Pagina documente » Stiinte Economice » Executia cheltuielilor bugetare

Despre lucrare

lucrare-licenta-executia-cheltuielilor-bugetare
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-executia-cheltuielilor-bugetare


Cuprins

CUPRINS
I. Sectorul public si eficienta alocarii resurselor.3
1.1. Sectorul public si sectorul privat - concepte , comparatii ...3
1.2. Managementul public. Bunurile publice ........7
1.3. Interesul public si eficienta alocarii resurselor10
II. Cheltuielile publice....15
2.1. Cheltuielile publice - concept si trasaturi........15
2.2. Indicatori privind nivelul, structura si dinamica cheltuielilor public...16
2.3. Teorii referitoare la cresterea cheltuielilor publice .........23
2.4. Metode de analiza a cheltuielilor publice ......27
2.4.1. Analiza de program.......27
2.4.2. Masurarea performantei in sectorul public........30
2.4.3. Comparatie intre costurile de livrare si eficienta furnizarii de servicii publice de catre sectorul privat si de catre sectorul public....32
III. Contabilitatea publica.36
3.1. Documentele specifice institutiilor publice si registrele de contabilitate 36
3.2. Angajarea, lichidarea, ordonantarea si plata cheltuielilor la institutiile publice ca demers in gestiunea banului public .....39
3.3. Evidenta angajamentelor bugetare si legale....55
IV. Controlul financiar preventiv si auditul intern la institutiile publice.....57
4.1. Exercitarea controlului financiar preventiv la institutiile publice.......57
4.1.1. Continutul controlului financiar preventiv.........58
4.1.2. Organizarea controlului financiar preventiv propriu...........59
4.1.3. Organizarea controlului financiar preventiv delegat............61
4.1.4. Raportul national anual privind controlul preventiv............65
4.2. Obiectivele controlului financiar preventiv pe fazele executiei bugetare67
4.3. Auditul public intern...80
4.3.1. Organizarea auditului public intern..80
4.3.2. Desfasurarea auditului public intern.84
4.3.3. Aprobarea, auditarea, depunerea si publicarea situatiilor financiare......87
V. Concluzii si propuneri.........

EXTRAS DIN DOCUMENT

?CAPITOLUL I

SECTORUL PUBLIC SI EFICIENTA ALOC?RII RESURSELOR

1.1. Sectorul public si sectorul privat - concepte , comparatii

"O politica economica corecta depinde , in mod crucial , de o apreciere corecta a activitatilor care cad in sarcina statului si a celor care cad in sarcina populatiei" [1 Thatcher , M. , "The Downing Street Years" , Harper-Collins Publishers London , 1995, p. 78].

Societatile moderne au ceea ce se numeste o "economie mixta", o economie in care unele activitati sunt indeplinite de catre sectorul privat , iar altele, de catre guvern cu intrebuintarea fondurilor publice. Nu exista o linie de demarcatie clara intre sectorul public si cel privat si nici intre finantele publice si cele private. Nu exista o definitie exacta a "sectorului public". Se incearca o definire a acestuia prin distinctia intre "piata privata" si "piata publica" sau, cel mai adesea, prin descrierea activitatilor (rolurilor) sectorului public (ale guvernului) .

Bailey descrie sectorul privat , astfel: "Sectorul de piata este clasificat drept privat , nereglementat, activitatea economica furnizand productia in functie de vointa de a plati a consumatorului, alocarea de bunuri si servicii depinzand in ultima instanta de existenta sau absenta profiturilor si defineste sectorul public in urmatorii termeni: Sectorul public este clasificat drept furnizor de servicii planificate in afara pietei, furnizarea lor fiind determinata in colectiv prin intermediul proceselor democratice de luare a deciziei, iar alocarea, de nevoile celui care le primeste” [2 Bailey , S.J. , "Public Sector Economics" , Mac Millan , 1995].

În timp ce operatiunile bugetului public implica flux monetar de venituri si cheltuieli , problemele de baza nu sunt de domeniul finantelor. Ele nu au a face cu banii , cu lichiditatile sau cu pietele de capital, ci, mai de graba cu alocarea de resurse, distribuirea veniturilor, ocuparea fortei de munca, stabilitatea si cresterea preturilor. Toate acestea sunt aspecte de politica economica si apar in legatura cu bugetul public [3 ibidem, p. 81].

