Pagina documente » Stiinte Economice » Finante publice un mecanism de mobilizare

Despre lucrare

lucrare-licenta-finante-publice-un-mecanism-de-mobilizare
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-finante-publice-un-mecanism-de-mobilizare


Cuprins

CUPRINS
I. CUVANT INAINTE
II. RELATIA INTRE FINANTELE PUBLICE SI FINANTELE PRIVATE
III. RELATII FINANCIARE INTRE INTREPRINDERILE PUBLICE SI FONDURILE FINANCIARE ALE STATULUI
IV. CHELTUIELILE STATULUI PENTRU INTREPRINDERI PUBLICE

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

CUVÂNT ÎNAINTE

Finantele publice constituie un camp de analiza destul de vast, deoarece ele vizeaza administratiile publice si, in mod particular, statul, colectivitatile locale si sistemul asigurarilor social

Ele pun in evidenta sume considerabile care variaza foarte mult in functie de perioadele de timp avute in vedere, de tara luata in consideratie si pot reprezenta o pondere destul de insemnata din P.I.B. (produsul intern brut al unui stat) al unui stat. Aceste sume sunt constituite, in principal, sub forma impozitelor si contributiilor pentru asigurari sociale repuse apoi in circulatie sub forma salariilor functionarilor publici, prestatiilor sociale, comenzilor publice, subventiilor acordate intreprinderilor etc.

Finantele publice se prezinta deci ca un ansamblu al mecanismelor de mobilizare si afectare a resurselor, in functie de obiectivele urmarite, considerate de interes general. Ele constituie adeseori obiectul unor dezbateri de fond asupra rolului puterilor publice in cadrul unei economii de piata, asupra eficacitatii multiplelor lor investitii, precum si asupra nivelului obligatorii.

Finantele publice se bazeaza pe o serie de institutii precum bugetul de stat, bugetele colectivitatilor locale, sistemul fiscal, trezoreria publica sau organismele de protectie sociala (sistemul asigurarilor sociale de stat) care constituie componente esentiale ale vietii economice sociale.

Mecanismele pe care le pun in evidenta, prin veniturile si cheltuielile statului si ale colectivitatilor locale, deficitele publice si modul lor de finantare sau prin contributii si prestatii sociale, apar ca instrumente majore ale politicii economice si sociale ale puterii publice.

Finantele publice sunt constituite din ansamblul veniturilor si cheltuielilor administratiilor publice, adica ale puterii publice sau statului, privite in larg. Functia lor economica principala este de a produce servicii nevandabile si de a efectua operatii de retribuire a veniturilor care provin, in principal, din prelevari obligatorii (impozite si contributii sociale).

Astfel definite finantele publice inglobeaza ansamblul fondurilor care sunt supuse unei afectari publice, ceea ce inseamna ca aceasta afectare nu este impusa de preferintele consumatorilor, ci doar de preferintele colective exprimate de puterea publica. Ca urmare puterile publice nu platesc serviciile pe care administratiile publice trebuie sa le procure prin constrangerea (prelevari obligatorii), adica a resursele de care ele au nevoie pentru realizarea functiilor lor.

Mecanismele de prelevare si de afectare, evidentiate de finantele publice, se disting, in consecinta, radical de mecanismele economiei de piata, deoarece acestea din urma se bazeaza pe schimb si pe formarea preturilor. Locul actual al finantelor publice in viata economica si sociala reflecta importanta si diversitatea campului de interventie al puterii publice.

Cresterea importantei finantelor publice reprezinta, cu siguranta, fenomenul care a marcat evolutia economiilor tarilor lumii in ultimul secol.

CAPITOLUL I

RELATIA ÎNTRE FINANTELE PUBLICE SI FINANTELE PRIVATE

1.1 Continutul si rolul finantelor publice si private in cadrul economiei de piata

1.1.1 Finantele publice

Repartizarea unei importante parti din produsul intern brut, prin intermediul finantelor publice, genereaza anumite efecte utile pentru intreaga societate, pentru unele grupuri sociale sau pentru anumite persoane luate in mod individual. Prin transferul de putere de cumparare de la persoanele fizice si juridice la fondurile publice si de la acestea catre diversi beneficiari are loc o modificare a raporturilor sociale, care influenteaza procesul reproductiei sociale, potentialul economic al intreprinderilor, veniturile si averea cetatenilor, nivelul de trai al populatiei, calitatea vietii in general. Cu alte cuvinte, interventia statului in economie, cu ajutorul finantelor, nu are un caracter neutru, ci ea indeplineste un rol activ.

Redistribuirea mijlocita de finante are un impact favorabil asupra economiei numai in masura in care actiunile publice se fac cu luarea in considerare a prioritatilor din fiecare etapa istoriceste determinata, asigura efecte economice, sociale sau de alta natura corespunzator efortului financiar cerut de realizarea lor, imbina armonios avantajele imediate cu cele de perspectiva.

