Pagina documente » Recente » Evolutia schimburilor economice externe ale romaniei dupa aderare la U.E.

Despre lucrare

acces premium
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.


Cuprins

CUPRINS
CAPITOLUL 1: TRANZACTIILE COMERCIALE EXTERNE ALE ROMANIEI DUPA ADERARE LA U.E 1
1.1. Conceptul de tranzactie comerciala internationala 1
1.1.1. Exportul de obiective industriale 1
1.1.2. Consultan?a ?i asisten?a inginereasc? 3
1.1.3. Licita?iile interna?ionale 4
1.2. Avantaje si dezavantajele schimburilor economice internationale 6
1.3. Analiza schimburilor economice internationale in Romania dupa aderarea la Uniunea Europeana 6
1.3.1. Anul 2007 6
1.3.2. Anul 2008 8
1.3.3. Anul 2009 9
1.3.4. Anul 2010 11
CAPITOLUL 2: EVOLUTIA COMER?ULUI EXTERIOR AL ROM?NIEI DUPA ADERREA LA UNIUNEA EUROPEANA 12
2.1. Evolutia comertului exterior in Romania in perioada 2006-2010 13
2.2. Efectele adoptarii euro asupra comertul exterior 17
2.3. Efectele crizei economice asupra comertul exterior al Romaniei 20
CAPITOLUL 3: EVOLUTIA SCHIMBURILOR ECONOMICE EXTERNE ALE ROMANIEI CU POLONIA 23
3.1. Caracterizarea rela?iilor economice ale Romaniei cu Polonia 23
3.2. Evolutii recente in comertul exterior al Romaniei si Poloniei 25
3.2.1. Analiza statistica a comer?ului exterior in Romania si Polonia 25
3.2.2. Analiza comparativa 39
3.2.3. Evolu?ii recente ale rela?iilor economice internationale ale Romaniei ?i Poloniei 47
BIBLIOGRAFIE 50

EXTRAS DIN DOCUMENT

1.1. Conceptul de tranzactie comerciala internationala

Tranzactia comerciala internationala reprezinta totalitatea activitatilor economice care au ca scop realizarea de operatiuni comerciale internationale privind circulatia marfurilor de la vanzator la cumparator, in cadrul prevederilor convenite prin contractul de vanzare– cumparare.

Contractul de vanzare internationala de marfuri este acordul de vointa intre doi parteneri, avand sediile in taridiferite, prin care exportatorul se obliga sa transfere asupra importatorului proprietatea unui bun al sau, contra platii unui pret.

Cresterea economica a oricarei tari este rezultatul actiuni conjugate a doua categorii de factori: interni si externi. Cei interni, legati de eforturile pe care le face fiecare popor pentru a-si dezvolta economia, au un rol determinant. Cei externi, legati de participarea tarilor la circuitul economic mondial influenteaza cresterea economica in mod nemijlocit, prin intermediul factorilor interni multiplicandu-le sau diminuandu-le forta.

În primul rand, tranzactiile internationale asigura infaptuirea realizarii produsului social chiar in conditiile in care structura cererii difera de structura ofertei.

În al doilea rand, tranzactiile internationale determina sporirea sau diminuarea venitului national produs in exterior, in functie de raportul dintre valoarea nationala si valoarea internationala a marfurilor care fac obiectul tranzactiei.

1.1.1. Exportul de obiective industriale

Exportul de obiective industriale este o forma de tranzactii internationale care imbina aspecte specifice exportului traditional cu elemente care tin de investitiile directe in strainatate; totodata, prin caracteristicile sale – valoarea ridicata a tranzactiei, derularea pe termen mijlociu si lung, coparticiparea partenerilor la realizarea si darea in functiune a obiectivului, transferul de tehnologie etc. el poate fi incadrat in cooperarea industriala.

Operatiunea consta in construirea de obiective industriale in tara beneficiarului prin efectuarea de catre exportator – singur sau impreuna cu terte firme – a unor activitati cum sunt urmatoarele:

? furnizarea si montarea instalatiilor tehnologice;

? executarea lucrarilor de montaj, constructii si inginerie civila;

? aprovizionarea cu factori de productie;

? formarea fortei de munca etc.

La realizarea si punerea in functiune a obiectivului sunt, de regula, asociate si firme locale, inclusiv firma beneficiara.

