunoscute sub denumirea de codice de venituri si cheltuieli ale tarii (culegere de texte , in manuscris) se intalnesc, pentru prima data , in timpul domnitorului Constantin Brancoveanu (1694 – 1704 ) .

La sfarsitul secolului al XVIII – lea au loc primele incercari de organizare a sistemului fiscal constand in stabilirea unei dari , unice ce trebuia platita la anumite termene stabilite dinainte pentru fiecare contribuabil in parte , acest sistem era cunoscut sub denumirea de ,, rupta ‘’sau ruptoare (obligatie in bani sau produse stabilita pentru un grup,ce trebuia platita la anumite termene fixe). Ca elemente de evidenta a fiscalitatii au fost introduse ,,samile’’ visteriei , un fel de conturi financiare in care se consemnau incasarile si cheltuielile efectuate intr-o anumita perioada , de regula un an .

Odata cu aparitia primelor prevederi constitutionale , sub forma Regulamentelor Organice , a mai fost prevazuta in anii 1831 in Muntenia si 1832 in Moldova infiintarea unei structuri legislative numita Adunarea obsteasca ordinara . Din documentele de infiintare a acestei structuri rezulta doua sarcini importante privind obligativitatea stabilirii de norme si prevederi de evidenta contabila si pentru infiintarea unui departament de control al carui rol era sa determine modul ,, tinerii si darii socotelilor cu buna oranduiala ‘’.

Sistemul a functionat , cu destul de bune rezultate , pana la Unirea Principatelor Romane cand a fost elaborat , pentru prima data , un regulament de contabilitate publica care avea scopul de a controla cu eficacitate administrarea banilor publici . Controlul statului imbraca , pentru prima data in aceasta perioada , o forma concreta prin aprobarea , in anul 1864 , a Legii asupra contabilitatii generale a statului prin care a fost instituita verificarea permanenta si inopinata asupra serviciilor de contabilitate si casieriilor de judete si care a fost atribuita Ministerului Finantelor .

În aceeasi perioada , domnitorul Alexandru Ioan Cuza a promulgat Legea pentru infiintarea unei noi structuri de control financiar , Înalta Curte de Conturi . Aceasta era formata din doua sectiuni care aveau rolul de controla ‘’socotelile de venituri si credite cu lichidarea conturilor administratiei generale , administratiilor districtuale si comunale ‘’,ca si de a realiza ‘’ examinarea si controlul cheltuielilor precum si cercetarea registrelor datoriei publice si a pensiunilor ‘’. Separat de aceasta se aproba infiintarea unei duble forme de control :cel obstesc si cel parlamentar .

Controlul obstesc se exercita de catre un corp de control specializat format din 13 functionari , avand ca si principal obiectiv cercetarea in mod amanuntit a veniturilor si cheltuielilor in totalitatea lor .

Controlul parlamentar era mult mai complex , avand printre obiectivele sale obligatia domnitorului sa dea spre cercetare , la fiecare intrunire a Adunarii Obstesti , socotelile veniturilor si cheltuielilor visteriei si a celorlalte case ale tarii .

Prin Legea de reorganizare , aprobata in anul 1895 , Înaltei Curti de Conturi i-au fost atribuite si sarcini jurisdictionale .

Cu toate ca , odata cu dezbaterea initiativei de reorganizare a legii , s-a discutat si problema controlului financiar preventiv , abia in anul 1929 a fost aprobata introducerea acestei forme de control financiar ca atributie a Curtii de Conturi , alaturi de controlul de gestiune si cea jurisdictionala .

Dupa anul 1944 controlul financiar atat cel exercitat de catre stat cat si controlul propriu exercitat la nivelul agentului economic au capatat alte dimensiuni determinate de noile legitati de organizare a intregii economii .

În anul 1957 controlul exercitat de catre Curte de Conturi a fost desfiintat , iar controlul financiar intern din intreaga economie a fost trecut in subordinea conducatorilor unitatilor si organizat pe principiul specializarii in scara , incapand cu ministerele , institutiile si organizatiile centrale de stat si cooperatiste , mergand pana la unitatiile , subunitatile din subordinea acestora cu contabilitate proprie .

În anul 1959 a fost aprobat Regulamentul privind organizarea si executarea controlului preventiv in institutii , intreprinderi si organizatii economice de stat , exercitat de catre conducatorul compartimentului financiar contabil si delegati ai acestuia , desemnati de catre conducatorul unitatii .

Tot in aceasta perioada a fost infiintata Curtea Superioara de Control Financiar , organism al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste Romania care avea ca principale obiective verificarea modului de executare a prevederilor financiare din planul national unic de dezvoltare economico-sociala si bugetul de stat , ca si de utilizare a parghiilor financiare si de credit in conducerea economica . În acelasi timp , Curtii Superioare de Control Financiar i-au fost atribuite importante sarcini in coordonarea intregii activitati de control financiar contabil si bancar .

Aceasta perioada se caracterizeaza printr-o politizare aproape totala a activitatii de control financiar. Edificatoare , in acest sens , a fost una din masurile luate de Plenara din 20-21 noiembrie a P.C.R. , prin care s-a stabilit ca ,,integrarea organica a partidului in viata societatii… impune cu necesitate luarea de masuri politice si organizatorice in vederea participarii tot mai active a membrilor de partid … la exercitarea controlului activitatii unitatilor economice ‘’.