Efectele utile ale actiunilor sociale, economice si de alta natura, finantate din fondurile publice, nu sunt direct proportionale cu efortul reclamat de acesta. Ceva mai mult, greselile comise de autoritatile publice, insarcinate sa stabileasca prioritatile si optiunile in satisfacerea nevoilor sociale, pot provoca efecte adverse: in loc ca fluxurile financiare dirijate de la fondurile publice sa favorizeze progresul social-economic, se poate ca ele sa duca la limitarea acestuia, din cauza orientarii lor spre actiuni ineficiente sau neconforme cu nevoile reale ale tarii, in perioada considerata.

Deoarece in economia de piata nu exista o concurenta perfecta, nici in deciziile luate de agentii economici, in calitate de producatori autonomi, nu asigura dimensiuni existente intre interesele participantilor si dimensionarea corecta a productiei de bunuri private (oferta) in raport cu necesarul pentru consum (cererea) de asemenea produse. Abaterile in plus sau in minus ale ofertei fata de cerere influenteaza, evident, si nivelul pretului si implicit rata rentabilitatii.

Deciziile luate de autoritatile publice cu privire la volumul si la structura unitatilor oferite membrilor societatii si agentilor economici nici ele nu sunt ireprosabile. Acest lucru se explica prin necunoasterea dimensiunii reale a nevoilor sociale si a stringentei acestora, ca si prin contradictiile existente intre interesele participantilor la formarea fondurilor publice, de a ceda o parte cat mai mica din puterea lor de cumparare, si cele ale beneficiarilor acestor fonduri, de a primi prestatii in natura ( utilitati publice) sau transferuri in bani in cuantum cat mai mare. De aceea, perfectionarea deciziilor financiare( sau cu efecte financiare) ale autoritatilor publice constituie o preocupare de cea mai mare actualitate si importanta in toate tarile.

Impactul finantelor publice asupra economiei nu se manifesta numai sub forma unitatilor puse la dispozitia membrilor societatii care influenteaza marimea si structura acumularii de capital, a consumului total, privat si public, individual si social. Aceasta se manifesta si sub forma redistribuirii veniturilor si averii in randurile populatiei ca si ale intreprinzatorilor.

Prelevarile de impozite si taxe de la persoanele fizice si juridice, la fondurile publice de resurse financiare, se fac cu titlu definitiv si nerambursabil si in proportii diferite de la un contribuabil la altul. Acest tratament diferentiat aplicat prin mijlocirea impozitelor progresive pe venit si pe avere, este dictat de imperativul justitiei sociale, al echitatii fiscale. Ca urmare, impozitele si taxele servesc nu numai ca mijloace de procurare a resurselor necesare statului, dar si ca mijloacele de procurare a resurselor necesare statului, dar si ca instrumente de redistribuire a veniturilor si averii cetatenilor si agentilor economici.

Redistribuirea infaptuita cu ajutorul impozitelor si taxelor este urmata de o a doua redistribuire, realizata pe calea alocatiilor bugetare, a subventiilor si a transferurilor de resurse de la fondurile publice la diversi beneficiari. La dirijarea acestor resurse catre persoane fizice si juridice se urmareste sprijinirea cu precadere a celor lipsiti de posibilitati materiale sau cu un potential economic redus.

Pe aceasta cale se corecteaza, partial evident, disproportiile mari si inechitatile adesea flagrante existente intre cei avuti si cei neavuti. Desi nu se poate spune de la ce persoana provine suma de bani utilizata de stat pentru finantarea unei cheltuieli de care beneficiaza o anumita persoana, se poate presupune, totusi, ca persoanele fizice cu venituri mari si cu averi importante, suportand impozite progresive, contribuie cu o parte din resursele lor la finantare burselor, pensiilor, indemnizatiilor sociale etc., cuvenite celor cu venituri modeste. Aceasta, in mod teoretic, deoarece practic uneori suma impozitelor si a taxelor incasate de la persoanele cu venituri mari si foarte mari are o pondere redusa in totalul veniturilor fiscale si, deci, o contributie pe masura la o finantarea cheltuielilor dde care beneficiaza masele largi ale populatiei.

Autoritatile publice folosesc instrumentele financiare si in scopul influentarii proceselor economice, al corectarii ciclului economic, al inlaturarii dezechilibrelor economice. În perioadele de supraincalzire a economiei, se iau masuri financiare pentru temperare cresterii obtinute pe seama accentuarii fenomenelor inflationiste, iar in perioadele de recesiune, prin facilitati fiscale ori prin alocatii bugetare se asigura oxigenul necesar relansarii economiei. Pe seama resurselor financiare publice se finanteaza diverse actiuni orientate spre crearea de noi locuri de munca, recalificarea somerilor si indrumarea lor catre alte ramuri si subramuri ale economiei, pensionarea inainte de termen a celor care si-au pierdut locul de munca. Contractarea de imprumuturi pe piata interna, pentru acoperirea deficitului bugetar, constituie o modalitate frecvent folosita de stat pentru reducerea in circuitul economic a disponibilitatilor banesti temporare din economie si de influentare a echilibrului monetar. Prin contractarea de imprumuturi externe de catre stat sau prin garantarea imprumuturilor contractate de agentii economice de agentii economici se urmareste completarea resurselor financiare interne si folosirea lor pentru realizarea de obiective si actiuni de interes national.