Principalele caracteristici ale exportului de obiective industriale sunt urmatoarele:

? reprezinta un sistem de relatii functionale intre firmele participante – exportator, beneficiar, subcontractanti, organisme publice, societati financiar-bancare etc. – in care se imbina activitati comerciale, de cooperare si investitii, prestatii intelectuale si materiale, procese de productie si schimb etc.;

? tranzactiile sunt, de regula, de valori foarte ridicate si se deruleaza pe o perioada indelungata de timp; ca atare, si riscurile asociate acestor operatiuni sunt mai numeroase si au un impact mai mare asupra rezultatelor economico-financiare ale partilor implicate;

? de multe ori, incheierea contractului se face in urma unei licitatii organizate de reprezentantii firmei beneficiare, castigatorul acesteia procedand de obicei, la subcontractarea unor activitati cu furnizori, firme de consulting-engineering, antreprenori etc., din tara beneficiara si din terte tari;

? baza contractuala a tranzactiei poate fi reprezentata de mai multe contracte separate, un contract global sau un contract “la cheie”.

Contracte separate

În cazul in care se adopta aceasta formula se incheie intre beneficiar si firme terte contracte pentru: furnizari de utilaje si tehnologii, licentieri, constructii si lucrari de infrastructura etc.

Raspunderea fata de cumparator revine fiecarui contractant pentru prestatia datorata conform contractului; exportatorul este raspunzator in limita contractului direct incheiat cu importatorul, coordonarea lucrarilor fiind in sarcina cumparatorului.

Contracte globale

În acest caz, intre exportator si importator se incheie un contract combinat, care se refera atat la lucrarile de constructii montaj si infrastructura, cat si la furnizarea de instalatii si materiale si prestarea de servicii.

Exportatorul isi asuma fata de client raspunderea pentru ansamblul lucrarilor si livrarilor, chiar daca executarea unora dintre acestea este transferata unui subcontractant.

Contracte la cheie

În acest caz, exportatorul isi asuma fata de client responsabilitatea realizarii intregului obiectiv industrial – proiectare, punere in functiune, asistenta si exploatare, potrivit prevederilor contractuale, in baza unui pret stabilit.

O varianta a exportului de obiective complexe este cunoscuta in literatura sub denumirea de cooperare tripartita si, este vorba de realizarea unui proiect industrial pentru un beneficiar prin coparticiparea a doua sau mai multe firme din terte tari.

Exportul de obiective complexe, in general, si cooperarea tripartita, in special, pot fi realizate in doua mari modalitati:

? fara constituirea unei grupari institutionale, partenerii actionand independent;

? prin crearea unui consortiu, a unei asociatii fara personalitate juridica sau o societate.

1.1.2. Consultanta si asistenta inginereasca

Prin consultanta se intelege acordarea de asistenta in vederea organizarii unei activitati economice, a perfectionarii conducerii si a functionarii unor intreprinderi ori institutii prin formularea unor recomandari de ordin economic sau tehnic.

Activitatea de asistenta inginereasca reprezinta ansamblul de operatiuni, care urmaresc efectuarea de investitii in conditii de eficienta maxima si care cuprind totalitatea activitatilor anterioare, concomitente si ulterioare care insotesc realizarea unui proiect.

Diversificarea si amplificarea activitatilor economice si tehnice, ce necesita informatii complete si o experienta vasta in domenii de stricta specializare, au determinat fuziunea operatiunilor de consultanta si asistenta inginereasca cu ceea ce este cunoscut sub denumirea de consulting-engineering.

Activitatea de consulting-engineering cuprinde o gama larga de operatiuni, de la simpla consultatie acordata beneficiarului intr-o anumita problema pana la realizarea unui obiectiv “la cheie”, incluzand pregatirea specialistilor si a personalului necesar functionarii normale a obiectivului.

Prestatiile sunt efectuate de firme specializate care dispun de mijloacele necesare: dotari materiale si personal calificat, cunostinte teoretice si practice vaste, posibilitati largi de informare etc.

Principalele surse de acordare a serviciilor sunt:

– intreprinderi sau birouri specializate (inclusiv institutii de cercetare-proiectare);

– compartimente de proiectare-dezvoltare din cadrul unor firme mari care produc echipamente si/sau realizeaza lucrari “la cheie”;

– institutii de invatamant superior;

– specialisti in domeniu;