Dupa anul 1989, controlul financiar contabil a capatat noi dimensiuni impuse de aplicarea noilor legitati ale economiei de piata libera . Au fost infiintate noi structuri de control carora le-au fost stabilite obiective determinate de conditiile impuse de fenomenele specifice unei perioade neitilnite in istoria economica , generate de trecerea de la economia centralizat planificata la economia guvernata de legile pietei libere .

În acest context controlul statului a fost intarit prin infiintarea sau reinfiintarea unor structuri , cum sunt Garda Financiara – in sfera de activitate a executivului , si Curtea de Conturi – organ suprem de control financiar si jurisdictie in domeniul financiar care functioneaza pe langa Parlamentul Romaniei.

Activitatea de control financiar contabil desfasurata de aceste organisme se realizeaza in baza unor prevederi legale proprii , prin care sunt stabilite organizarea , sfera de activitate , obiectivele si procedurile de control ale acestora .

1.2 ROLUL SI IMPORTANTA CONTROLULUI FINANCIAR

În cadrul economiei de piata controlul financiar contabil are o sfera de actiune aproape nelimitata , fiind implicat in toate activitatile economico – sociale. El se manifesta ca functie a managementului , contribuind la imbinarea si reglarea intereselor individuale si sociale intr-un ansamblu unitar. Controlul financiar contabil este o activitate de larg interes social , deosebit de utila si necesara pentru practica economica si sociala , care presupun nenumarate probleme teoretice , organizatorice si metodologice .

În acest context , obiectivul controlului financiar contabil consta in examinarea modului in care se realizeaza sau s-a realizat programul fixat anticipat si a modului cum se respecta principiile stabilite , cu scopul de a releva erorile , abaterile ,lipsurile ,deficientele pentru a le remedia si evita in viitor .

Economia de piata , in esenta sa este o economie mixta , mai mult sau mai putin libera , guvernata de legi specifice acesteia , intre care cele ale pietei sunt determinante – jocul preturilor , profitul , presiunea concurentei , incertitudinii si riscului etc. Într-un asemenea context , agentul economic – firma , este obligat sa le cunoasca si sa le respecte intrucat el este un element component care se misca intr-un mecanism economic , concurential , caruia trebuie sa i se integreze pentru a-si asigura functionarea .

Semnificativ in acest sens este ca intr-o economie de piata responsabilitatea sociala a firmei ,aceea de a-si folosi resursele si de a se lansa in activitati desemnate sa-i creasca profitul , functioneaza atata timp , insa cat respecta regulile jocului presupunand o competitie deschisa, dura, dar si libera si corecta .

Cunoasterea conditiilor economice si financiare , in raport cu cerintele si legitatile pietei in care se deruleaza activitatea agentilor economici , previne situatiile de incetare a platilor si de faliment , asigura profitul .Cunoasterea situatiei patrimoniale , a capacitatii acestuia de a genera profit , a solventei comerciale ori de faliment in care se pot afla agentii economici , la un moment dat este asigurata cu ajutorul atat al contabilitatii reale , operative si stiintific organizate cat si al controlului financiar , organizat si exercitat in mod exigent si competent .

În conditii de legalitate si libera initiativa , cunoasterea de catre factorii interesati , a acestor obiective , este o cerinta esentiala a conducerii pe baza criteriilor de profit .Informatia de calitate , reala si operativa a situatiei economice si financiare si a evolutiei acesteia previne riscurile , deficientele , lipsurile , in general ineficienta si asigura libera initiativa economica in conditii de concurenta loiala.

Aceasta cunoastere a situatiei patrimoniale si financiare a agentilor economici se realizeaza cu ajutorul documentelor primare si a evidentei tehnico-operative si contabile .Asigurarea corectitudinii , exactitatii si realitatii acestor informatii constituie o problema de mare raspundere a controlului financiar contabil. Într-o acceptiune moderna , prin control se intelege monitorizarea activitatilor cu scopul de a asigura ca acestea sa se desfasoare potrivit programelor si de a corecta devierile cu efecte negative, asupra scopului propus .

Controlul este o functie de baza a managementului , trebuind sa-si exercite actiunea in toate segmentele activitatii , incepand din faza de planificare , executie si pana la detinerea si evaluarea informatiilor .

Procesul de control , ca o componenta esentiala a conducerii , mai presupune cunoasterea in detaliu a actiunilor , masurarea performantelor , compararea lor cu standardele si aplicarea actiunilor de corectare a abaterilor nedorite .

Prin control, conducerii , ii este asigurata cunoasterea conditiilor economice si financiare , in raport cu piata , a situatiei patrimoniului , a lichiditatii si a fluxului de trezorerie , de aceea , un control riguros ,eficient, asigura performanta acesteia .

Prin control, conducerea isi asigura informarea dinamica , reala, prevenita , care ridica valoarea concluziilor si calitatea deciziilor. Controlul patrunde in esenta fenomenelor si contribuie efectiv la conducerea stiintifica si eficienta, sesizeaza aspectele negative in momentul in care acestea se manifesta ca tendinta si intervine operativ pentru prevenirea si lichidarea cauzelor.