Asadar, finantele publice sunt utilizate in scopul realizarii unei dezvoltari economice si sociale a tarii pe cat posibil intr-un cadru echilibrat.

În incheiere, mentionam ca nu toti economistii fac o demarcatie neta intre functiile si rolul finantelor publice. Astfel, unii, vorbind despre functiile iar altii nu abordeaza aceste probleme cu referire la finantele publice in general, ci trateaza rezultatele obtenabile cu ajutorul impozitelor, imprumuturilor de stat, emisiunii monetare, cheltuielilor bugetare etc., folosite de autoritatile publice ca instrumente de interventie in economie2.

Lasand la o parte deosebirile de terminologie, observam ca o serie de economisti occidentali remarca si apreciaza pozitiv formele variate ale interventiei autoritatilor publice in economie, prin mijlocirea finantelor publice sau al altor instrumente.

Necesitatea interventiei locative a statului in economie apare in cazul a) proprietati comune asupra resurselor; b) al comportamentului neadecvat si pagubitor al unor indivizi (de tipul „calaretului liber”) si c) al bunurilor publice.

Atunci cand un anumit bun (teren agricol, padure, resurse de apa etc.) se afla in proprietatea comuna a mai multor persoane, intre care nu exista un spirit de cooperare si colaborare, se ajunge ca actiunile unora sa intre in conflict cu interesele celorlalti. Fiecare urmareste sa-si promoveze propriile sale interese, chiar daca acestea aduc atingere intereselor celorlalti proprietari. Maximizarea intereselor individuale, in detrimentul interesului general al proprietarilor, are urmari dezastruoase. Proprietatea comuna, tratata ca si cum ar fi proprietatea nimanui, sfarseste prin a disparea ca sursa de venit pentru titularii acesteia. Pentru a evita un asemenea deznodamant, se impune interventia statului care sa reglementeze modul de utilizare a resurselor aflate in proprietate comuna.

Încalcari frecvente ale intereselor generale se intalnesc si in industrie, agricultura ,transporturi si in alte ramuri ale economiei, care reclama interventia statului. Astfel, unii agenti economici degaja in atmosfera gaze, praf ori alte substante nocive, rezultate din procesul de productie, in loc sa le capituleze si sa le neutralizeze; deverseaza in rauri, in balti sau in mare ori lasa sa ajunga in panza freatica ape uzate, in loc sa le trateze (epureze) in prealabil; produc zgomote superioare limitelor admise cu efecte negative asupra organismului uman; pe scurt, populeaza mediul ambiant fara sa plateasca vreun ban pentru acoperirea prejudiciilor produse celor din jur prin faptele lor iresponsabile.

Faptul ca anumite bunuri(utilitati) nu pot fi furnizate de producatorii privati, determina autoritatile publice sa intervina pentru a asigura producerea acestora in institutii specializate si a le pune la dispozitia utilizatorului fara plata, dupa criterii nonpiata. Prelevarea prin metode de constrangere (impozite, taxe, contributii etc.) a resurselor necesare finantarii productiei de bunuri (utilitati) publice si dirijarea acestora catre institutiile prestatoare (armata, politie, justitie, scoli, spitale etc.) constituie o forma de manifestare a functiei locative a finantelor publice si a rolului jucat de autoritatile publice.

Cu ocazia colectarii resurselor financiare si, respectiv, a finantarii cheltuielilor publice, are loc un proces de redistribuire a veniturilor si averilor persoanelor fizice si juridice in societate.

Redistribuirea se produce intre cei cu venituri mai mari(cu un potential economic mai ridicat) si se realizeaza sub diferite forme, si anume: prin oferirea de catre autoritatile publice de bunuri si servicii fara plata(invatamant, ocrotire medicala, protectie sociala etc. cu titlu gratuit); prin subventionarea de la buget a productiei anumitor bunuri si servicii sau a distributiei acestora; prin acordarea unor sume de bani (ajutoare, indemnizatii, pensii, burse etc.) celor indreptatiti, pentru ca acestia sa-si procure bunurile sau sa-si achite serviciile de care au nevoie.

În oricare varianta, autoritatile publice indeplinesc un rol distributiv cu ajutorul finantelor publice indeplinesc un rol distributiv cu ajutorul finantelor publice.

Implicarea statului in viata economica imbraca, de asemenea, forma adoptarii, de catre autoritatile publice, a unor reglementari indispensabile bunei functionari a economiei nationale. Este vorba de astfel de reglementari –legi hotarari sau ordonante guvernamentale, norme metodologice etc. – cum sunt cele privind protectia consumatorului, sanctionarea concurentei neloiale si a practicilor monopoliste, protectia si securitatea muncii, regimul de munca, nivelul salariului minim, asigurarile sociale, protectia mediului s.a

Asemenea reglementari sunt percepute de catre unii ca ingradiri ale libertatilor individuale, iar de catre altii ca masuri utile, menite sa contribuie la mai buna functionare a mecanismului economic.

Amploarea rolului regulator al autoritatile publice in economie difera de la o tara la alta si de la o perioada la alta, uneori acesta se extinde, alteori se restrange, dupa caz.