Pagina documente » Administratie publica » Functia publica in administratia publica

Despre lucrare

lucrare-licenta-functia-publica-in-administratia-publica
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-functia-publica-in-administratia-publica


Cuprins

Cuprins
Functia publica in administratia publica
Notiunea, regimul juridic si clasificarea functiilor si functionarilor publici
Cap 1. Notiunea functiei publice
Cap 2. Functia publica administrativa
Cap 3. Notiunea functionarului public
Cap 4. Regimul juridic al functiei publice
4.1. Conditii generale ale investirii in functie
4.2 Formarea, modificarea, suspendarea, intreruperea si incetarea raportului de serviciu
Cap 5. Drepturile si indatoririle functionarilor publici1
Cap 6. Clasificarea functiilor publice si categoriilor de functionari publici
Cap 7. Probleme de personal si ale raspunderii in administratie a functionarilor publici
7.1. Pregatirea (formarea) profesionala a functionarilor
7.2. Selectia si numirea personalului administrativ
7.3. Repartizarea si integrarea functionarilor
7.4. Perfectionarea pregatirii functionarilor
7.5. Evaluarea functionarilor publici
7.6. Stabilitatea si cariera functionarilor
7.7. Promovarea si avansarea functionarilor
Cap 8. Raspunderea functionarilor
8.1. Raspunderea disciplinara
8.2. Raspunderea contraventionala
8.3. Raspunderea penala
8.4. Raspunderea patrimoniala
---------------
------------------------------------------------------------
---------------
------------------------------------------------------------

EXTRAS DIN DOCUMENT

? Functia publica in administratia publica

Notiunea, regimul juridic si clasificarea functiilor si functionarilor publici

§ 1. Notiunea functiei publice1

Autoritatile publice, inclusiv cele administrative, sunt inzestrate cu atributii necesare indeplinirii sarcinilor care le revin in conformitate cu care exercita competente determinate participand in baza capacitatii juridice pe care o au la raporturi juridice de autoritate in nume propriu.

Desigur, nu toate atributiile unui organ de stat implica si exercitiul autoritatii sau puterii publice, intrucat exista si atributii - insotite de competentele corespunzatoare – necesare doar asigurarii bunei functionari a institutiei respective indeplinite de si in cadrul compartimentelor reprezentand structuri functionale de genul secretariat, registratura, contabilitate, financiar, arhiva, etc.

Totusi, capacitatea juridica abstracta a unei autoritati sau institutii trebuie sa se materializeze si sa se concretizeze in serviciul public prestat efectiv prin intermediul functiei concrete exercitate de catre o persoana fizica in mod individualizat.

În studiul nostru intereseaza numai acele functii care implica exercitarea atributiilor publice (de putere) prin care se infaptuieste activitatea executiva a statului, nu si celelalte functii nepublice din chiar structura autoritatilor sau institutiilor publice (casier, dactilograf, curier, bibliotecar, etc.), dar nici functiile publice din cadrul asociatiilor, fundatiilor, partidelor, sindicatelor ori cele de conducere ale societatilor comerciale indiferent de capitalul lor (inclusiv integral sau majoritar de stat).

Functia publica se poate defini – in sensul cel mai larg al conceptului – ca reprezentand o situatie juridica predeterminata normativ constituita dintr-un complex unitar de drepturi si obligatii prin a caror realizare se infaptuieste in mod specific competenta unui organ de stat exercitandu-se puterea publica in conformitate cu atributiile ce revin autoritatii respective.

În primul rand, functia publica este obiectiv predeterminata, fiind reglementata legal astfel incat drepturile si obligatiile care ii alcatuiesc continutul sunt prestabilite neputand fi create, modificate sau suprimate de catre titularul ei sau de catre alte subiecte de drept, chiar superioare ierarhic, daca legea nu le-a conferit o asemenea prerogativa.

În al doilea rand, functia publica este o situatie juridica, adica un complex unitar si interdependent de drepturi si obligatii ce revin titularului ei, caruia ii confera un adevarat statut propriu, iar nu un simplu continut de raport juridic – format intre functionar si superior ori intre primul si cel administrat – in care partile se disting doar prin opozabilitatea, uneori reciproca, a drepturilor si obligatiilor ce le revin ca participanti in respectiva relatie juridica.

Daca intr-un raport juridic obisnuit drepturile si obligatiile sunt strans legate de formarea, modificarea si desfiintarea relatiei, in cazul functiei drepturile si obligatiile (care-i alcatuiesc continutul) preexista raporturilor propriu-zise, iar formarea, modificarea si incetarea acestora – in urma producerii unui act sau fapt juridic – constituie doar prilejul exercitarii respectivei facultati sau indatoriri legale care nu sunt doar produsul vointei exclusive a subiectului titular, limitat, in actiunile sale, nu intr-atat la constituirea lor, cat, mai ales, la realizarea lor. Altfel spus, prin intermediul functiei se contribuie la declansarea incidentei legii pentru solutionarea unui caz dat.

În al treilea rand, functia are un caracter propriu, apartinand numai celui investit anume in cadrul unei autoritati pentru a-i realiza competenta. În cadrul functiei se vor putea savarsi numai anumite acte si fapte (cu sau fara semnificatie juridica) conform atributiilor ce revin institutiei respective, ceea ce delimiteaza – in cadrul organului – o functie de alta chiar similara. Desigur, acest lucru nu impiedica, pe de o parte, ca o persoana sau mai multe sa poata indeplini simultan sau succesiv aceeasi functie sau functii similare, iar prin delimitari de ordin material, teritorial, personal sau temporal sa se poata face distinctie intre functii.

Pe de alta parte, o functie de regula, nu epuizeaza, prin continutul ei, intreaga sfera atributionala a unei autoritati, decat in mod cu totul exceptional (de exemplu, in cazul organelor unipersonale), intrucat – corespunzator diversitatii de sarcini si atributii reglementate in vederea realizarii lor – in cadrul unei autoritati se exercita mai multe functii a caror suma evidentiaza specificul competentei organului din care fac parte.

În al patrulea rand, functia are un caracter continuu sau de permanenta in timp, in intreg intervalul scurs de la investirea si pana la dezinvestirea titularului caruia ii apartine, indiferent de existenta sau nu a unui mandat ca durata limitata ori a lipsei oricarui termen limita.

În al cincilea rand, functia are un caracter obligatoriu, prin indatorirea exercitarii drepturilor si cea de indeplinire a obligatiilor care-i alcatuiesc continutul, in sensul ca ea nu este o facultate sau o posibilitate, de genul dreptului subiectiv conferit persoanelor fizice sau juridice si fata de care exista latitudinea de a intra sau nu, dupa propria vointa, in raporturi juridice conform interesului propriu.