Economia de piata are un sistem de valori particular si propriile reguli in ce priveste luarea deciziilor. De exemplu, crearea de avutie este pusa in valoare printr-un sistem competitiv de preturi. Profiturile reveleaza crearea avutiei si servesc drept recompensa pentru riscurile asumate. Sistemul politic opereaza prin intermediul unei alte valori si printr-un alt sistem decizional. Sistemul de piata si cel politic, democratic, cunosc numeroase conflicte intre valorile si modurile de luarea deciziilor. Un rezumat concis al acestor diferente, asa cum apar ele in societatile democratice moderne este prezentat in tabelul urmator .

Tabel nr. 1

Sistem de piata - sector privat

Sistem democratic - sector public

Proces de schimb

Proces politic

Bunuri si servicii private

Bunuri §i servicii publice

Sistem de valori economic

Sistem de valori pluralist

Interes privat

Interes public

Mana invizibila

Mana vizibila

Roluri economice (producator, consumator, investitor)

Roluri politice (politician, cetatean)

Suveranitatea consumatorului

Suveranitatea cetateanului

Recompensa: profit

Recompensa: putere

Institutie majora: afacerea

Institutie majora: guvernarea

Principii active: eficienta, productivitate, crestere .

Principii active: justitie, echitate, dreptate

În sistemul de piata, pretul reflecta valoarea, iar banul este metoda (mijlocul) schimbului de bunuri si servicii. Deciziile individuale sunt luate sub aspectul optiunii privitoare la obtinerea unui bun sau a unui serviciu. Ratiunea economica reprezinta baza acestei optiuni.

Procesul politic reprezinta o decizie colectiva intemeiata pe negociere si compromis , care poate sa nu aiba la baza ratiunea economica. Procesul politic cere, deseori, asumarea, din partea guvernului , a unor actiuni care nu pot fi intreprinse de alte institutii . În procesul politic, puterea si influenta pot sa nu fie intemeiate pe avutie, cu toate ca aceasta devine din ce in ce mai importanta, ci pe opinia publica si pe voturi. Procesul politic gazduieste , de asemenea, dezvoltarea unor interese organizate, speciale, in scopul influentarii rezultatului, in cadrul unui sistem.

Tipurile de bunuri si servicii oferite difera foarte mult de la sectorul public la cel privat , desi privatizarea a estompat aceasta diferenta. Sectorul privat se bazeaza pe cererea pietei si are drept scop satisfacerea nevoilor consumatorului. Astfel, bunurile si serviciile vor fi numai la indemana celor care au bani sa le cumpere. Bunurile publice pot fi la indemana oricui , chiar daca nu se plateste in mod direct pentru ele. Exista o serie de bunuri si servicii care pot fi furnizate atat de sectorul privat , cat si de cel public. Decizia daca un anume serviciu sa fie furnizat de catre guvern sau de companiile private, modul de plata pentru serviciul respectiv (impozite directe sau taxe de consumatie), precum si controlul sau reglementarea prestarii serviciului au loc in decursul procesului de politica publica.

Procesul politic nu cunoaste valori atat de explicit definite ca profitabilitatea sau recuperarea investitiilor, care caracterizeaza procesul economiei de piata. Bunurile si serviciile acordate prin intermediul sistemului politic se bazeaza pe alte criterii , asa cum ar fi distribuirea avutiei, controlul asupra pozitiilor economice de monopol sau mentinerea sanatatii si bunastarii anumitor segmente de populatie . Diferenta fundamentala in sistemul valorilor este dictata de interesul reprezentat in fiecare sistem. Sistemul de piata se bazeaza pe indivizii care-si urmaresc interesul personal ca motivatie centrala a actiunilor lor. Procesul politic incearca sa ia decizii bazate pe un interes colectiv public, mai larg decat interesul individual al unei persoane . Definirea interesului public se face pe baza procesului politic , nu pe aceea a calculelor economice care pot fi efectuate in termenii interesului individual . În consecinta, interesul public este mai greu de determinat.

Forta conducatoare in sistemul de piata identificat de Adam Smith este mana invizibila. Acesta a fost termenul folosit pentru fiecare individ care-si urmeaza propriul interes si, in acelasi timp, fara sa o stie, ajuta la realizarea intereselor altora. Sistemul de piata descris de Smith este unul, in care fortele concurente ale intereselor individuale dau posibilitatea tuturor claselor interesate sa-si mareasca bunastarea, fara sa cunoasca sau sa vada actiunile celorlalti. Luarea unei decizii nu poate fi intotdeauna transparenta. [4 Ionescu L., Bugetul si contabilitatea institutiilor publice, Ed. Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2001, p. 23]

Dar, in procesul politic al societatilor democratice, unde trebuie reprezentate interesele tuturor , deciziile sunt si trebuie sa fie transparente. Ele trebuie luate in public, iar cei care le iau sunt obligati sa fie raspunzatori pentru ele. Raspunderea este impusa prin intermediul procesului electoral, si el transparent .

Exista o mare diferenta intre rolurile jucate de indivizi si de grupuri de indivizi in sistemele democratice si de piata. Rolurile, in sistemul de piata , sunt orientate spre interesul particular al celor care cauta sa castige din activitatea economica. Rezultatele se masoara prin intermediul bunastarii si al profitului. Rolurile politice nu au a face cu ratiunea economica. În cadrul rolurilor politice, succesul se masoara in termeni de putere si influenta. Jucarea unor asemenea roluri cere convingere, targuiala si compromis din partea fiecarui participant.

Si autoritatea suprema din fiecare sistem este foarte diferita. În sistemul economic, ea este reprezentata de catre consumatori care detin puterea ultima prin modul in care isi cheltuiesc banii. Daca o firma nu produce un produs la pretul pe care consumatorul ar fi dispus sa-l plateasca, atunci ea va da faliment. În procesul politic, cetateanul este autoritatea ultima, prin intermediul procesului electoral. În masura in care un guvern nu vine in intampinarea nevoilor cetateanului, cetatenii pot schimba guvernul prin mijloace pasnice si democratice. În aceasta situatie, voturile sunt obiectul de schimb, asa cum este banul in sistemul de piata.

Fiecare sistem ofera recompense diferite. În sistemul de piata, recompensa este profitul si, in cele din urma, bunastarea. Acest lucru ii motiveaza pe cei care desfasoara o activitate economica. Puterea si influenta sunt recompensa in cadrul unui proces politic democratic . Acumularea avutiei prin intermediul puterii politice nu este, in general, acceptata in societatile democratice, desi este posibil ca acest lucru sa se intample din cauza coruptiei care-i vizeaza pe cei aflati la putere. Dar acesta este un aspect care poate fi acceptat de standardele culturale ale unei societati.

Structura organizatorica a fiecarui sistem este diferita. În sistemul economic, afacerea sau structura colectiva , definita de anumite legi, este institutia majora. În procesul politic, institutiile publice sunt cele care opereaza la diferite nivele si prin diferite forme sau structuri. Într-un sistem bazat pe separatia puterilor, institutiilor majore ale executivului, puterea judecatoreasca pot fi considerate ca fiind structura principala. Institutiile guvernamentale sunt definite de constitutia unei tari , iar legile sunt elaborate in cadrul procesului politic.

Baza de operare a fiecarui sistem este diferita. Ratiunea economica reprezinta baza deciziilor luate in sistemul de piata. În sistemul politic, baza de operare este reprezentata de valorile, mai subiective, ale justitiei, echitatii si dreptatii. Avutia sau statutul social nu sunt, in general, o baza de diferentiere , a modului in care un individ va fi slujit de catre guvern, chiar daca anumite masuri economice cum ar fi controlul veniturilor, sunt folosite pentru determinarea eligibilitatii si a nivelului serviciilor primite [5 Drehuta E., Neamtu Gh., Voicu E., Bugetul public si contabilitatea unitatilor bugetare, editia a-III-a actualizata, Ed. Agora, Bacau, 2000, p. 23].

Tratamentul egal, indiferent de pozitie sau de vreun alt factor, este considerat criteriul pentru primirea unei actiuni guvernamentale ori pentru supunerea fata de o astfel de actiune. În consecinta, guvernul trebuie sa opereze pe o baza morala si legala, mai des , decat pe un anume criteriu economic .

1.2. Managementul public . Bunurile publice